Sentința civilă nr. 14117/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14117/2013
Ședința publică din 11 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier C. T.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant J. D. D. și pe pârât D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de_ când părțile prezente au pus concluzii conform încheierii din acea zi, pronunțarea fiind amânată pentru termenele din_ ,_ și_ ,încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamanta J.
D. -D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. să se dispună desființarea ca nelegală a Deciziei nr. 408/_, admiterea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. 16948/27.04.201 și anularea deciziei atacate, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de impunere pentru suma de 954 lei reprezentând impozit pe venit suplimentar aferent anilor 2008 și 2009 corespunzător bazei impozabile de 5963 lei, adică 2181 lei pentru anul 2008 și 3782 lei pentru anul 2009, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii
, reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea ca și cabinet medical pe două direcții.
O primă direcție este cea de cabinet medical de medicina muncii și o a doua direcție este cea de cabinet medical de medic de familie.
În cursul anului 2003 a achiziționat în sistem leasing autoturismul marca VW Passat, iar în cursul anului 2005 a achiziționat tot în sistem leasing autoturismul marca VW Golf, autoturisme care au fost utilizate exclusiv pentru activitatea cabinetului medical pentru activitățile de medicină de familie și pentru activitățile de medicina muncii.
În anul 2011 a avut loc o inspecție fiscală, care a stabilit că nu se pot deduce cheltuielile legate de cel de-al doilea autoturism pentru că nu a fost utilizat în activitatea cabinetului și în consecință aceste cheltuieli nu pot fi deductibile la impozitul pe venit.
Pe lângă aceste aspecte, cu ocazia inspecției, reprezentanții DGFP au constatat că în anii 2008 și 2009 s-au înregistrat greșit anumite venituri și cheltuieli și s-a denaturat baza de impozitare pe acești ani.
Reclamanta a contestat decizia de impunere în integralitatea sa, dar a arătat în contestație că recunoaște greșeala din evidențierea în contabilitate a sumelor de 2181 lei pentru anul 2008 și 3782 lei pentru anul 2009 în valoare totală de 5963 lei și că este de acord să achite diferența de impozit stabilită în sarcina sa.
În ceea ce privește cheltuielile aferente autoturismului marca VW Golf, reclamanta arată că decizia de impunere a încălcat art. 48 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și normele metodologice de aplicare a acestor prevederi.
Concluzia reprezentantilor DGFP C. este aceea că acest autoturism nu a fost utilizat pentru a produce venituri, dar reclamanta nu știe de unde au ajuns la această concluzie.
Reclamanta a pus la dispoziție întreaga arhivă a cabinetului pentru a demonstra cu lux de amănunte faptul că ambele autoturisme erau folosite în interesul cabinetului medical și doar în scopul de a produce venituri.
Pentru a scoate de la cheltuieli deductibile cheltuielile aferente autoturismului VW Golf, reprezentanții DGFP C. trebuiau să constate că acest autoturism a fost utilizat de titularul cabinetului în uz personal sau de către membrii familiei acestuia și să aibă dovezi în acest sens, ori din acest punct de vedere nu există nici o dovadă, și doar o simplă presupunere nu poate fi luată în considerare.
S-a mai subliniat că textele de lege trebuie interpretate în strictă concordată cu starea de fapt a activității verificate.
Din actele puse la dispoziția organului de control rezultă cu certitudine că în cadrul cabinetului medical sunt angajate mai multe persoane și că două autoturisme chiar nu sunt suficiente uneori pentru desfășurarea activității cabinetului.
Titulara cabinetului a avut de efectuat în perioada verificată foarte multe deplasări în țară, iar la cabinet în C. era nevoie de deplasări la pacienți sau la instituții cu care se colaborează pentru rezolvarea problemelor curente. Pentru aceste aspecte era nevoie de două autoturisme, dar nevoia celui de al doilea autoturism a apărut și datorită faptului că primul autoturism este de gabarit mai mare și consumă mai mult, iar în oraș deplasările se făceau cu autoturismul mai mic, pentru a face economii la carburant și la timpul de deplasare.
Constatările efectuate de către organul de inspecție fiscală sunt în totală contradicție și cu normele Uniunii Europene în domeniu, care permit deducere de cheltuieli de la impozitul pe venit fără a limita contribuabilii la un anumit nivel de cheltuieli sau achiziționarea unui anumit număr de bunuri, cum ar fi autoturisme, calculatoare, mobilier etc.
În drept
, s-au indicat dispozițiile Legii 554/2004, OG 92/2003.
În probațiune
, s-au anexat înscrisuri și s-a solicitat încuviințarea audierii unor martori.
Prin întâmpinarea formulată
, pârâta D. G. a F. P. a
J. C. a solicitat respingerea acțiunii și a arătat că inspectorii de specialitate din cadrul instituției au interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză, nefăcând excese în privința aplicării lor, cum lasă să se înțeleagă reclamanta.
În realitate, organul de inspecție fiscală din verificările faptice efectuate, a constatat diferențe la veniturile declarate precum și cheltuieli nedeductibile, procedând la modificarea bazei impozabile si a impozitului datorat de reclamantă.
Potrivit cadrului legislativ în vigoare pe perioada supusa verificării, persoanele impozabile au dreptul sa deducă cheltuielile, în condițiile in care
sunt efectuate in interesul activității, în scopul realizării de venituri și sunt justificate prin documente.
De asemenea, orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document, care trebuie sa conțină toate elementele menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor, document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ.
Astfel, în cazul în care se constată că bunurile sau serviciile achiziționate de contribuabili sunt utilizate în interes personal sau al familiei sale, trebuie respectată regula fiscală potrivit căreia sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal cheltuielile ocazionate de achiziția lor, indiferent de natura activității desfășurate de un contribuabil.
Un alt aspect de care legiuitorul tine seama la recunoașterea cheltuielilor ca deductibile/nedeductibile fiscal, este conectarea cheltuielilor la venituri. Astfel, o cheltuiala este deductibilă din punct de vedere fiscal numai dacă a fost efectuată în interesul direct al activității, cu alte cuvinte prin realizarea ei sunt generate venituri. Daca prin ocazionarea ei nu sunt generate venituri, atunci aceasta cheltuială este considerată nedeductibilă fiscal.
Din conținutul raportului de inspecție fiscala si a referatului motivat intocmit de organul de inspecție fiscala, rezulta ca pe toata perioada supusa controlului reclamanta deținea deja un autoturism marca VW Passat, achiziționat tot in baza unui contract de leasing financiar, in anul 2003, pentru care a înregistrat o serie de cheltuieli acceptate de organul de control.
Or, având in vedere cele reținute precum si prevederile legale, rezulta ca in mod corect organul de inspecție fiscala a considerat ca sumele reprezentând amortizarea, dobânzile si asigurările aferente celei de-a doua mașini din patrimoniul cabinetului medical nu se justifica a fi cheltuieli aferente realizării veniturilor, fiind stabilite drept cheltuieli personale.
A mai subliniat pârâta că din ordinele de deplasare rezulta ca in toate cazurile deplasările au fost efectuate de o singura persoana, respectiv de către d-na dr. J. D. iar in aceste condiții, reclamanta nu face dovada necesității a doua autoturisme pentru desfășurarea activității autorizate. Mai mult, din copiile contractelor de munca de care se prevalează reclamanta rezulta ca activitatea angajaților se desfășoară la sediul cabinetului, iar reclamanta nu a depus perioada desfășurării controlului nici un document prin care sa facă dovada afirmațiilor sale.
Prin Sentința civilă nr.10558/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului C., inițial s-a respins acțiunea formulată de reclamanta J.
D. -D. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J.
C. .
Prin Decizia civilă nr.4115/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva Sentinței civile nr.10558/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
A arătat Curtea că în condițiile art. 305 C.pr.civ., administrarea probațiunii în recurs este limitată doar la proba cu înscrisuri, nefiind admisibile alte mijloace de probă,în cauză impunându-se suplimentarea probațiunii prin audierea unor martori.
Analizând în rejudecare cererea formulată,în raport cu probele administrate,instanța reține că aceasta este întemeiată.
Astfel, conform indicațiilor din decizia de casare, instanța de rejudecarea a procedat la suplimentarea probațiunii prin audierea unor
martori referitoare la modalitatea de folosire a autoturismului de către reclamantă.
A reținut Curtea că legislația nu indică numărul maxim al autoturismelor pe care le poate deține o persoană supusă obligațiilor fiscale ci textele legale incidente fac referire la deductibilitatea unor cheltuieli.
Pentru a fi deductibile, cheltuielile trebuie să fie destinate realizării activității specifice generatoare de profit.
Cu privire la destinația cheltuielilor, respectiv cu privire la folosința autoturismelor cumpărate de reclamantă, instanța a dispus in rejudecare audierea martorei C. R. C., care a lucrat în cadrul cabinetului reclamantei.
Potrivit declarației martorei, reclamanta avea două specialități, respectiv medicină de familie și medicina muncii iar aceste specializări au necesitat și un program diferit de lucru. Prin urmare, în cadrul cabinetului reclamantei funcționau de fapt două cabinete aferente acestor două specializări.
Martora cunoștea împrejurarea că la cabinet existau două autoturisme și a relatat că unul dintre ele era folosit de către reclamantă iar celălalt rămânea la cabinet pentru folosința angajaților, fiind necesar să se asigure transportul pentru diverse activități, mersul la laborator, la raportări, pentru aprovizionare materiale sanitare și birotică.
Potrivit aceleiași declarații a martorei, la cabinet erau angajați trei medici și două asistente care foloseau al doilea autoturism.
Reținând prin urmare, în baza declarației martorei, că cele două autoturisme erau folosite în interesul activității economice pe care reclamanta o desfășura, rezultă că aceasta poate să deducă cheltuielile ocazionate de achiziționarea ambelor autoturisme.
Prin urmare,în baza art. 1,8,10 din Legea 554/2004 raportat la art.
218 din OG 92/2003, instanța va admite cererea formulată și va anula actele administrative atacate.
În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar,4,3 lei, alte cheltuieli nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta JUCAN D. D., domiciliată în C. -N., str.S. nr.71A, jud.C. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a J. C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I. nr.19, jud.C., și în consecință:
Anulează Decizia de soluționare a contestației nr.408/_ și, ca urmare, Decizia de impunere nr.16948/_ în raport cu cheltuielile considerate nedeductibile cu privire la cel de-al doilea autoturism, respectiv cu privire la sumele de 21. 033 lei aferentă anului 2006, de 20343 lei
aferentă anului 2007, de 20343 lei aferentă anului 2008 și de 17448 lei aferentă anului 2009 și stabilește deductibilitatea acestor cheltuieli, cu modificarea bazei de impunere în sensul menționat.
Dispune recalcularea obligațiilor fiscale principale și accesorii în raport cu baza de impunere modificată conform prezentei sentințe.
Obligă pârâta să plătească in favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată in sumă de 4,3 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 Octombrie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
C. T.
Red.MT/tehn.MG 4 ex. 21.10.13
