Decizia civilă nr. 2841/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2841/2013
Ședința publică din data de 06 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 5081 din data de_ pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta D. G. A
F. P. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței aflată la fila 18 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 218 din OG 92/2003, și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5081 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a respins acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC D. T. S. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, D. G. a F. P. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1937 din_, pârâta D. G. a F. P. M. a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC D. T. S. M. împotriva deciziei de impunere nr. F- MMM 1459 din_ emisă de Activitatea de I. Fiscală în baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de_ .
În considerentele deciziei s-a reținut că societatea are ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, cod CAEN 4941 și pentru că urmare primului control organele fiscale au constatat că există diferențe semnificative
între datele declarate de contestatoare și clienți, respectiv furnizorii acesteia, prin declarația "394"; s-a procedat la reverificarea pentru perioada_ -_ .
Urmare reverificării s-a constatat că societatea a înregistrat în evidența contabilă, în luna noiembrie 2008, un număr de trei facturi fiscale, în sumă de 12.605 lei ca taxă pe valoarea adăugată de 2395 lei, emise de SC Royal Diany S. reprezentând lucrări amenajări interioare, însă această societate nu a declarat livrări către SC D. T. S. .
Mai mult, SC Royal Diany Construct S. nu a mai depus declarațiile de impozite și taxe la organul teritorial din luna septembrie 2008.
În condițiile în care facturile emise nu conțin toate elementele prevăzute de art. 155 al. 5 din Legea 7571/2003 republicată, respectiv data la care au fost livrate bunurile/prestate serviciile, neexistând situații de lucrări și procese verbale de recepție a lucrărilor, reclamanta nu este îndreptățită la deducerea TVA în sumă de 2395 lei și ca atare pârâta a calculat corect majorări de întârziere în sumă de 1625 lei și penalități în cuantum de 359 lei conform art. 199 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, modificată și completată, sens în care a emis decizia de impunere atacată.
Mai mult, în nota explicativă dată la_, administratorul societății reclamante recunoaște că nu a primit situația de lucrări, susținând că acest lucru s-a datorat unor motive pe care nu le cunoaște (f.90), astfel că nu a dovedit că lucrările au fost executate raportat la art. 48 din H.G. nr. 44/2004 cu referire la art. 21 al. 4 lit. f.
Din perspectiva celor descrise anterior susținerile reclamantei sunt nefondate, situație în care nu pot fi reținute motive de nulitate sau de anulare a deciziei atacate prin acțiunea dedusă judecății.
Față de cele arătate, tribunalul a considerat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o ca atare, ținând seama de prevederile art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată raportat la art. 218 din
O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D. T.
S.
solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 5081/_ a
T. ui M., în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin sentința civilă nr. 5081/_ pronunțată în dosarul nr. 93361100/2011 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea reclamantei, concluzionând că, susținerile acesteia sunt nefondate, situație în care nu pot fi reținute motive de nulitate sau de anulare a deciziei atacate prin acțiunea dedusă
judecății.
Consideră sentința atacată ca fiind nelegală întrucât a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, deoarece contrar celor reținute de instanța de fond, din probele administrate în cauză și raportat la temeiurile de drept invocate, în speță se impunea admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, întrucât motivele invocate au fost întemeiate, clar expuse și argumentate de reclamanta-recurenta în acțiunea dedusă judecății.
Instanța de fond a analizat necorespunzător elementele care impun aplicarea regulilor de drept incidente, iar din modul cum a redactat hotărâre a rezultă clar că nu a aplicat și interpretat corect legea. Mai mult, a încălcat și prevederile art. 261 pct. 5 cod proc. civ., întrucât hotărâre a nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care instanța a înlăturat cererile reclamantei-recurente și probele administrate în cauză. În concret, instanța deși a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând-o utilă, concludentă și pertinentă în soluționarea cauzei, în considerentele hotărârii, nu a argumentat de ce a înlăturat ceea ce rezulta din acele înscrisuri. De asemenea, în mod netemeinic și nelegal a respins proba cu
martori, ( respectiv audierea administratorului societății care a efectuat lucrările de amenajări interioare, și soția administratorului societății reclamante), solicitată de către reclamantă, martori cu care se dorea a se dovedi realitatea operațiunilor efectuate de către S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L., așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de_ . In această Încheiere de ședință s-a consemnat greșit numele martorilor și calitatea acestora, respectiv D.
M. RAMONA este administratorul societății S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L., iar D. Karolina este sotia administratorului societătii reclamante nu cum greșit s-a consemnat.
Conform prev. art. 261 cod proc. civ., considerentele hotărârii cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea înseamnă stabilirea în concret, clar și concis, a stării de fapt. Reținerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată de către instanță cu ajutorul probelor administrate, iar dacă probele sunt contradictorii, ele trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reținut unele și s-au înlăturat altele. Motivarea înseamnă de fapt, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale ale unei legi. În prezenta cauză, instanța de fond nu a analizat probele care au
{ost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu a evocat norme substantiale incidente și aplciarea lor în spetă, solutia exprimată în dispozitiv fiind nesustinută și pur formală.
Astfel, din Jurnalul pentru cumpărări al reclamantei-recurente, rezultă foarte clar că, la poziția 10, 11,12, sunt înregistrate facturile emise de către S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L. De asemenea, din Procesul-verbal încheiat la data de_ de către comisarii Gărzii Financiare M. ca urmare a analizării modului de evidențiere în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate de către emitenta facturilor S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L., la pct. 1 s-a reținut că " În luna noiembrie 2010, S.C. Royal Diany Construct S.R.L., emite un număr de 3 facturi fiscale către S.c. D. T. S.R.L., reprezenând contravaloare lucrări de amenajări interioare, "LUCRĂRI CARE SUNT RECUNOSCUTE CA FIIND EFECTUATE ȘI ACHITATE ATÂT DE CATRE S.c. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L. ÎN CALITATE DE FURNIZOR CÎT ȘI DE CĂTRE S.c. D. T. S.R.L. ÎN CALITATE DE BENEFICIAR." Mai mult,
în NOTA EXPLICATIVĂ din 28.06.201, administratorul societății S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L., doamna D. M. RAMONA, la întrebarea nr. 3, aceasta arată că, " facturile fiscale întocmite către S.C. D. T. S.R.L. au fost completate de către mine, au fost încasate în număr pe bază de chitanță și au constat în: - reparații zidărie, zugrăveli interioare, montat gresie interioare și pe terase, cofrare și turnare betoane, amenajări scară interioară, confecționat cămin apă, executare instalație electrică și sanitară, astupare fântână."
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere când a pronunțat hotărârea în această cauză aceste aspecte, întrucât Procesul-verbal al Gărzii Financiare și - Nota explicativă al administratorului societății care a executat lucrările cuprinde date și susțineri reale. Facil se poate constata că, atât societatea care a executat
lucrările cât și reclamanta-recurentă nu contestă realitatea operațiunilor comerciale.
Instanța de fond reține doar aspectul că, administratorul reclamantei a recunoscut în Nota explicativă pe care a dat-o la data de_, faptul că, nu a primit situația de lucrări, acest lucru datorându-se unor motive pe care nu le cunoaște. Este adevărat că nu a primit situație de lucrări, dar lucrările au fost prestate și achitate de către reclamanta-recurentă iar facturile au fost înregistrate în contabilitatea acesteia.
Menționează faptul că, facturile nr. 20/_, nr. 19/_ și 21/_ emise de către S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L. cuprind datele la care au fost prestate serviciile de amenajări interioare, această dată corespunzând întru- totul cu datele la care s-au emis facturile.
Precizează că, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă a reclamantei au la bază operațiuni reale, lucrările de amenajare interioară au fost efectuate de către societatea S.C. ROYAL DIANY CONSTRUCT S.R.L. și erau necesare pentru amenajarea spațiului unde reclamanta își desfășoară obiectul de activitate. Mai mult decât atât, responsabilitatea întocmirii facturilor aparține societății emitente. Precizează expres faptul că, lucrările de amenajări interioare au constat în: reparații zidărie, zugrăveli interioare, montat gresie, cofrare și turnare betoane, confecționat cămin apă, executare instalații electrice și sanitare.
Menționează faptul că, reclamanta-recurentă nu poartă nicio răspundere pentru faptul că reprezentanta societății comerciale Royal Diany a emis facturi și chitanțe și aceasta ulterior nu și-a depus declarațiile de impozite și taxe la organul fiscal teritorial, mai mult responsabilitatea întocmirii facturilor în mod legal, nu aparține reclamantei.
Reclamanta nu a avut cunoștință de intențiile reprezentantei societății Royal Diany, lucrările de amenajare s-au desfășurat conform înțelegerii, lucrările fiind executate integral, acestea fiind de calitate.
De altfel, precizăm că documentele emise de S.C. ROYAL DIANY S.R.L., au calitatea de documente justificative. Facturile îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi considerate documente justificative în baza cărora se face înregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale, facturile aveau toate datele corecte ale furnizorului. Cu privire la dreptul de deducere aferent facturilor precizăm că există dovada certă a operațiunilor de amenajare, realitatea acestora cât și a plății acestora. Nu sunt imputabile reclamantei situațiile descrise în decizia atacată și în Raportul de inspecție fiscală atâta timp cât aceasta a plătit lucrările efectuate și a înregistrat în contabilitate documentele justificative. Prin urmare vinovăția reclamantei nu există.
Deși organul fiscal apreciază că operațiunile nu ar fi avut loc în realitate nu probează în vreun fel această susținere. Stabilirea obligațiilor fiscale s-a făcut în baza unor prezumții ale organului de control. Această modalitate de stabilire a situației de fapt fiscale exced prevederilor art. 6 din O.G. 92/2003 actualizată. De altfel așa cum a arătat anterior, pârâta-intimată nu identifică și nu specifică În cadrul deciziei a cărui anulare a solicitat-o, Încălcarea vreunei obligații de către reclamantă raportat la mențiunile din facturi.
Astfel că, consideră că beneficiarul nu poate fi sancționat pentru lipsa îndeplinirii unor obligații legale de către furnizor, fapt pentru care stabilirea de taxa pe valoare adăugată suplimentară și majorări de întârziere aferente acesteia de către organele de control este nelegală.
Pârâta intimată D. G. A F. P. M. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică - filele 10-13.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Starea de fapt existentă în cauză vizează derularea între reclamanta SC D.
T. S. și SC ROYAL DIANY S. a unor raporturi comerciale în baza cărora cea dintâi a înregistrat în evidența contabilă aferentă lunii noiembrie 2008 un număr de 3 facturi reprezentând "lucrări amenajare interioară"; apreciată ulterior de către organele de control fiscal ca neîndeplinind condițiile legale pentru a avea calitate de "document justificativ";.
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 0_ și ulterior prin decizia nr. 1937/_ se reține faptul că societatea nu a făcut dovada că serviciile au fost efectiv prestate întrucât facturile fiscale nu au fost completate cu toate informațiile menționate la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003, respectiv nu au menționată data la care au fost prestate serviciile. De asemenea, ele nu sunt însoțite de situații de lucrări și procese-verbale de recepție.
Trebuie menționat faptul că deși în raportul de inspecție fiscală se analizează și situația SC ROYAL DIANY CONSTRUCT S., decizia de soluționare a contestației nu mai analizează aceste aspecte limitându-se la a aprecia asupra îndreptățirii facturilor de a fi considerate documente justificative. Acesta este și motivul pentru care Curtea, investită cu analiza legalității deciziei de soluționare a contestației, va limita la a analiza exclusiv îndreptățirea facturilor incriminate de a fi considerate ,, documente justificative,,
Lipsa unor elemente de natura celor evidențiate în raportul de inspecție fiscală - denumire servicii prestate, data prestării etc. - pentru facturile în cauză trebuie interpretată prin raportare la principiile comunitare aplicate în materia fiscalității și anume la principiul preeminenței fondului asupra formei, acesta având în vedere evitarea situației în care lipsa analizei adecvate a raporturilor comerciale și a relațiilor economice pe care contribuabilul se bazează, dar și o viziune formalistă și limitată asupra textelor de lege aplicabile conduc deseori la adoptarea unor concluzii și la luarea unor măsuri nelegale. Principiul realității nu doar că trebuie coroborat cu principiul neutralității dreptului de deducere, dar trebuie interpretat ca reprezentând obligația organelor fiscale de a căuta realitatea economică a tranzacțiilor și nu de a se limita la aspectele pur juridice sau contabile ale acesteia. Interpretând formalist prevederile referitoare la dreptul de deducere organele de inspecție fiscală determină implementarea condițiilor prevăzute de lege într-o manieră care face imposibilă exercitarea dreptului de deducere.
Potrivit art. 178 lit. a ind. 1 din Directiva nr. 2006/112 dreptul de deducere este recunoscut la nivel comunitar pentru orice persoană impozabilă care face dovada achitării acestor sume printr-o factură fiscală. Prin hotărârea Jeunehomme din 1988 Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit că
"persoanele impozabile nu trebuie să fie împiedicate prin numărul și natura cerințelor tehnice… să exercite dreptul lor de a deduce TVA sau să-l facă practic imposibil sau foarte dificil de realizat";. În hotărârea Ecotrade din_ Curtea de Justiție a Comunităților Europene a dispus în mod expres: "nerespectarea de către o persoană impozabilă a formalităților impuse de un stat membru în temeiul art. 18 alin. 1 lit. d din a 6-a Directivă nu poate să o priveze de dreptul său de deducere din moment ce în temeiul principiului neutralității fiscale, deducerea TVA aferentă intrărilor trebuie să fie acordată dacă cerințele de fond sunt îndeplinite chiar dacă anumite cerințe de formă au fost omise de către persoanele impozabile. În plus, măsurile luate de statele membre pentru a se asigura că persoanele impozabile își îndeplinesc obligații privind declarațiile și pentru a impune alte obligații pe care le consideră necesare pentru colectarea taxei și pentru prevenirea evaziunii fiscale nu pot să fie folosite în așa fel încât să pună în discuție în mod sistematic dreptul de deducere al TVA. De asemenea, prin hotărârea Bockemuhl, instanța comunitară prevede că realitatea economică a operațiunii taxabile stabilită anterior de către autoritatea fiscală nu poate fi înlăturată prin solicitarea unor alte acte.
Din jurnalul pentru cumpărări al reclamantei rezultă înregistrarea la pozițiile 10-12 a celor 3 facturi incriminate, aspect ce se coroborează cu cele cuprinse în procesul-verbal din_ încheiat de comisarul Gărzii Financiare M.
, potrivit cărora "lucrările sunt recunoscute ca fiind efectuate și achitate atât de către ROYAL DIANY CONSTRUCT S. cât și de către beneficiar";.
Față de aceste împrejurări, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta SC D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 5081 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea reclamantului și va dispune anularea deciziei nr. 1937/_ emisă de DGFP precum și a actelor subsecvente.
Va fi exonerată reclamanta de plata sumei de 4379 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere.
În baza art. 274 Cod proced. civilă, Curtea va obliga pârâta să achite reclamantei 1.543,3 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând taxă timbu, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 5081 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului și dispune anularea deciziei nr. 1937/_ emisă de DGFP precum și a actelor subsecvente.
Exonerează reclamanta de plata sumei de 4379 lei, reprezentând TVA și majorări de întârziere.
Obligă pârâta să achite reclamantei 1543,3 lei cheltuieli de judecată la
fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, F. T. | Judecător, M. H. | Judecător, D. M. |
G. , D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: I. V.
