Sentința civilă nr. 14164/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14164/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant SC S. I. S. LA S. P. A. LA A. S. B. SI A. și pe pârât M. C. N. -D. DE T. SI I. L., pârât P. M. C. N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond a fost consemnat în încheierea de ședință din data da_, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. S. PRO I.
S.R.L în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., D. de I. și T. L. și
P. M. C. -N., a solicitat anularea Dispoziției nr. 680/_ emisă de
P. M. C. -N. la data de 21 februarie 2013 prin care s-a respins contestația formulata de subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. 5203/_, anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloace de transport și a accesoriilor aferente nr. 5203/_ emisă de M. C. -N. D. de I. și taxe locale, Serviciul constatare, impunere, control persoane juridice, ca nelegală și netemeinică și exonerarea de la plata sumei totale de 10.536,76 lei, din care suma de 5.758,00 lei reprezintă total diferențe calculate pentru anii 2008-2012, suma de 3.126,76 lei reprezintă total majorări calculate pentru anii 2008-2012 și suma de 1.652,00 lei reprezintă suma totală calculată pentru anul 2013 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în data de_ i-a fost comunicată Decizia de impunere nr. 5203 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că în urma desfășurării activității de audit financiar, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 44/_ prin care a dispus în sarcina conducerii M. C. -N., obligația stabilirii corecte a impozitului pe mijloace de transport și a accesoriilor aferente, în limita termenului de prescripție.
Drept urmare, față de subscrisa s-a reținut cu titlu de obligație de plată, față de bugetul local, în urma calculării impozitului pe mijloace de transport în baza art.
263 al. 4 Cod fiscal, o diferență totală de 5.758,00 lei, total majorări 3.126,76 lei, iar suma totală calculată pentru anul 2013 fiind 1.652,00 lei.
Pe cale de consecință, la data de_, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, subscrisa am formulat o contestație, înregistrată sub număr 43938 prin care am solicitat M. C. -N. D. de I. și T. L. să dispună anularea Deciziei de impunere nr. 5203/_ si exonerarea subscrisei de la achitarea sumei totale de 10.53676 lei.
Prin Dispoziția nr. 680/_, M. C. -N. a respins contestația formulată motivând că s-a impus în sarcina sa în temeiul art. 43 din Legea nr. 94/1992, obligația de a recalcula și stabili pentru ultimii 5 ani fiscali impozitul aferent remorcilor și semiremorcilor deținute de contribuabilii persoane fizice și juridice conform prevederilor art. 263 al. 4 și 5 din Legea 571/2003 și nu potrivit art. 263 al. 6 din Legea 571/2003 cum era impozitat anterior.
Precizează faptul că anterior emiterii Deciziei de impunere nr. 5203/_, Primăria M. C. -N., D. de I. și T. L., în cursul anilor 2008- 2013 a stabilit în sarcina subscrisei în baza art. 263 al. 6 Cod fiscal un impozit pe mijloace de transport în cuantum de 55 de lei pe an.
Astfel, în cursul anilor 2008-2013 reclamantei i s-a calculat un impozit pe mijloace de transport după cum urmează:
Pentru REMORCA GERMA. A (sm: ss: W090ZA21611669115), prin
declarația de impunere din_ s-a stabilit un impozit anual în valoare de 55 lei
Pentru SMIREMORCA KRONE (sm: ss: WKESD000000392333), prin
declarația de impunere din_ s-a stabilit un impozit anual în valoare de 55 lei
Pentru REMORCA SOMMER (sm: ss: WO9AP022041524249), prin
declarația de impunere din_ s-a stabilit un impozit anual în valoare de 55 lei Apreciază că atât Dispoziția nr. 680/_ cât și Decizia de impunere nr.
5203/_ emisă de M. C. -N. D. de I. și T. L., sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere nr. 5203/_, confirmata de Dispoziția nr. 680/_, s-a stabilit că vehiculele deținute în proprietate de către subscrisa, au fost incluse în mod greșit în categoria prevăzută de art. 263 alin. 6 Ut. d) din Legea nr. 573/2003, "Remorci, semiremorci sau rulote" -cu o masă totală maximă autorizată de peste 5 tone.
Având în vedere impozitul pe mijloc de transport impus în sarcina subscrisei prin Decizia nr. 5203/_ și confirmat de Dispoziția nr. 680/_, învederează că pentru a calcula în mod corect și în conformitate cu prevederile legale impozitul aferent vehiculelor deținute.
Astfel art. 113 din HG nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, în forma aflată în vigoare la data efectuării controlului de către Curtea de Conturi, stipula expres faptul că pentru remorci, semiremorci, si rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora.
Art. 114 prevedea că nu intră sub incidența prevederilor art. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule, autovehicule articulate sau trenuri rutiere - de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 al. 5 din Codul Fiscal.
Art. 115 prevedea faptul că taxa asupra mijloacelor de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare
remorcă, semiremorcă și rulotă care are carte de identitate a vehiculelor, chiar dacă circulă în combinație.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă fără echivoc concluzia că, în situația în care remorca, semiremorca sau rulota dețin carte de identitate proprie, distinctă de cartea de identitate a mijlocului de transport cu care circulă în combinație, impozitul se calculează conform art. 113, adică în funcție de masa totală autorizată a acestora. per a contrario, în situația în care remorca, semiremorca sau rulota nu dețin carte de identitate distinctă de cea a combinației, impozitul pentru aceasta se datorează potrivit prevederilor art. 114 (respectiv art. 263 al. 5 Cod fiscal).
În speța alegată prezentei judecăți cele 3 vehicule deținute au carte de identitate proprie, distinctă de cartea de identitate a mijlocului de transport cu care circulă în combinație astfel după cum urmează:
REMORCA GERMA. A: având număr de identificare W090ZA21611669115, număr de înmatriculare_, categoria REMORCĂ, masa totală maximă autorizată 18.000 kg, numărul axelor 3;
SMIREMORCA KRONE: având număr de identificare WKESD000000392333, număr de înmatriculare_, categoria SEMIREMORCA 04, masa totală maximă autorizată 39.000 kg, numărul axelor 3;
REMORCA SOMMER: având număr de identificare WO9AP022041524249, număr de înmatriculare_, categoria REMORCA 04, masa totală maximă autorizată 20.000 kg, numărul axelor 2;
Arată reclamanta că vehiculele aflate în proprietatea subscrisei dețin cărți de identitate distincte și fac parte din categoria remorcă și semiremorcă, de unde rezultă fără nici un dubiu faptul că impozitul pe mijloacele de transport trebuie calculat în temeiul dispozițiilor art. 263 al. 6 din Codul fiscal si nu în baza art. 263 al. 4 Cod fiscal.
Organul de control care a soluționat contestația formulată de către subscrisa împotriva Deciziei de impunere nr. 5203/_ nu a procedat la realizarea unei analize efective a acesteia, ci s-a mărginit la a afirma că impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor și remorcilor nu se mai calculează conform art. 262 al. 6 Cod Fiscal ci se aplică prevederile art. 263 al. 4 Cod fiscal.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței, nulitățile pot să fie clasificate în mai multe criterii.
După cum există sau nu un text de lege care să prevadă în mod expres sancțiunea nulității există: nulități exprese și nulități virtuale iar după cum implică sau nu existența unei vătămări, nulitățile sunt: condiționate de existenta unei vătămări si necondiționate de existenta unei vătămări.
Nulitățile virtuale sunt cele care decurg din faptul că la întocmirea actului de procedură nu au fost respectate dispozițiile legale care stabilesc condițiile pentru încheierea actului.
Valorificând criteriul privitor la producerea unei vătămări, art. 175 al. 1 din Noul codul de procedură civilă stipulează expres că actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerințelor legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.
Din acest text rezultă că nu orice act făcut cu nerespectarea cerințelor legale este nul, ci trebuie să fie îndeplinite cumulativ 3 condiții.
legale.
Prima condiție este aceea că actul să fie îndeplinit cu nerespectarea cerințelor
în cazul de față, această condiție este îndeplinită având în vedere faptul că
Decizia de impunere emisă de M. C. -N. a fost dată cu nerespectarea condițiilor expres prevăzute de art. 43 Cod de procedură fiscală, mai exact lipsesc motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii ei.
Cea de a doua condiție constă în producerea unei vătămări prin actul dat cu nerespectarea cerințelor legale.
Se poate constata cu ușurință faptul că obligarea subscrisei la achitarea unei sume de bani net superioară celei stabilite anterior, fără a cunoaște textul de lege expres în baza căruia mi-au fost imputate aceste sume de bani și starea de fapt concretă reținută în speța de față, fiind astfel în imposibilitatea formulării unei apărări în acest sens, constituie o vătămare și cauzează un prejudiciu în patrimoniului.
Având în vedere faptul că subscrisa nu avem cunoștință de textele de lege în funcție de care s-a stabilit impozitul pe mijloacele de transport dar și majorări fără ca obligația subscrisei să fie scadentă, ne-am aflat și ne aflăm în continuare în imposibilitatea formulării unei apărări cât mai pertinente în scopul reparării prejudiciului.
Considerăm astfel că doar prin anularea Deciziei de impunere nr. 5203 și a Dispoziției nr. 1347 se pot stopa efectele vătămării pricinuite și evitarea creșterii prejudiciului creat reclamantei.
Prin urmare având în vedere definiția nulității virtuale, dispozițiile art. 175 al. 1 din Codul de procedură civilă, textul art. 43 din Codul de procedură fiscală care enumera elementele ce trebuie să le cuprindă un act administrativ fiscal și faptul că Decizia de impunere nr. 5203 nu cuprinde o motivare în fapt și în drept a modului de stabilire a obligațiilor fiscale impuse în sarcina subscrisei, considerăm că nu există nici un dubiu în ceea ce privește nelegalitatea acesteia.
Potrivit art. 3 lit. b) din Codul fiscal impozitele și taxele reglementate de acest Cod se bazează pe: certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitățile si sumele de piață să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor respectiv aceștia să poată urmări si înțelege sarcina fiscală ce le revine precum si să poată determina influența deciziilor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale.
Litera d) al aceluiași articol prevede principiul eficientei impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor Codului fiscal astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoanele fizice si juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investitionale majore.
În doctrină s-a statuat că, ceea ce caracterizează principiul securității juridice este faptul că el trebuie să protejeze cetățeanul "contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta risca s-o creeze.1"
Cu alte cuvinte, contribuabilul trebuie să aibă în primul rând acces la reglementările care îi sunt aplicabile, pentru a lua cunoștință de conținutul acestora. Pe de altă parte, legea aplicabilă trebuie să fie previzibilă. Contribuabilul are în mod indubitabil dreptul de a fi informat în avans asupra consecințelor actelor pe care le
efectuează, într-o manieră care să-i permită să se comporte în deplină cunoștință de cauză.
Principiul securității juridice a fost consacrat pe cale jurisprudențială la nivel european. Astfel, la nivel comunitar, Curtea de Justiție Europeană a indicat faptul că principiul securității juridice face parte din ordinea juridică comunitară și trebuie respectat atât de instituțiile comunitare, cât și de statele membre, atunci când acestea își exercită prerogativele conferite de directivele comunitare.
Sub acest aspect trebuie observat că Decizia de impunere nr. 5203 emisă de
M. C. -N. încalcă Principiul Securității Juridice.
Drept urmare prin recalcularea impozitului pe mijloacele de transport, a fost încălcat pe de o parte un principiu expres prevăzut de art. 3 din Codul fiscal, și pe de altă parte Principiul Securității Juridice expres consacrat în doctrină și jurisprudență la nivel european.
Pârâții M. C. -N. - D. taxe și impozite L. si P. M.
C. -N. la data de_ au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și au arătat că actele administrative atacate de reclamantă au fost emise în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor s-a emis Decizia nr. 44/_, general obligatorie. Au mai arătat pârâții că semiremorca/remorca deținută de reclamantă, cu masa maximă autorizată de 40 t, a fost reîncadrată de organul fiscal prin decizia de impunere atacată în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, la un impozit anual de 947 lei, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal. În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr. 44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite. Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art. 15, art. 23, art. 90, art. 91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului
în Decizia nr.44/_ .
Analizand actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.5203/_ emisă de M. C. -N. - D. de impozite și taxe locale s-a stabilit in sarcina reclamantei SC S. PRO I. S. obligația de plata a sumei de 5.758 lei reprezentând diferență de impozit pe mijloacele de transport calculată pentru perioada 2008-2012, suma de 3126,76 lei majorări si suma de 1652 lei impozit pentru anul 2013.
Reclamanta a fost identificata ca titular al obligațiilor fiscale mai sus menționate in calitatea sa de proprietar al semiremorcilor indicate in curpinsul deciziei de impunere ,care prezinta cumulativ urmatoarele caractetistici:au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone ,circula in combinatiiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa
In considerarea prevederilor art 205 Cod procedura fiscala reclamanta a formulat contestație administrativă impotriva deciziei de impunere mai sus mentionata, contestație respinsa de parat prin Dispoziția nr.680/_ .
In cadrul analizei de legalitate a celor doua decizii contestate instanta remarcă, in principal, că emiterea lor a avut ca fundament Decizia nr.44/_ emisă de Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi a Județului C. prin care, la pct I.3 se prevede :";in condițiile in care vehiculele supuse impozitării, in speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circula in combinațiile de autovehicule prevăzute de Codul fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportuluid e marfă, incadrarea in vederea stabilirii impozitului la art 236 alin 6 din Codul fiscal este eronată, intrucât aceste vehicule se impozitează in conformitate cu prevederile art 263 alin.4 din Codul fiscal, aliniat care cuprinde grila de impozitare pentru vehiculele de transport marfă cu masa maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone";.
Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi a făcut obiectul controlului de legalitate in fața instantei de contencios administrativ, care prin Sentința civila nr.7591/_ pronunțată in dosarul nr_ al Tribunalului C. și rămasă irevocabilă prin Decizia civila nr.8294/_ a Curții de Apel C. a statuat cu privire la legalitatea deplina a acesteia sub aspectul stabilirii impozitului asupra mijloacelor de transport, cuprins la pct I.3.
In cauza de față se impune rezolvarea problemelor de drept ce succed:
efectele deciziei civile nr.8294/_ a Curții de Apel C. asupra raportului juridic dedus judecatii;
incadrarea fiscala a mijlocului de transport supus impozitarii in ipoteza art 236 alin 6 sau art 236 alin 5 Cod fiscal;
efectele modificarii, la data de_, a Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal in sensul introducerii art.115^2 alin 2 ,potrivit carora dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Dupa cum rezulta din considerentele Deciziei civile nr.8294/_ a Curții de Apel C., in problema vizand incadrarea fiscala a mijloacelor de transport remorci si semiremorci care prezinta cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinatiile de autovehicule prevazute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa Curtea a decis in sensul ca sunt aplicabile prevederile art 263 alin 4 sunt Cod fiscal.
Este real ca hotararea judecatoreasca nu poate crea drepturi si obligatii pentru tertii propriu-zisi, ei nefiind parti in litigiul transat prin hotarare, nici reprezentati in acel litigiu..Totusi, tertii nu pot ignora existenta unei situatii juridice careia judecata i-a dat nastere.Hotararea, prin insasi existenta ei, modifica ordinea juridica si aceasta modificare, obiectiv, trebuie recunoscuta si respectata de toti. Hotararea este deci opozabila tuturor chiar daca ea nu produce efecte decat fata de parti.Cu toate acestea, dacă o parte opune unui terț hotărârea judecătorescă obținută, ea nu poate opune acestuia insuși conținutul hotărârii, rezultat al
dezbaterilor jurisdicționale la care terțul nu a participat, întrucât el nu a beneficiat de contradictorialitatea dezbaterilor și de dreptul la apărare.
Astfel fiind, aceasta instanta apreciaza ca recunoasterea, anterioară procesului de fata, de catre instanta de contencios administrativ, a legalitatii Decizei Curtii de Conturi cu privire la modalitatea de stabilire a impozitului pe mijloacele de transport, valideaza exclusiv demersul pârâtilor de emitere a deciziilor de impunere privind diferentele de impozit calculate conform algoritmului descris in Decizia nr 44/2011 a Curtii de Conturi. Altfel spus, ulterior pronuntarii Deciziei civile nr 8294/2012 a Curtii de Apel C. a fost activata obligatia M. C. -N. de a emite decizii de impunere pentru diferentele de impozit calculate potrivit Deciziei nr 44/2011 a Curtii de Conturi.Prin urmare, sub acest aspect aceasta instanta poate doar sa retina ca emiterea deciziei de impunere nr 5203/2013 nu reprezinta decat indeplinirea obligatiei legale de punere in executare a unei hotarari judecatoresti, in speta a Deciziei civile nr 8294/2012 a Curtii de Apel C. .
Instanta notează că in perioada fiscală avută in vedere de pârâtul M. C.
-N. pentru stabilirea obligațiilor fiscale retroactive (2008-2012), ipotezei de fapt a speței ii erau aplicabile dispozițiile art. 263 Codul fiscal, potrivit cărora impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol, la alin. 4 și 5 fiind stabilit impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masă totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone, iar la alin. 6 vorbindu-se despre impozitul datorat în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu fac parte dintr-o combinație de autovehicule.
Potrivit pct.113 din HG nr. 44/2004 privind Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal, forma in vigoare in perioada 2008-_ ,pentru remorci, semiremorci și rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totală maximă autorizată a acestora. Potrivit pct. 114 din aceleasi Norme, nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule-autovehicule articulate sau trenuri rutiere-de transport marfă cu masa totală maximă autorizată de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. 5.Pe de altă parte, potrivit pct. 115, impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație.
In conformitate cu dispozitiile pct. 111 alin 1 din Norme criteriile in raport de care se determina cuantumul impozitului pentru categoriile de vehicule prevazute la art 264 alin 4 din Codul fiscal sunt: numarul de axe, masa totală autorizată și sistemul de suspensie cu care sunt dotate. Or, remorcile proprietatea reclamantei nu sunt dotate cu axe motoare, prin urmare in cauza nu sunt incidente dispozitiile pct 111 alin 1 din Normele metodologice si implicit ale art 263 alin 4 Cod fiscal.Pe de alta parte, pct 113 din acelasi Norme prevede ca unic criteriu in baza căruia se determină impozitul pentru "remorci, semiremorci și rulote"; masa totală autorizată a acestora, in mod logic,de altfel, in condițiile in care remorcile și semiremorcile nu prezintă axe motoare și nici sistem de propulsie propriu.
Astfel fiind, această instanță constată că incadrarea fiscală a semiremorcilor proprietatea reclamantei s-a efectuat eronat, pentru stabilirea impozitului datorat pentru aceste vehicule, in perioada 2008-2012, fiind aplicabile prevederile art 263 alin 6 Cod fiscal si nu prevederile art 263 alin 4 Cod fiscal.
Pe de altă parte, la data de_ Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal au suferit o modificare in sensul introducerii art.115^2 alin 2
,potrivit caruia dacă mijlocul de transport, înregistrat este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie, se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Raportat la succesiunea in timp a actelor normative care au stat la baza stabilirii creantei fiscale in totalitatea sa, instanța va reține că principiul neretroactivitatii stabileste ca legea este destinată sa guverneze numai situatiile juridice care sunt plasate, din perspectiva nasterii, modificarii sau stingerii, dupa momentul intrarii ei in vigoare.Dupa cum reiese din chiar denumirea principiului acesta este reglementat printr-o norma imperativ prohibitiva.Expresia acestei interdictii este data de prevederea art 6 alin 1 din Noul cod civil care stabileste ca legea este aplicabila atat timp cat este in vigoare si nu are putere retroactiva.Regula astfel prescrisa este intarita prin consacrarea sa la nivel constitutional, a perceptului inscris in art 15 alin 2 din Constitutie, conform caruia " legea dispune numai petnru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile";.Asadar, in prezent, fără vreo posibilă derogare, legea civilă nouă nu se poate aplica trecutului.
S-a apreciat ca legile interpretative ar putea fi considerate drept o exceptie aparentă de la principiul neretroactivitatii. Exceptia nu poate fi considerata drept un a veritabila, deoarece normele interpretative nu sunt de natura sa genereze un conflict real de legi.De altfel, orice clarificare ar fi adusă prin interpretarea legala, cu privire la situatiile prevazute de legea anterioara interpretata ea nu va putea afecta in vreun fel drepturile castigate in baza unei interpretari diferite, date de organul judiciar care a solutionat raportul juridic generator.In acest sens, art 9 alin 2 din Noul Cod civil prevede fara echivoc ca:";Norma interpretativa produce efecte numai pentru viitor";.Acest text a fost interpretat si in sensul ca norma interpretativa nu mai face corp comun cu cea interpretata si va produce efecte numai pentru viitor.
Raportat la considerentele mai sus expuse instanta stabilește ca art 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, in vigoare incepând cu data de_ ,nu va produce efecte asupra unor situatii juridice nascute anterior edictării lor.In mod firesc, insă, autoritatea fiscală era ținută la aplicarea Normelor metodologice astfel cum au fost modificate pentru stabilirea creanțelor fiscale aferente perioadei ulterioare intrării in vigoare a art 115 indice 2 alin 2, in spetă pentru perioada fiscala_ -_ .
In condițiile in care ipoteza descrisă de art 115 indice 2 alin 2 din Normele metodologice modfiicate la 3 iulie 2012 se verifică integral in cauza de fată( in sensul ca semiremorcile proprietatea reclamantei sunt prevăzute cu roți și axe fără a avea autopropulsie) acestea se impozitează conform art.263 alin.6 din Codul fiscal pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Prin urmare, intrucât modalitatea de impozitare aplicata de paratul M.
C. -N. apare ca nelegală pentru intreaga perioada fiscală menționată in decizia de impunere nr 5203/_ instanța va admite acțiunea si va dispune anularea Dispoziției nr.680/_ a P. ui M. C. -N. și a deciziei de impunere nr.5203/2013 emisă de M. C. -N. .
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanța va obliga pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată in cuantum de 1492, 3 lei reprezentând: taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, justificate prin inscrisurile de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulata de partea reclamantă SC S. PRO I. S. cu sediul în C. -N., str. Vlad Țepeș, nr. 2, județul C., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj sub nr. J_ și având cod unic de înregistrare 10166281, având sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la S. B. și A., cu sediul în Clui-N., str. B. N., nr. 5A, jud.C. in contradictoriu cu pârâții M. C. -N., D. de I. și T. L. cu sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3, jud.C. și P. M. C. -N., cu
sediul în C. -N., str. M. nr. 1-3,jud.C. .
Dispune anularea Dispozitiei nr 680/_ emisa de paratul primarul M.
C. -N. precum si a Deciziei de impunere nr 5203/_ emisa de M. C. -
N. .
Obliga paratii sa plătească părții reclamante cheltuieli de judecata în sumă de 1492,3 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 Octombrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
Red.tehnored MFB/ 5 ex/_
