Sentința civilă nr. 13967/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13967/2013
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. I. DE A. P. A. L. și pe pârât D. G. A F.
P. C., având ca obiecte emise de autoritățile de reglementare.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din_, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul C. I. DE A. P.
A. L. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C., a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr.489/_, precum și a deciziei de impunere nr.26140/_ respectiv a raportului de inspecție fiscală nr.26140/_ toate emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în urma inspecției fiscale efectuate de către pârâtă în perioada_ -_, au fost stabilite în sarcina sa următoarele obligații fiscale suplimentare: pentru anul 2009 s-a stabilit o diferență în cuantum de 5349 lei venit impozabil și un impozit pe venit in sumă de 856 lei plus 42 lei dobânzi de întârziere, respectiv 128 lei penalități de întârziere, iar pentru anul 2010, s-a stabilit o diferență în cuantum de 62920 lei ca și venit impozabil și un impozit pe venit in cuantum de 10067 lei.
Reclamantul a mai arătat că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, iar prin Decizia nr.489/_ emisă de pârâtă, s-a anulat parțial decizia de impunere privind suma de 1263 lei plus 64 lei debit accesoriu, fiind menținute celelalte sume stabilite în sarcina sa.
De asemenea, a susținut că atât raportul de inspecție fiscală, cât și decizia de impunere sunt nule absolut, întrucât le lipsește un element de validitate cerut de lege, și anume competența organului emitent.
Reclamantul a învederat că în speță i s-a încălcat dreptul la apărare, deoarece în cazul deciziei de impunere nu s-a procedat la audierea sa așa cum prevede art.9 C.pr.civ. și art.6 par.1 CEDO.
Referitor la suma de 2326 lei bază impozabilă, respectiv 372 lei impozit pe venit aferent, s-a arătat că în mod eronat au considerat organele de inspecție fiscală ca fiind nedeductibile cheltuielile cu privire la utilități și anunțuri publicitare, deoarece în cazul în care un contribuabil nu poate prezenta factura în original, dreptul de deducere nu poate fi afectat dacă acesta poate prezenta orice alt document care ține loc de factură și îndeplinește criteriile stabilite de statul în cauză.
Cu privire la suma de 264 lei bază impozabilă respectiv 42 lei impozit pe venit, reclamantul a arătat că bonul fiscal este un document justificativ și cheltuielile efectuate în baza sa sunt deductibile, având în vedere și prevederile jurisprudența trasată de C.J.U.E., iar în ceea ce privește suma de 3742 lei bază impozabilă, respectiv 599 lei impozit pe venit, a susținut că
organul fiscal în mod eronat a considerat că impozitul pe venit aferent mobilierului pentru arhivă nu este deductibil, deoarece fiecare piesă de mobilier luată individual are o valoare de sub 1800 lei raportat la valorile din catalog, astfel că soluția organului fiscal se impune a fi respinsă.
Cu referire la suma de 48.341 lei bază impozabilă, respectiv 7734 lei impozit pe venit, reclamantul a susținut că pârâta în mod eronat a refuzat deducerea unei baze impozabile în cuantum de 48.341 lei, cu motivarea că această sumă va fi destinată cheltuielilor aferent mansardei, deoarece acest spațiu este folosit pentru depozitarea arhivei, motiv pentru care s-a achiziționat și mobilierul susmenționat, astfel că se impune anularea deciziei de impunere și cu privire la stabilirea unei baze impozabile suplimentare în sumă de 48.341 lei.
În ceea ce privește obligațiile fiscale accesorii, reclamantul a arătat că datorită practicii abuzive privind stabilirea accesoriilor pe baza unei răspunderi obiective, se impune anularea acestora.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a Județului C. a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că în conformitate cu prevederile legale în vigoare, are competența materială de a efectua inspecție fiscală, iar în ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului la apărare și neînscrierea în actul administrativ fiscal a mențiunilor privind audierea contribuabilului sunt neîntemeiate, având în vedere că în cadrul raportului de inspecție fiscală au fost înscrise mențiunile privind audierea reclamantului și acest raport reprezintă anexă la decizia de impunere.
Pârâta a mai arătat că susținerile reclamantului cu privire la sumele stabilite în sarcina sa sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute, respectiv că o cheltuială este deductibilă din punct de vedere fiscal numai dacă a fost efectuată în interesul direct al activității, adică prin realizarea ei sunt generate venituri.
De asemenea, pârâta a menționat că nu sunt întemeiate aspectele învederate de reclamant nici în privința accesoriilor stabilite prin decizia de impunere atacată și că aceste sume sunt datorate conform principiului de drept accesorium sequitur principale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 26140/_ emisă in baza constatărilor cuprinse in raportul de I. fiscala încheiat la data de_ (fila 32-46 dosar) de către organele de inspecție fiscala din cadrul Activității de I. Fiscala C. - Serviciul I. Fiscala persoane fizice a fost stabilită in sarcina reclamantului obligația de plata a sumei totale de 11.093 lei reprezentând TVA si accesorii aferente .
Prin Decizia nr. 489/2011 (filele 13-26 dosar) privind soluționarea contestației a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant pentru suma de 9166 lei, reprezentând:
9060 lei impozit pe venit aferent bazei impozabile în sumă de 56.618 lei
26 lei dobânzi de întârziere aferente unui impozit în sumă de 534 lei
80 lei penalități de întârziere aferente unui impozit în sumă de 534 lei.
S-a respins ca nemotivată contestația formulată de reclamant pentru suma de 600 lei, reprezentând impozit pe venit aferent bazei impozabile în sumă de 3754 lei.
Totodată, s-a desființat Decizia de impunere nr.26140/_ și a Raportul de inspecție fiscală nr.26140/_ pentru suma de 1327 lei, reprezentând:
1263 lei impozit pe venit aferent bazei impozabile în sumă de 7897 lei
16 lei dobânzi de întârziere aferente unui impozit în sumă de 322 lei
48 lei penalități de întârziere aferente unui impozit în sumă de 322 lei, urmând ca organul de inspecție fiscală să procedeze conform prevederilor legale aplicabile în speță și in conformitate cu cele reținute in cuprinsul acestei decizii.
În conformitate cu prevederile art. 99 alin (2) din OG nr. 92/2003 republicată, coroborat cu art.42 alin (1) din OPAMAF nr.1348/2009, D. G. a F. P. a Județului
C. are competență materială de a efectua inspecție fiscală cu privire la activitatea de inspecție fiscală a contribuabililor persoane juridice din județul C., altele decât cei din categoria contribuabililor mari.
Cu privore la indeplinirea de către pârâta a obligației de asigurare a dreptului la aparare, Tribunalul constată că au fost respectate prevederile art. 9 alin (1) din Codul de procedură fiscală. Domnul
A. P. a fost înștiințat în scris cu privire la aspectele ce se cereau de lămurit în cadrul inspecției, iar la data de 22 iunie 2011 a fost înștiințat de către organul de control pentru discuția finală privitoare la constatările acestuia în procesul de control.
In ce privește raportul de inspecție fiscală, instanța reține următoarele:
Cu privire la cheltuielile realizate în anul 2009 în sumă de 2326 lei se reține că facturile au fost emise pe numele persoanei fizice P. A., insă împrejurarea că documentul justificativ nu cuprinde codul de înregistrare fiscală, nu poate afecta dreptul de deducere al acestor cheltuieli cât timp este dovedit faptul că au fost realizate în legătură cu spațiul destinat activității cabinetului de avocat.
Punctul nr.14 din Ordinul nr.1040/_ pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partida simplă de către persoane fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, prevede:
14. Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute in structura formularelor aprobate:
denumirea documentului
numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă
numărul documentului și data întocmirii acestuia
menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul)
conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal și efectuării ei
datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii
alte elementele menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documentele justificative.
După cum rezultă din Normele de aplicare a Codului fiscal mai sus arătate, nu este prevăzut ca element principal evidențierea codul fiscal al contribuabilului pe documentele justificative.
Referitor la cheltuielile de protocol în sumă de 5465,72 lei menționată în Anexa nr.10 al Raportului de inspecție fiscală nr.26140/_ ca o cheltuială nedeductibilă, expertul a identificat documente în valoare de 825,51 lei, care reprezintă cheltuieli de protocol (factura nr.279/_ în sumă de 630,25 lei, factura 21455/_ în sumă de 173,84 lei și bonul fiscal 19/_ în sumă de 21,42 lei). Diferența de 4640,21 lei o reprezintă cheltuieli de transport cu avionul în interes profesional, justificate cu invitație din partea unor asociații profesionale din străinătate, e adevarat, înregistrate în mod eronat cheltuieli de protocol, din factura nr.19032010/_ în sumă de 2854 lei și factura nr.629/_ în sumă de 3435 lei. Opinia expertului a fost însușită de instanță și anume că aceste cheltuieli sunt deductibile fiscal, conform punctului 38 din norme.
Suma de 825,51 lei reprezentând cheltuieli de protocol se încadrează în prevederile art.48 alin.7 lit.(b), sunt deductibile cheltuieli de protocol în limita a 2% din baza de calcul determinată conform alin.6.
In ce privește cheltuielile în sumă de 263,9 lei, expertul a evidențiat factura aferentă acestor cheltuieli care se încadrează în categoria celor deductibile - furniture de birou și alte produse.
Referitor la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse, prevederile art.48 alin.4 lit. (a)și (c) din Legea nr. 571/2003 rep. privind codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare arată că acestea trebuie:
a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente, … să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute in titlul II, după caz";.
În speță, în ce privește stabilirea amortizării, sunt incidente prevederile art.24 alin.11 titlul II din același act, care dispune:
11. Amortizarea fiscală se calculează după cum urmează:
a) începând cu luna următoare celei în care mijlocul fix amortizabil se pune în funcțiune";.
Totodată, potrivit disp. art.48 alin.7 lit.a și lit.l^1 din lege,
7. Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale
În perioada 1 mai 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv pentru transportul rutier de persoane, cu o greutate maximă autorizată care să nu depășească 3500 kg și care să nu aibă mai mult de 9 scaune de pasageri, incluzând și scaunul șoferului, cu excepția situației în care vehiculele se înscriu în oricare dintre următoarele categorii:";
Tot în ce privește deductibilitatea cheltuielilor, prevederile pct.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin HG nr.44/2004, precizează:
"37. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidențele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor art.48 alin.4-7 C. fiscal";.
Cu privire la suma de 1223 lei reprezentând cheltuieli cu benzina, se apreciază că în mod corect organul de soluționare a contestației le-a considerat ca fiind nedeductibile fiscal, cheltuielile nefiind făcute în interesul direct al activității cabinetului de avocatura. In evidențele contabile este înregistrat autoturismul BMW pentru care se deduce lunar amortizarea și se decontează bonuri fiscale pe motorina.
Suma de 748 lei reprezintă si accesorii si articole de gazon, cheltuială care de asemenea nu se poate reține ca fiind făcuta în interesul direct al activității cabinetului de avocatura.
Suma de 788 lei reprezintă cheltuială cu amortizarea unui apartament, neamenajat și neutilizat în cursul anului 2009 si pentru care cheltuiala, în mod logic, nu s-a facut în scopul realizării de venituri.
In ce privește suma de 3742 lei se reține că reclamantul a evidențiat in mod eronat in contabilitate cheltuieli cu obiectele de inventar, concretizate in mobilier pentru arhiva proprie, achiziționate cu factura 676/_ la prețul de 4.144,55 lei, încălcând prin aceasta prevederile art. 48, alin.4, lit. a) si art. 24, alin.11, lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Organul de inspecție în mod corect a admis deducerea pe anul 2010 a cheltuielii cu amortizarea mobilierului in suma de 403 lei (rotund), respingând deducerea diferenței in suma de 3.742 lei.
Cu privire la amortizarea cheltuielilor de amenajare a mansardei, se reține că din
conținutul actului revocator al contractului de închiriere încheiat la data de_ cu locatorul Dura P. G. ă, depus la A.F.P. Turda de către locatorul P. B. a-Fluvia (soția reclamantului) sub nr.678/_, anexat in copie la dosarul cauzei, rezultă că abia în anul2011, prin contractul de închiriere din data de_, C. ul de avocat P. A. L. în calitate de locator a închiriat mansarda SC Prival Ecologic Servis SA C. .
De asemenea, din copia contractului de închiriere între P. A. L. și soția P. B. a Fluvia, locatori și SC Universal BCU Cons SRL, cu sediul în comuna Seleus, locatar, depus la Administrația F. P. a Municipiului C. -N. Turda sub nr.51895/_, care se regăsește în anexă la dosarul contestației, rezultă că:
"după ce mansarda imobilului va fi finalizată locatorul va pune la dispoziția locatarului un birou de suprafață similară la mansardă, acesta urmând a reprezenta obiectul închirierii";.
Se reține că o conditie obligatorie in aplicarea deducerii integrale este detinerea documentelor justificative care au determinat producerea acelor cheltuieli. Apoi, cheltuielile efectuate pentru activitatea independentă este deductibilă fiscal doar pentru partea de cheltuială care este aferenta activității independente. Se apreciază că repartizarea cheltuielilor cu amortizarea în funcței de suprafața etajului si a mansardei s-a facut în mod proporțional cu suprafața acestora.
In concuzie, Tribunalul va admite în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal, cu consecința anulării în parte a Deciziei nr. 489/2011 emisă de pârâtă pentru sumele aferente bazei impozabile după cum urmează: cheltuieli cu utilitățile în valoare de 2326 lei; cheltuieli în sumă de 263,9 lei; cheltuieli de protocol în sumă de 5465,22 lei; accesoriile calculate pentru aceste sume.
In temeiul prevederilor art. 274 din Codul deprocedură civila o va bliga pe pârâta la plata cheltuielilor parțiale de judecată reprezentând 2600 lei onorariul parțial al expertului și 4,4 lei, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
UL I. DE AVOCAȚI P. A. L., cu sediul procesual ales la C. de A. Costaș Cosmin Flavius din A., str. A., nr.3, jud.A., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. C., cu sediul în C. -N., Piața A. I. nr. 19, jud.C. .
Anulează în parte Decizia nr. 489/2011 emisă de pârâtă pentru sumele impuse, aferente bazei impozabile după cum urmează:
cheltuieli cu utilitățile în valoare de 2326 lei;
cheltuieli în sumă de 263,9 lei;
cheltuieli de protocol în sumă de 5465,22 lei;
accesoriile calculate pentru aceste sume.
Obligă pârâta la plata cheltuielilor parțiale de judecată reprezentând 2600 lei onorariul expertului și 4,4 lei, taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte,
A. R.
Grefier,
L. C.
Red.AR/tehn.MG 4 ex. 18.10.13
