Sentința civilă nr. 105/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 105/2013
Ședința publică de la 05 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. B.
N., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000 - anulare hotărâre nr. 3140/_ .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reclamanta personal . Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea pârâtei - întâmpinare însoțită de documentația care a stat la baza actului atacat. Un exemplar se comunică cu reclamanta.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, pune în discuția părții litigante excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârâtă.
Reclamanta prezintă spre vedere actul de identitate din care reiese că numele acesteia este M. A., afirmând că este o greșeală de redactare a cererii.
Curtea, după deliberare, respinge excepția lipsei calității procesuale active raportat la actul de identitate prezentat precum și la faptul că la dosarul cauzei există depusă copia cărții de identitate ( fila 4) și actele de stare civilă care confirmă identitatea reclamantei.
Totodată, în temeiul rolului activ pune în discuția părții necesitatea suplimentării prin audierea persoanelor care au susținut declarații notariale, Iclezan M. a și Iclezan V. pe care o apreciază ca fiind utilă și pertinentă justei soluționări a cauzei și din perspectiva susținerilor pârâtei din întâmpinare
Reclamanta arată că nu se opune administrării acestei probe, cu atât mai mult cu cât la acest termen sunt prezenți și martorii.
Curtea, după deliberare încuviințează audierea persoanelor care au susținut declarații notariale, Iclezan M. a și Iclezan V., a căror depoziții luate cu respectarea dispozițiilor art. 192 coroborat cu art.193 C.pr. civilă sunt consemnate la dosarul cauzei, filele 29-30.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea acțiunii.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii, anularea hotărârii emise de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Reclamanta M. A. prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 14 ianuarie 2013 promovată în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. B. -N. a solicitat instanței să dispună anularea hotărârii nr. 3140 din_ emisă de pârâtă prin care s-a dispus respingerea cererii formulate în baza Legii nr. 189/2000.
Acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurării că hotărârea emisă de pârâtă este netemeinică și nelegală și se impune anularea acesteia având în vedere că în ciuda probatoriului administrat aceasta a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Reclamanta a mai arătat în motivarea acțiunii sale că din înscrisurile prezentate și din declarațiile martorilor audiați pârâta trebuia să rețină calitatea sa de persoană care este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000 întrucât a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supus de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.
Pârâta C. J. DE P. B. -N. prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea contestației promovată de reclamantă, iar în justificarea poziției procesuale adoptate a relevat că prin întreaga documentație existentă la dosar, în temeiul căreia s-a emis hotărârea contestată, aceasta nu a făcut dovada exercitării asupra sa, sau asupra familiei sale, a unor persecuții de natură etnică, în sensul legii, pentru a i se putea recunoaște calitatea de refugiat, potrivit pretenției exprimate, atât în cererea adresată comisiei, cât și în acțiunea formulată, ele nefiind susținute de un probatoriu relevant în sensul sferei de aplicare a legii. Solicită a se constata că probatoriul este dat pentru o altă persoană decât cea care solicită, situația expusă, refugiul pe care comisia nu-l contestă și nu susține că nu ar fi operat în situația contestatoarei, ca fapt al părăsirii localității de domiciliu, însă, la originea plecării trebuie să fie dovedită fără echivoc, o cauză ce poate fi catalogată ca persecuție etnică exercitată de regimurile instaurate în România.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele :
Prin cererea înregistrată la data de_ înregistrată sub nr. 20365 reclamanta a solicitat pârâtei recunoașterea statutului de refugiat cu consecința acordării drepturilor prevăzute în cuprinsul Legii nr. 189/2000 depunând în probațiune act de stare civilă, declarații ale unor martori autentificate de către notarul public,.
Pârâta prin hotărârea atacata in cauza urmare a examinării cererii înregistrate sub nr. 20365/_ analizând actele de stare civilă
,declarațiile autentificate a doi martori, a respins cererea reținând că au fost prezentate date generale care nu duc cu certitudine la dovedirea calității de beneficiara Legii 189/2000.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a
fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate; a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare; a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu; a făcut parte din detașamentele de muncă forțată; a fost supraviețuitoare a trenului morții; este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999 se poate realiza în condițiile definite de art. 4 al aceluiași act normativ.
Probele existente la dosarul cauzei nu au aptitudinea de a dovedi că reclamantul se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 105/1999.Astfel declaratiile date in fata notarului public de catre martorii Inclezan V. si M. a sunt tip ,cu caracter general fara o circumstantiere care sa duca la concluzia neechivoca ca reclamanta a fost in refugiu din localitatea Naoiu in localitatea Mihai Viteazul in intervalul de timp 1940- 1945 putindu-se referi la orice persoana .
Față de starea de fapt ce rezulta din dosarul intocmit in baza Legii 189/2000 si mai sus expusa instanța a dispus ascultarea martorilor nemijlocit pentru a se stabili cu certitudine incidența prev. art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000 și pentru a vedea astfel dacă reclamanta este sau nu îndreptățita la acordarea drepturilor compensatorii pretinse.
Din depozitia martorei Inclezan M. a(. 30) rezulta ca martora s-a intalnit cu reclamanta pe cind se refugia prin localitatea Turda inspre Mihai Viteazu unde a ramas pana la terminarea razboiului .Martora arata ca avea
14 ani iar reclamanta era mai mare .Martora nu a putut preciza din ce localitate venea reclamanta . Din aceasta depozitie nu rezulta nici un element care sa confere certitudine ca intr-adevar reclamanta a fost in refugiu ,datele furnizate de martor fiind in contradictie cu realitatea .Astfel la inceputul perioadei de refugiu reclamanta avea 3 ani ceea ce duce la concluzia ca martora s-a referit la o alta persoana .In plus aceasta nici nu stie din ce localitate venea reclamanta ceea ce ridica serioase semne de intrebare asupra realitatii intregii depozitii .
Din depozitia martorului Inclezan V. (f. 29) rezulta ca martorul a intalnit-o pe reclamanta in deplasarea spre Mihai Viteazu unde a ramas in refugiu pana in anul 1945 .Martorul avea 8 ani iar reclamanta 3 ani .Familia sa venea din satul Naoiu iar la incheierea refugiului familiile au plecat impreuna spre casa .In perioada refugiului mama sa si a reclamantei lucrau impreuna la localnici .De la varsta de 9-10 ani martorul nu mai vazut-o pe reclamanta pana cind i s-a cerut sa dea declaratia .Cu aceasta ultima ocazie reclamata a fost cea care l-a recunoscut pe martor .Atat pe mama reclamantei cit si pe reclamanta le chema "M. ".Instanta a apreciat ca aceasta depozitie nu corespunde realitatii cita vreme martorul arata ca nu a mai vazut-o pe reclamanta de circa 60 de ani si cita vreme a aratat ca reclamanta este cea care l-a recunoscut dupa acest interval de timp
otodata acesta nu cunoaste numele de familie al familiei reclamantei desi a stat cu acestia in refugiu mai multi ani si conform depozitiei au avut o legatura mai stransa .
Ca atare instanta a apreciat ca din depozitiile date in fata instantei de judecata nu rezulta cu certitudine ca martorii cunosc intr-adevar ca reclamanta a fost in refugiu in perioada 1940-1945 raportat la cele mai sus expuse .
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 8,18 din Legea nr. 554/2004, prezenta acțiune urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. A. domiciliată în B., str.A. nr.46, sc.a, ap.11, jud.B. -N. împotriva pârâtei C. J. DE P. B. -N. cu sediul în B., B-dul R. nr.22, jud.B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 5 februarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. M. N. ȚÂR
red.AAM/AC 4 ex. - _
