Sentința civilă nr. 11515/2013. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 11515/2013
Ședința publică de la 05 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant P.
V. și pe pârât C. J. DE P., având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare cât și la a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de_ reclamantul a depus cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă.
Instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. V. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. să se dispună anularea Hotărârii nr.33838/_ pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 .
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. J. de P. C. a solicitat respingerea acțiunii și menținerea actului administrativ atacat (fila 6). În motivare, pârâta a arătat că nu poate verifica informațiile furnizate și să le consemneze pe cale oficială și în condițiile în care declarațiile date la notar sunt laconice, tip, iar beneficiarii nici măcar nu trebuie să fie prezenți, consideră că numai instanța poate să ducă o notă de autenticitate care să stopeze acest avant ilegal, datorat facilității cu care a fost adoptată și prelungită această lege. A mai arătat pârâta că așa cum se observa din adeverinta scolara, perioada de scolarizare arată prezenta în alta
localitate decât cea a refugiului și anume în localitatea de plecare în intervalul în care se pretinde că s-ar fi refugiat .
În cauză, instanța a administrat doar proba cu înscrisuri, reclamantul nesolicitând și proba testimonială .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr. 33838/_ a Casei Județene de P. C. s-a respins cererea reclamantului P. V. de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr.189/2000, motivat de faptul că datele sunt contradictorii în dovedirea calității de refugiat (fila 2).
Cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 4 din O.G. nr.105/1999, reclamantul atacă acum în contenciosul administrativ hotărârea emisă.
Potrivit art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe "persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: (…) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu
";.
Conform art. 61din aceluiași act normativ, "Dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de proba prevăzut de lege";.
În susținerea cererii sale, înregistrate sub nr. 84262/_, reclamantul a depus acte de stare civilă și declarația martorilor C. M. și Inclezan Ilisie, autentificate de notarul public (filele 9-14).
Or, după cum arată pârâta, martorii arată că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea A. prin localitățile Ceanu Mare, Valea Florilor, Ploscoș, Turda în septembrie 1940 și s-a întors din refugiu în martie 1945 în localitatea A.
.
Aceste marturii sunt însă în contradicție cu adeverința de scolarizare emisă de scoala cu clasele 1-VIII Suatu( f 14) din care reiese că perioada de scolarizare arată prezenta în altă localitate decât cea a refugiului, și anume în localitatea de plecare- A.
-, în intervalul în care se pretinde că reclamantul s-ar fi refugiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 249 din noul Cod de procedură civilă, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, însă în aplicarea acestui text legal reclamantul P. V. nu a solicitat și administrarea probei testimoniale . Pentru acestea și cu respectarea art. 264 din Cod, tribunalul apreciază că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 lit. c din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, motiv pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca neîntemeiată cererea.
Văzând dispozițiile art. 451 din Cod, se ia act că pârâta nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul
V.
, CNP 1., domiciliat în Comuna Suatu, sat A. nr.135, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
, cu sediul în C. -N., str.G. Coșbuc nr. 2, jud. C., având ca obiect refuz Legea nr. 189/2000.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iulie 2013.
Președinte,
-M. B.
Grefier,
R. I. P.
Red. /tehn AMB 4 ex. _
