Sentința civilă nr. 11709/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 11709/2013
Ședința publică din data de 5 august 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant P. D. și pe pârât C. DE A. DE S. A J. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal, acesta legitimându-se în fața instanței, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 20 mai 2013 pârâta a depus prin serviciul registratură al instanței întâmpinare cu acte anexă (f.24-37) prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca fiind neîntemeiată, un exemplar al întâmpinării fiindu-i comunicat reclamantului la data de 27 mai 2013.
La data de 7 iunie 2013 reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care arată că prin Decizia Curții de Apel C. nr. 1815/2012 din 7 martie 2012 s-a dispus anularea penalităților și a majorărilor de întârziere pe anii 2008-2010, urmând să achite doar suma reprezentând regularizarea pe anii indicați, respectiv suma de 224 lei, sumă achitată cu chitanța nr. 5994727/12 martie 2012, după rămânerea definitivă a sentinței. Mai solicită cheltuieli de judecată și 1000 lei cu titlu de daune morale.
Procedând conform art. 131 NCPC la verificarea competenței, instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul depune la acest termen de judecată scriptul intitulat "Note scrise"; prin care arată că înțelege să-și mențină contestația formulată împotriva pârâtei în sensul anulării Deciziei de soluționare a contestației nr. E.58/_ în sumă de 510 lei, ca fiind neîntemeiată și abuzivă. Totodată, arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului pe fond.
În temeiul art. 255 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în scris cu cheltuieli de judecată, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamantul P. D. a contestat în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. Decizia nr.E58/_ prin care s-a respins contestația formulata pentru anularea deciziilor de imputare nr._ 013
si_ 013 prin care i s-a imputat suma de 510 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin deciziile de impunere mai sus arătate i s-a imputat suma de 510 lei reprezentand restante pe anul 2011 si pe anul 2012. Învederează reclamantul că prin Decizia Tribunalului C. nr. 1815/2012 din 7 martie 2012 s-a dispus anularea penalităților si a majorărilor de întârziere pe anii 2008-2010, urmând sa achite doar suma reprezentând regularizarea pe acești ani respectiv suma de 224 lei, suma pe care a achitat-o prin chitanța nr. 5994727/12 martie 2012. Prin urmare pe anii_ sumele sunt achitate integral si la acestea nu se mai pot adaugă penalități si majorări de întârziere, existând autoritate de lucru judecat. Prin urmare pe anii_ sumele sunt achitate integral, fara a exista restante. Mai arată reclamantul că pe anul 2011 a achitat conform deciziei de impunere 2. din 18 martie 2011 sumele trimestriale impuse in cuantum de 328 lei respectiv: cu chitanța nr. 5422746/din 9 mai 2011 suma de 170 lei, cu chitanța nr. 7525058 din 15 IX 2011 suma de 82 lei, cu chitanța nr. 7534288 din_ suma de 82 lei, in total suma de 334 lei fiind cu plata la zi. In ce privește regularizarea anuala privind suma de 114 lei pe anul 2011 i s-a adus la cunoștință de achitarea acesteia, deci nu i se poate calcula penalități de întârziere si dobânzi. De asemenea, arata ca s-a pensionat cu data de_ potrivit deciziei de pensionare nr.45163/_ data de la care a radiat activitățile private, astfel începând cu aceasta data nedatorând plăți privind asigurările de sănătate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta C. de A. de S. a J. C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamantul a realizat venituri impozabile din activități independente în perioada 2008-2012. Prin Decizia Civilă a Curții de Apel C. nr. 1815/2012, pronunțată în dosarul nr._, s- a admis în parte recursul formulat de către reclamant în contradictoriu cu CAS- C., în sensul că s-a anulat decizia referitoare la penalități și majorări de întârziere. CAS-C. a emis deciziile de impunere din oficiu nr. 2. /1 și /2 la data de_, unde este evidențiată și regularizarea anului 2011, regularizare efectuată la data de_ . Arată pârâta că reclamantul a achitat suma de 120 lei către AFP T. la data de_ și_, însă transferul de date dintre ANAF și CNAS nu a funcționat, astfel că această plată nu se regăsește în scriptele mai sus menționate, astfel că a solicitat situația plăților de la AFP - T.
. Învederează pârâta că reclamantul a achitat o parte din sumele datorate către FNUASS, însă stingerea creanțelor fiscale se realizează în ordinea vechimii acestora, conform Codului de procedură fiscală. După cum însuși reclamantul afirmă, regularizările pe anii 2008-2010 au fost achitate doar la data de_, termenele scadente ale acestora fiind, pentru anul 2008 - scadența fiind ta data de_ - cuantum sumă 106 lei, pentru anul 2009 - scadența fiind la data de_ - cuantum sumă 118 lei. Pentru neplata acestora la termenele scadente au curs majorări de întârziere, respectiv penalități. În ceea ce privește regularizarea anului 2011, în cuantum de 114 lei, aceasta a avut termenul scadent la data de_ si nu a fost achitată nici până în prezent, la această sumă adăugându-se în continuare accesorii. După încheierea anului fiscal, în baza declarației privind venitul realizat depusă de contribuabili, se stabilesc obligațiile anuale de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate prin decizia de impunere anuală regularizând sumele datorate cu titlu de plați anticipate. În materie fiscală, accesoriile sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, indiferent de existența sau nu a unei culpe din partea contribuabilului.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei prin care arată că prin Decizia Curții de Apel C. nr. 1815/2012 din 7 martie 2012 s-a dispus anularea penalităților și a
majorărilor de întârziere pe anii 2008-2010, urmând să achite doar suma reprezentând regularizarea pe anii indicați, respectiv suma de 224 lei, sumă achitată cu chitanța nr.5994727/12 martie 2012, după rămânerea definitivă a sentinței. Mai solicită cheltuieli de judecată și 1000 lei cu titlu de daune morale
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
În perioada 2008-2012, reclamantul P. D. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 2. /1/_ și nr. 2. /2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2011-2013 (filele 8, 9).
Cu respectarea procedurii reglementate de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr. E 58/_ (filele 4-6), iar acum atacă în contenciosul administrativ această decizie.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
Cât privește situația din speță, după cum reiese din chitanțele atașate de reclamant (filele 11-14), acesta a declarat și a achitat contribuțiile datorate la FNUASS în decursul timpului, inclusiv cele aferente anilor 2011-2012, care ne interesează.
Acest fapt este confirmat și prin Situația contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor de întârziere și a penalităților calculate, încasate și restante la data de_, emisă de pârâta C. de A. de S. a județului C. (filele 7-8), din care reiese că la acea
dată contribuția restantă a reclamantului se ridica la suma de 454 lei, majorările de întârziere la 15 lei și penalitățile de întârziere la 41 lei.
Cu toate acestea, deciziile de impunere au fost emise pe seama reclamantului pentru suma totală de 824 lei reprezentând contribuțiile la FNUASS și de 95 lei reprezentând accesorii. Astfel, la emiterea deciziilor de impunere pârâta nu a ținut cont de plățile efectuate de contribuabil, cu toate că erau înregistrate în baza sa de date.
Mai mult decât atât, însăși pârâta arată prin întâmpinare că transferul de date dintre ANAF și CNAS nu a funcționat și de aceea nu a înregistrat nici plățile efectuate de reclamant în datele de_ și_, aspect care presupune culpa organelor fiscale și exonerează reclamantul de orice vină; cu toate acestea, nici măcar decizia de soluționare a contestației nu ține cont de plățile făcute, dispunându-se respingerea contestației în întregime, cu consecința menținerii deciziilor cu privire la toate sumele indicate, iar nu doar a celor pretins neachitate.
Pe de altă parte, cu privire la majorările de întârziere aferente perioadei 2008-2010, operează autoritatea de lucru judecat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 430 din noul Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte fondul procesului, are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, iar autoritatea de lucru judecat privește atât dispozitivul cât și considerentele pe care se sprijină. Hotărârea judecătorească prin care se finalizează procesul este prezumată a exprima adevărul, soluția pe care o cuprinde neputând fi contrazisă printr-o altă hotărâre.
Prin Decizia civilă nr. 1815/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de P. D. împotriva Sentinței civile nr. 4350/_ a Tribunalului C., care a fost modificată în parte în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu C. de A. de S. a județului C. și s-au anulat parțial deciziile de impunere contestate cu privire la penalități și majorări de întârziere și a fost exonerat reclamantul de plata acestor sume.
Întrucât între prezenta cauză și cea care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. există identitate de părți, identitate de obiect, problema juridică vizând penalitățile și majorări de întârziere aferente perioadei 2008-2010 și există și identitate de cauză, instanța apreciază că între cauza de față și cea care a făcut obiectul dosarului menționat există tripla identitate de elemente cerută de prevederile art. 431 alin. 1 din Cod.
Pe cale de consecință, în mod nelegal a procedat pârâta la calculul majorărilor de întârziere pentru perioada menționată.
De asemenea, cât privește penalitățile de întârziere aferente regularizării anuale privind suma de 114 lei pentru anul 2011, considerentele hotărârii judecătorești menționate, intrate în puterea lucrului judecat, impun admiterea contestației reclamantului.
Astfel, prin decizia civilă din dosarul nr._ instanța de control a apreciat că majorările și penalitățile de întârziere nu pot fi imputate reclamantului P. D. "în condițiile în care comunicarea de datorie pe anii 2008-2010 i-a fost adusă la cunoștință la data de_, astfel încât aplicarea de majorări de întârziere în temeiul art. 8 alin. 4 din O.G. nr. 617/2007 apare ca nelegală";.
Situația de față este identică: decizia de achitare a restanței a fost comunicată reclamantului în ianuarie 2013, iar odată cu aceasta i s-a comunicat și decizia de calcul a accesoriilor aferente.
Făcând aplicarea art. 430 din Cod, urmează că aprecierile din hotărârea judecătorească anterioară se impun cu necesitate, concluzia fiind că nu se poate proceda la
calculul penalităților și majorărilor de întârziere anterioare datei la care a fost adusă la cunoștința contribuabilului datoria restantă.
Prin concluziile scrise, pârâta arată că suma rezultată din regularizarea anului 2011 a fost achitată de reclamant în cursul lunii martie 2013, astfel că se va putea proceda la emiterea unei decizii de impunere cu privire la accesorii doar pentru perioada dintre data comunicării deciziei de impunere și data achitării sumei datorate.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite contestația reclamantului și se va dispune anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziilor de impunere.
Reclamantul mai solicită daune morale în cuantum de 1.000 lei.
Sub acest aspect, instanța apreciază că situația creată prin atitudinea abuzivă a instituției statului l-a afectat pe reclamant în plan moral, nepatrimonial, întrucât s-au emis în mod nejustificat decizii de impunere pe numele său și a trecut o perioadă îndelungată de timp până la recunoașterea temeiniciei solicitării sale. În acest context, starea de supărare și frustrare generată de conduita culpabilă a pârâtei nu este suficient compensată prin admiterea cererii, ci se impune ca reclamantul să beneficieze și de compensarea prejudiciului moral suferit, suma apreciată de instanță ca fiind echitabilă fiind cea de 500 lei.
În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. D., CNP 1., cu domiciliul în T., str. General D., nr. 113, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C., cod fiscal 11324762, cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C. .
Anulează Decizia de soluționare a contestației reclamantului nr. E 58/_ .
Anulează Deciziile de impunere nr. 2. /1/_ și nr.2. /2/_ pentru stabilirea contribuției și a obligațiilor de plată accesorii datorate de reclamant la FNUASS pe perioada 2011-2013.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 5 august 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
L. C.
Red.AGC/tehn.VAM 4 ex. _
