Sentința civilă nr. 13852/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 13852/2013
Ședința publică de la 04 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC M. I. E. S. și pe pârât M. C. N., pârât P. M.
C. N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantului av. M. Roman, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care.
În temeiul art. 131 NCPC, instanța verificând din oficiu competența
,constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În baza art. 238 NCPC instanța aduce în discuția părților necesitatea stabilirii duratei procedurilor.
Reprezentantul reclamantei arată faptul că din punctul său de vederea cauza este în stare de judecată, nu mai are de invocat exceptii si de propus probe suplimentare.
Instanța constată că nu se mai impune aplicarea art. 238 NCPC cu privire la stabilirea duratei procedurilor.
Reprezentantul reclamantei depune la dosarul cauzei adresă emisa de Miniosterul Finatelor si o sentință pronunțată în cauză similară care relevă practica judiciară recentă.
În temeiul art. 254 NCPC, instanța pune în discuția reprezentantei reclamantei necesitatea precizarii motivului pentru care probele cu inscrisuri prezentate la termenul de astazi nu au fost propuse la momentul introducerii acțiunii.
Reprezentanta reclamantei arată faptul că probele depuse la acest termen au fost obținute ulterior introducerii acțiunii.
În temeiul art. 254 NCPC, instanța urmează a încuviința suplimentarea probatiunii cu inscrisurile depuse la acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar concluzii scrise și solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arată faptul că apreciază actele atacate ca fiind nelegale, din punct de vedere procedural nu s-a respectat legea deoarece
Ministerul Finanțelor Publice a emis mai multe puncte de vedere în care arată modul de calcul al impozitului pentru mijloacele de transport cu tracțiune mecanică precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă sau rulotă care are carte de identitate distinctă dar numirea ca autovehicule privește exclusiv situația în care mijlocul de transport cu tracțiune mecanică împreună cu remorca, semiremorca sau rulota au carte de identitate comună. În ceea ce privește Decizia de impunere consideră că nu le este opozabilă deoarece nu rezultă care sunt motivele de fapt și de drept pentru care acest act a fost emis sau pentru care s-a stabilit obligația de plată în sarcina reclamantei. Prin decizie se solicită și plata accesoriilor cu toate că s- au achitat impozitele pe anii anteriori. În ceea ce privește normele metodologice apreciază că acestea au caracter interpretativ și conduc la o soluție de caducitate și în lipsa normelor metodologice Decizia de impunere ar fi tot nelegală.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta SC M&M I.
E. S. în contradictoriu cu pârâții P. M. UI C. N., M. C. -N. a solicitat anularea Dispoziției nr.993/_ emisă de pârâtul P. M. ui C.
N., precum și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul M. C. -N.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că având ca obiect activitate transporturi rutiere de mărfuri este proprietara unei semiremorci și a achitat impozitul pe mijloacele de transport aferent anilor 2008-2012 astfel cum a fost stabilit prin deciziile de impunere emise de către pârât.
A mai arătat reclamanta că în urma controlului efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., s-a emis decizia de impunere nr.5203/2013 prin care s-a stabilit în sarcina obligația de plată a sumei de 3.744 lei, cu titlu de diferențe dintre cuantumul impozitului datorat legal și cel stabilit inițial, respectiv suma de 2.246, 21 lei, cu titlu de majorări de întârziere și suma de 947 lei cu titlu de impozit pe anul 2013.
De asemenea, a învederat că împotriva acestei decizii de impunere a formulat contestație, solicitând exonerarea sa de la plata obligațiilor stabilite, iar prin Dispoziția nr.993/_ emisă de P. M. ui C. -N. s-a menținut decizia de impunere atacată.
Reclamanta a susținut că nu i se poate reține nicio culpă pentru neplata impozitului datorat, deoarece și-a onorat obligațiile de plată astfel cum acestea au fost stabilite prin deciziile de impunere emise de pârât.
Cu privire la impozitul stabilit prin Decizia de impunere nr.5203/2013, a arătat că în urma controlului efectuat de Camera de Conturi a Județului C. s-a constatat că încadrarea legală pentru stabilirea impozitului pe remorcile și semiremorcile având carte de identitate proprie și care circulă într-o combinație de vehicule s-a stabilit în mod eronat, iar prin Decizia nr.44/2011 emisă de Curtea de Conturi s-au stabilit măsuri de recuperare a prejudiciului cauzat bugetului local și că această situație se datorează diferențelor de interpretare a prevederilor art.263 alin.5 și 6 C. fiscal.
Reclamanta a apreciat că pentru semiremorca în cauză, omologată individual, având carte de identitate proprie, impozitul se stabilește conform art.263 alin.6 C. fiscal și că decizia de impunere atacată a fost emisă cu încălcarea mai multor
principii consacrate în legislația fiscală, și anume dreptul de a fi ascultat, lipsa mențiunilor privind audierea contribuabilului, securitatea juridică, precum și buna credință a reclamantei.
În ceea ce privește majorările de întârziere, reclamanta a arătat că nu poate obligată la plata majorărilor, cu titlu de sancțiune pentru neplata unor impozite al căror cuantum a fost stabilit prin decizia de impunere atacată, iar in privința impozitului aferent anului 2013, a considerat că suma a fost stabilită eronat prin aplicarea art.263 alin.5 și nu a art.263 alin.6 C. fiscal.
Pârâtul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
și a arătat că prin decizia de impunere nr.5203/_, reclamanta a fost înștiințată cu privire la reîncadrarea mijlocului de transport în grila de impozitare prevăzută de art.263 lin.4 C. fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Pârâtul a mai arătat că actul administrativ atacat de reclamantă a fost emis în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr.44/_, general obligatorie, a cărei legalitate a fost confirmată prin decizia civilă nr.8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
A mai arătat pârâtul că semiremorca deținută de reclamantă, prin decizia de impunere atacată, a fost reîncadrată de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal.
În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite.
Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art.15, art.23, art.90, art.91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului
în Decizia nr.44/_ . Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele
:
Prin Decizia de impunere nr.5203/_ emisă de M. C. -N. - Direcția de impozite și taxe locale s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația de
plata a sumei de 3.744 lei reprezentând diferență de impozit pe mijloacele de transport calculată pentru perioada 2008-2012, suma de 2.246.21 lei majorări si suma de 947 lei impozit pentru anul 2013.
Reclamanta a fost identificata ca titular al obligațiilor fiscale mai sus menționate in calitatea sa de proprietar al semiremorcii având numărul de imatriculare :_ ,care prezinta cumulativ urmatoarele caractetistici:are o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone ,circula in combinatiiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si este destinată transportului de marfa
In considerarea prevederilor art 205 Cod procedura fiscala reclamanta a formulat contestație administrativă impotriva deciziei de impunere mai sus mentionata, contestație respinsa de parat prin Dispoziția nr.993/_ .
In cadrul analizei de legalitate a celor doua decizii contestate instanta remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Județului C. prin care, la pct I.3 se prevede :";in condițiile in care vehiculele supuse impozitării, in speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circula in combinațiile de autovehicule prevăzute de Codul fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportuluid e marfă, incadrarea in vederea stabilirii impozitului la art 236 alin 6 din Codul fiscal este eronată, intrucât aceste vehicule se impozitează in conformitate cu prevederile art 263 alin.4 din Codul fiscal, aliniat care cuprinde grila de impozitare pentru vehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone";.
Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instantei de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată in dosarul nr_ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
In cauza de față se impune rezolvarea problemelor de drept ce succed:
efectele deciziei civile nr.8294/_ a Curții de Apel C. asupra raportului juridic dedus judecatii;
incadrarea fiscala a mijlocului de transport supus impozitarii in ipoteza art 236 alin 6 sau art 236 alin 4 Cod fiscal;
efectele modificarii, la data de_, a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal in sensul introducerii art.115^2 alin 2 ,potrivit carora dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr nr.8294/_ a Curții de Apel C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru tertii propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul transat prin hotarare, nici reprezentati in acel litigiu..Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situatii juridice careia judecata i-a dat nastere.Hotararea, prin insasi existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti.
Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune u nui terț hotărârea judecătorescă obținută, ea nu poate opune acestuia insuși conținutul hotărârii, rezultat al dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, îintrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioara procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul paratilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi. Altfel spus, ulterior pronuntarii Deciziei civile nr 8294/2012 a Curtii de Apel C. a fost activata obligatia M. ui C. -N. de a emite decizii de impunere pentru diferentele de impozit calculate potrivit Deciziei nr 44/2011 a Curtii de Conturi.Prin urmare, sub acest aspect aceasta instanta poate doar sa retina ca emiterea deciziei de impunere nr 5203/2013 nu reprezinta decat indeplinirea obligatiei legale de punere in executare a unei hotarari judecatoresti, in speta a Deciziei civile nr 8294/2012 a Curtii de Apel C. .
Instanta notează că in perioada fiscală avută in vedere de pârâtul M. C.
-N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2012), ipotezei de fapt a speței ii erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada 2008-_ ,pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule-autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate.Or, remorcile proprietatea reclamantei nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru "remorci, semiremorci și rulote"; masa
totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorcile și semiremorcile nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
Astfel fiind, această instanță constată că incadrarea fiscală a semiremorcilor proprietatea reclamantei s-a efectuat eronat, pentru stabilirea impozitului datorat pentru aceste vehicule, in perioada 2008-2012, fiind aplicabile prevederile art 263 alin 6 Cod fiscal si nu prevederile art 263 alin 4 Cod fiscal.
Pe de altă parte, la data de_ Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2
,potrivit caruia dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța va reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare.Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva.Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atat timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva.Regula astfel prescrisa este intarita prin consacrarea sa la nivel constitutioanl, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";.Asadar, in prezent, fara vreo posibila derogare, legea civila noua nu se poate aplica trecutului.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparenta de la principiul neretroactivitatii. Exceptia nu poate fi considerata drept un a veritabila, deoarece normele interpretative nu sutn de natura sa genereze un conflict real de legi.De altfel, orice clarificare ar fi adusa prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator.In acest sens, art 9 alin 2 din Noul Cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.Acest text a fost interpretat si in sensul ca norma interpretativa nu mai face corp comun cu cea interpretata si va produce efecte numai pentru viitor.
Raportat la considerentele mai sus expuse instanta stabilește ca art 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, in vigoare incepând cu data de_ ,nu va produce efecte asupra unor situatii juridice nascute anterior edictării lor.In mod firesc, insă, autoritatea fiscală era ținută la aplicarea Normelor metodologice astfel cum au fost modificate pentru stabilirea creanțelor fiscale aferente perioadei ulterioare intrării in vigoare a art 115 indice 2 alin 2, in spetă pentru perioada fiscala_ -_ .
In condițiile in care ipoteza descrisă de art 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice modificate la 3 iulie 2012 se verifică integral in cauza de fată( in sensul ca semiremorca proprietatea reclamantei este prevăzute cu roți și axe fără a avea autopropulsie) aceasta se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Prin urmare, intrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul M.
C. -N. apare ca nelegală pentru intreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr 5203/_ instanța va admite acțiunea si va dispune anularea
Dispoziției nr.993/2_ a P. ui M. ui C. -N. și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de M. C. -N. .
Constatand ca reclamanta nu a achitat cautiunea fixata de instanta pentru capatul de cerere avand ca obiect suspendarea executarii Dispozitiei nr 993/_ a
P. ui municipiului C. -N. aceasta cerere va fi respinsă ca inadmisibila in baza art 215 Cod proecdură fiscală.
In temeiul art 453 Cod proecdura civila instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de reclamanta SC M&M I. E. S., CUI RO2300026, inmatriculata in Registrul Comertului sub nr J_ ,cu sediul in C. -
N., str D., nr 12, jud C. in contradictoriu cu paratii M. C. -N. si P. municipiului C. -N., ambii cu sediul in C. -N. . Piața U., nr 1, jud C. .
Dispune anularea Dispozitiei nr 993/_ a P. ui municipiului C. -N. si a deciziei de impunere nr 5203/2013 emisa de M. C. -N. .
Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării Dispozitiei nr 993/_ a P. ui municipiului C. -N.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din 4 octombrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
R.P. 09 Octombrie 2013 Red.tehbnored MFB/ 5 ex/_
