Sentința civilă nr. 8365/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8365/2013 Ședința publică din data de 16 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. B.
Asistent judiciar: C. -E. P. Asistent judiciar: I. R. Grefier: R. B. M.
Pe rol judecarea cauzei de asigurări sociale având ca obiect drepturi de asigurări sociale formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul
M. ADMINISTRATIEI SI I. - CASA DE PENSII S. .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța, în baza art. 167 Cod proc. civ., încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și apreciind că la dosarul cauzei se află suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, aceasta aflându-se în stare de judecată, și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri, reține cauza spre soluționare, pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de_, reclamantul C. I. a chemat în judecata pe pârâtul M. ADMINISTRATIEI SI I. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 100145/_ privind revizuirea pensiei de serviciu si emiterea unei noi decizii prin care să se ia în calcul în mod corect perioada stagiului militar, perioada stagiului civil și gradul militar de maior.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât perioada de stagiu militar realizat până la pensionarea de boală a fost de 11 ani, cu sporul aferent condițiilor de muncă. Perioada stagiului
civil realizat până la pensionarea sa a fost de 15 ani, 9 luni si 17 zile, iar pensia trebuia calculată de la data de_, pentru gradul de maior.
În drept sunt invocate prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000.
Ulterior, reclamantul si-a completat si precizat acțiunea introductivă în sensul obligării pârâtului să îi restituie suma de 682,89 lei reținută în mod nelegal și a arătat că atacă si Hotărârea nr.6566/_ emisă de Comisia de Contestații si P. (f.32,38).
Pârâtul M.A.I a solicitat respingerea acțiunii reclamantului întrucât pensia acestuia a fost revizuită conform art. 1 alin.1 din OUG nr. 1/2011,cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a salariului mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin.4 din acest act normativ.
Pensia reclamantului a fost revizuită la data de_, pe baza principiului contributivității, prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului pensiei, cu luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile lunare individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare.
Susținerile reclamantului cum că ar fi săvârșit un abuz sunt neîntemeiate întrucât nu a făcut altceva decât să se raporteze la dispozițiile legale în materie, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat practic interpretările succesive ale Curții Constituționale respectiv prin Deciziile nr. 458/2003, nr. 820/2006, nr. 8711/2010 si nr.1237/2010 în sensul că, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări si asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea disp.art. 5 alin.2 din Constituția României.
Raportat la cererea reclamantului privind anularea deciziei de revizuire și repunerea în starea anterioară deciziei a cuantumului pensiei lunare, precum si la prevederile OUG nr. 1/2011, acesta precizează că decizia contestată a fost emisă în mod legal cu luarea în considerare a tuturor documentelor transmise de fostul angajator.
În cazul reclamantului a procedat la revizuirea pensiei acestuia în baza adeverințelor care atestă veniturile realizate lunar transmise de către unitatea/unitățile în care acesta a lucrat. Perioadele si veniturile valorificate la determinarea noului cuantum al pensiei rezultă din Anexa la decizia de revizuire din_, anexele privind datele si elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual si a stagiului de cotizare, în care se menționează în clar stagiile de cotizare si veniturile individuale realizate pentru întreaga perioadă care constituie stagiu de cotizare, începând cu anul încadrării în muncă si până la data trecerii în rezervă (f.43-45).
Întâmpinarea nu este motivată în drept. S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța retine următoarele:
Prin Decizia nr.100145/_, reclamantului i s-a revizuit pensia în temeiul prevederilor OUG nr.1/2011, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de
1337 lei, reținându-se că totalul stagiului de cotizare realizat a fost de 32 ani si 29 zile (f.28).
Această decizie a fost contestată la Comisia Centrală de Contestații din cadrul M. ui Administrației si I. care,prin Hotărârea nr. 4387/_, i- a respins contestația reținând că stagiul total de cotizare si activitatea desfășurată în condiții de muncă cu drept la spor de timp si la vechime au fost stabilite în raport cu datele înscrise în documentele aflate în dosarul său de pensionare (f.32-33).
Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei s-a menținut în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
In consecință, reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
După cum se poate observa, reclamantul a desfășurat activitate ca si cadrul militar pe o perioadă de 10 ani, 5 luni si 29 zile, iar ca si salariat civil 11 ani și 7 luni. Stagiul complet de cotizare, conform OUG nr. 1/2011, a fost stabilit la 20 ani și analizând calculul acestuia, conform celor consemnate în Carnetul de muncă, instanța a constatat că drepturile au fost calculate în mod corect (f.7-23).
Astfel, rezultă din actele depuse la dosar că reclamantul s-a pensionat anterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G.nr.1/2011,când erau în vigoare prevederile Legii nr.19/2000,care prin art.194, recunoștea reciproc stagiile de cotizare între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
La deschiderea drepturilor cu titlu de pensie intimata a făcut aplicarea prevederilor art.20 din Legea nr.164/2001,lege specială,ulterioară Legii nr.19/2000,potrivit cărora între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public de pensii se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu,respective stagiile de cotizare,în vederea deschiderii dreptului la pensie.
Esențiale pentru stabilirea drepturilor cu titlu de pensie, sunt contribuțiile pe care asiguratul le-a plătit în timp ce era în activitate, punctajul lunar fiind factorul principal la stabilirea punctajului mediu anual. Acesta se determină prin raportarea drepturilor salariale de care a beneficiat o persoană și la care s-a plătit ori s-au datorat contribuții de asigurări socciale, la câștigul mediu din luna respectivă.
Comparând cele două decizii,respective cea emisă la data de_ și cea emisă la data de_, instanța a constatat că punctajul mediu anual a crescut
de la 1,37737 puncte la 1,82336 puncte și implicit a crescut și cuantumul pensiei.Totodată se observă că a fost luat în considerare sporul aferent condițiilor de muncă(f.4,28).
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr.873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria ,arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta a avut efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care are următorul cuprins: "Orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate
crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea CEDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. CEDO a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei reclamantului, această măsură este în acord cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea CEDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea
legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de CEDO statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, CEDO a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
Legea nr. 119/2010, procedând la recalcularea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr. 119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
"Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, Constituția instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
"Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 156 din Legea nr. 263/2010 va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulata și precizată de reclamantul C. I., dom. în mun. C. -N., str. A. Janos nr. 9, ap.7, jud.C. împotriva pârâtului M. ADMINISTRATIEI SI I. -CASA DE PENSII S., cu sediul în B. ,
R. nr. 1A, sector 1, având ca obiect asigurări sociale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 16 Mai 2013.
Președinte, E. B. | Asistent judiciar, C. -E. P. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, R. B. M. |
Red.EB/VAM 5 ex./_
