Sentința civilă nr. 14189/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 14189/2013Ședința publică din data de 14 octombrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC U. T. S. și pe pârâții M. C. -N. - D. I. ȘI T. L. ,
M. C. -N. PRIN P. M. C. -N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Invocă din oficiu excepția inadmisibilității cererii și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. U. T. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu parații M. C. -N. - D. de T. si I. L. și P.
M. ui C. -N. să se dispună anularea Dispoziției nr. 262/_ emisa de P. M. ui C. -N. prin care s-a respins ca neîntemeiata a contestația administrativă formulată, anularea Deciziei de impunere nr. 5203 din_ emisa de către Muncipiului C. N. -
D. de T. si I. L. prin care se stabilesc obligații fiscale suplimentare in sarcina reclamantei, anularea tuturor actelor subsecvente Deciziei de Impunere nr. 5203 din data de_ ca o consecința a anularii actului principal, exonerarea de la plata sumei de 3.744 lei reprezentând diferențe impozit, suma de 2.246,21 lei reprezentând majorări aferente impozitului pentru perioada 2008-2012, exonerarea de plată a sumei de 947 lei impozit pentru anul 2013 și obligarea paraților la plata in favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că începând cu anul 2008, a achitat la zi toate taxele si impozitele pentru mijloace de transport si a accesoriilor aferente pe care le deține in proprietate, astfel cum acestea au fost stabilite de către D. de impozite si taxe locale a
ui C. -N. . I. le achitate începând cu anul 2008 au fost stabilite prin încadrarea de către organul fiscal a semiremorcilor aflate in proprietatea reclamantei. In anul 2011, în urma unui control efectuat de către Curtea de Conturi a Județului C. privind contul anual de execuție bugetara pe anul 2010 al M. ui C. -N., Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 44/_ prin care s-a dispus in sarcina conducerii M. ui C. -N. obligația
stabilirii a impozitului pe mijloace de transport si a accesoriilor aferente, in limita termenul de prescripție si dispunerea masurilor legale de încasare a acestora. Arată reclamanta că potrivit Deciziei Curții de Conturi, încadrarea semiremorcilor s-a realizat in mod greșit de către M. C. -N., arătând că acest act nu îi este opozabil si mai mult decât atât este în profund dezacord cu realitatea obiectiva. Din Decizia de impunere nr. 5203/_ rezulta faptul ca semiremorca deținută de către reclamantă a fost încadrată la categoria de impozitare "Impozit mijloace de transport marfa cântărind mai mult de 12 tone" aplicandu- se prevederile art. 263 alin. 4 Cod fiscal, conform cărora in cazul unui autovehicul de transport de marfa cu masa totala autorizata egala sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare prevăzuta in tabelul prevăzut de lege. Ca urmare a Deciziei Curții de Conturi nr. 44/2011, a fost emisa Decizia de impunere nr. 5203/_, care formează obiectul prezentului dosar. Arată reclamanta că drepturile si interesele legitime i-au fost lezate in mod grav prin Decizia de impunere a cărei anulare o solicita, adresându-se organului emitent in vederea revocării acestuia. Arată reclamanta că instituția de control verifica doar modul in care sunt gestionate fondurile publice, iar nu activitatea operatorilor privați sau persoanelor fizice plătitoare de taxe si impozite locale. Contrar celor susținute prin Dispoziția de respingere a contestației administrative formulate, Deciziile Curții de Conturi sunt obligatorii doar pentru autoritățile publice. Orice alta persoana fizica sau juridica, in afara de autoritatea a cărei activitate este controlata, este considerata terț fata de Deciziile Curții de Conturi. Constatarea deficientelor in activitatea instituției publice pot conduce la un singur rezultat: angajarea răspunderii funcționarului sau funcționarilor responsabili de aceste deficiente (care, prin decizia de imputare puteau fi obligați la plata diferenței de taxa pe care nu au stabilit-o in conformitate cu prevederile legale). In speța, autoritatea locala a preferat insa ca printr-un act nelegal sa transfere sarcina patrimoniala asupra reclamantei, fara vreun temei legal si faptic in acest sens. Intr-o speța similara, instanța investita cu soluționarea recursului a constatat inopozabilitatea Deciziei Curții de conturi fata de particular. Apreciază reclamanta ca Decizia Curții de Conturi îi este inopozabilă, motiv pentru care aceasta nu poate sta la baza emiterii unei Decizii de impunere care stabilește obligații suplimentare de plata in sarcina acesteia. Anterior Deciziei Curții de Conturi, încadrarea semiremorcilor deținute de reclamantă s-a realizat in mod corect de către organul fiscal in baza prevederilor art. 263 alin. 6 Cod fiscal, coroborate cu art. 115 din Hotărârea de Guvern nr. 44/2004. Având in vedere punctul 115 ind. 2 din Normele metodologice de punere in aplicare a prevederilor Codului fiscal, avem o prevedere expresa cu privire la textul de lege care se aplica la stabilirea impozitului pentru semiremorca care deține carte de identitate si nu are auto propulsie: 263 alin. 6 din Codul fiscal. In speța de fata, toate semiremorcile deținute de către subscrisa au carte de identitate. Acestea nu sunt mijloace de transport cu autopropulsie, putând fi puse in mișcare doar prin atașarea la un cap de tractor. Mai arată reclamanta că în speța de fata lipsește cadrul procedural pentru stabilirea unor obligații fiscale suplimentare. Astfel, anual, începand cu 2008 si pana in prezent s-au stabilit in sarcina sa obligații fiscale cu privire la semiremorcile pe care le deține in proprietate. Toate obligațiile de plata stabilite pana la inceputul anului 2013 au fost achitate in totalitate de către reclamantă, apreciind că obligația fiscala a fost stinsa prin plata. Emiterea unei Decizii de către Curtea de Conturi cu privire la activitatea organului fiscal nu constituie un motiv legal in vederea stabilirii unor obligații fiscale suplimentare in sarcina contribuabilului, in baza căreia Decizia de impunere inițial emisa sa fie modificata. Prin urmare, obligațiile fiscale suplimentare au fost stabilite in lipsa unui raport juridic fiscal, acesta fiind stins prin plățile efectuate la termen din 2008 pana in prezent, neexistand vreo declarație rectificativa sau vreo inspecție fiscala față de reclamantă. Conform jurisprudentei constante a Curții Europene, orice legislație aplicabila unui subiect
de drept trebuie sa fie accesibil persoanelor implicate, precisa și previzibila în aplicarea sa (Cauza Beyeler vs. Italia [GC], nr. 33202/96, § 109, ECHR 2000-1). Pornind de la acest principiu, reclamanta se prevalează de considerentele expuse în Cauza Serkov contra Ucraina din data de 7 iulie 2011. Pe de altă parte, reclamanta invocă nerespectarea dreptului la apărare cu ocazia emiterii Deciziei de impunere. De asemenea, organul fiscal poate percepe majorări de întârziere doar de la momentul comunicării deciziei de impunere modificatoare care stabilesc obligații fiscale suplimentare in sarcina contribuabilului. Învederează reclamanta că a achitat întocmai si la timp toate obligațiile fiscale stabilite începând cu anul 2008 si pana in prezent, nu suntem in prezenta unei încălcări culpabile a obligației de plata a impozitelor datorate. Creanțele reprezentând impozitul datorat cu privire la semiremorcile pe care le deține in proprietate au fost stinse prin plată.
În drept, au fost invocate prevederile art.263 Codul fiscal, art. 90,91,119,120,218 din Codul de procedura fiscala, Normele de punere in aplicare a Codului fiscal, art. 453 Noul cod de procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată la data de_ (filele 43-46), pârâtul M. C. -N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că actele administrative atacate de reclamantă au fost emise în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C.
, constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestor s-a emis Decizia nr. 44/_, general obligatorie. A mai arătat pârâtul că remorca deținută de reclamantă, cu masa maximă autorizată de 12 t, a fost reîncadrată de organul fiscal prin decizia de impunere atacată în grila de impozitare cuprinsă în art.263 alin.4 C. fiscal, la un impozit anual de 947 lei, față de impozitul anual de 55 lei stabilit anterior de organul fiscal prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art.263 alin.6 C. fiscal. În condițiile în care criteriile de impozitare din art.263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art.263 alin.6 C. fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de M. C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr. 44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru mijlocul de transport deținut de reclamantă conform art.264 alin.4 C. fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere, iar în conformitate cu prevederile art.1241C.pr. fiscală, reclamanta datorează și dobânzile calculate asupra creanței fiscale stabilite. Pârâtul a susținut că din analiza prevederilor art. 15, art. 23, art. 90, art. 91 din OG 92/2003 reiese că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună in situația în are acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora. Prin coroborarea acestor dispoziții cu art.33 alin.3 și art.43 lit.c din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, rezultă faptul că emiterea deciziei de impunere atacată de reclamantă este consecința directă a respectării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi a Județului C. în Decizia nr.44/_ .
La primul termen de judecată instanța ridicat din oficiu excepția inadmisib ilităț ii cererii
, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din noul Cod de procedură civilă și pe care urmează a o admite pentru următoarele considerente:
Prin Decizia de impunere din oficiu nr. 5203/_ emisă de pârâtul M. C. -
, D. taxe și impozite pentru stabilirea impozitului/taxei în cazul contribuabililor persoane juridice s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. U. T. S.R.L. obligația de plată a sumei de 3744 lei diferențe debit, 2246,21 lei majorări de întârziere și a sumei de 947 lei aferente anului 2013 (fila 10).
În conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestația nr. 20433/_ (fila 16) și nr.44/_ (fila 15), soluționată prin Dispoziția P. ui municipiului C. -N. nr. 262/_ în sensul respingerii ca neîntemeiată (fila 23).
Potrivit art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";.
Reclamanta se prevalează de acest text legal prin atacarea în instanță a dispoziției de soluționare a contestației, dar nu înțelege să se judece și în contradictoriu cu P. municipiului C. -N., emitentul acesteia.
Fiind vorba despre contestarea unei dispoziții prin care s-a soluționat calea administrativă de atac declanșată împotriva unui act fiscal, în mod logic și emitentul dispoziției trebuie să fie introdus în proces, pentru a fi în măsură să își formuleze apărările și să prezinte în instanță argumentele de menținere a actului administrativ. Doar astfel se poate asigura un proces echitabil, care să se finalizeze cu pronunțarea unei soluții legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 161din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 78 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus citarea reclamantei S.C. U. T. S.R.L. pentru primul termen de judecată cu solicitarea expresă de a arăta dacă înțelege să se judece cu P. municipiului C. -N., persoană juridică distinctă de M. C. -N. . Reclamanta nu a răspuns acestei interpelări.
Cât privește calitatea primarului de reprezentant al M. ui C. -N., autoritate publică împrocesuată în cauză, art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevede că "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";, însă alin. 21stabilește în mod neechivoc faptul că
"Pentru apărarea intereselor unităților administrativ-teritoriale, primarul, respectiv președintele consiliului județean, stă în judecată ca reprezentant legal și nu în nume personal
";, motiv pentru care calitatea de reprezentant nu echivalează sub nicio formă cu cea de pârât, refuzată de reclamantă.
Pentru aceasta și cu respectarea principiului disponibilității reglementat de art. 9 Cod de procedură civilă, instanța va da eficiență tezei finale a art. 78 alin. 2 și va admite excepția inadmisibilității ridicată din oficiu.
În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității cererii ridicată din oficiu.
Respinge ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta
S.C. U. T. S.R.L.
cu sediul în C. -N., str. F. nr. 32, ap. 43, jud.C., J_
, Cod fiscal RO22453606, în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., D. de I. și
L.
și M. C. -N.
prin Primar
, cu sediul în C. -N., P. U. nr. 1, jud.C., CUI 4305857 având ca obiect anulare acte administrative.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
4 ex./_
