Sentința civilă nr. 14458/2013. Contencios. Obligația de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14458/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. O. și pe pârât Fodor L. -P. C. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul persona care se legitimează, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Instanța în temeiul art. 131 CPC procedând la verificarea competenței instanței raportat la art. 8 lin Legea 554/2004 și art. 642 din Legea 95/2006 instanța aduce în discuți excepția necompetenței materiale a jurisdicției de contencios administrativ din cadrul Tribunalului C. .
Reclamantul arată că în conformitate cu Legea 554/2004 și prevederile NCPC consideră că medicul este o autoritate publică și competența de soluționare este a Secției de Contencios Administrativ și nu a Secției Civile a Tribunalului C. .
Instanța urmează a reține cauza în pronunțare pe baza excepției necompetenței materiale invocate din oficiu.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului C. reclamantul C. O. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Fodor L. in calitate de medic angajat al P. C. C., să fie obligat acesta la a-i comunica un act oficial din care să rezulte natura (felul) examinării la care a fost suspus reclamantul, diagnosticul stabilit, tratamentele recomandate si eventualele observații.
In motivarea acțiunii reclamantul a invederat ca la data de 17 ianuarie 2013 a adresat pârâtului o petiție prin care i-a solicitat să ii comunice un act oficial din care să rezulte natura(felul ) examinării la care a fost suspus reclamantul, diagnosticul stabiliot, tratamentele recomandate si eventualele observații.Intrucât până la data de 25 aprilie 2013 pârâtul nu a răspuns petiției, reclamantul a promovat acțiunea de față.
In drept acțiunea a fost intemeiată pe dispozițiile art 51-52 din Constituția României, art 8 din OG nr 27/2002, art 8 și art 11 din Legea nr 554/2004.
Urmare parcurgerii procedurii de verificare a cererii in conformitate cu dispozițiile art 200 Cod procedură civilă reclamantul a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale.
Prin intâmpinarea depusă in cauză pârâtul a invocat excepția inadmisibilității invederând că in cauză nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art 1 ali.1 din legea nr 554/2004 pentru admisibilitatea unei acțiuni in contencios administrativ, mai precis nicio autoritate public nu este parte a raportului juridic reclamat in cauză.De asemenea, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neântemeiată, invederând că la data de_ reclamantul s-a prezentat la o consultație la Clinica privată P.
C. al cărei angjat este pârâtul. In cadrul acestei clinici funcționează mai multe cabinete medicale și nu medicii sunt cei care eliberează bonuri fiscale, bonul fiscal fiind eliberat reclamantului la recepția clinicii.
In drept s-au indicat prevederile art 1 din Legea nr 554/2004 si art 205 Cod procedură civilă .
Analizand cu precădere excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. invocată de instanță din oficiu, in temeiul art . 248 alin 1 coroborat cu 129 alin 2 pct. 2 ,art. 130 alin 2 și art 131 din Codul de procedura civilă instanța reține urmatoarele:
La data de_ reclamantul a expediat pe adresa Clinicii P. C. din
C. -N. o cerere ,in atenția pârâtului, (fila 4) prin care solicita să îi fie expediat un act oficial din care să rezulte natura (felul) examinării la care a fost supus reclamantul, diagnosticul stabilit, tratamentele recomandate si eventualele observații precum și o copie a chitanței privitoare la suma de bani achitată pentru consultația respectivă.
Intrucât nu s-a formulat un răspuns la cererea reclamantului mai sus menționată, a fost promovată acțiunea de față, intemeiata pe dispozitiile art 51-52 din Constituția României, art.8 și art.11 din Legea nr 554/2004.
Textele legale invocate de reclamant reglementează dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv restrângerea exercițiului unor drepturi sau unor libertăți.
Potrivit prevederilor art 1 alin 1 din Legea nr 554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ competente orice persoană care se consideră vătămată intr-un drept al său sau intr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea in termenul legal a unei cereri.
Obiectul acțiunii în contencios administrativ este reglementat prin dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale; de asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Sunt autorități publice, prin asimilare potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, doar persoanele juridice de drept privat care au dobândit, prin lege, sau prin hotărâre de guvern, statutul de "utilitate publică";, fiind astfel atrase în puterea serviciilor publice, în regim de putere publică, deși sunt persoane de drept privat, or,in cauza de față niciuna dintre părțile raportului juridic nu se incadrează in categoria autorităților publice astfel cum acestea sunt definite de art 2 lit b din Legea nr 554/2004
In demersul său de a determina natura juridică a acțiunii deduse judecății instanta reține că in cauză se reclamă fapta ilicită de încălcare a dreptului la informare . Fapta de încălcare a dreptului la informare propriu-zisă constă fie în refuzul de a furniza informațiile solicitate, fie în prezentarea de informații incomplete sau incorecte, fie în acordarea informațiilor într-o manieră care le face inutile (prin utilizarea unui limbaj sofisticat și/sau de un nivel științific mult superior gradului de pregătire al beneficiarului ori prin transmiterea lor cu întârziere) sau imperceptibile
In sistemul privat de sănătate, raportul juridic medical își are izvorul, în principiu, în contractul medical (consimțământul informat al beneficiarului serviciului medical exprimat personal sau prin reprezentant care se întâlnește cu consimțământul medicului prin care o parte, denumită furnizorul de servicii medicale, se obligă la prestarea serviciului medical (act medical de prevenție, diagnostic, tratament și servicii conexe) față de cealaltă parte, denumită beneficiar al serviciului medical, în schimbul unui onorariu sau cu titlu gratuit; iar în mod excepțional, izvorăște dintr-un fapt juridic licit (gestiunea de afaceri sau îmbogățirea fără justă cauză)
În subsidiar, răspunderea civilă medicală poate fi o răspundere delictuală fie dacă este generată de nerespectarea lato sensu a obligațiilor medicale corelative drepturilor medicale subiective din conținutul raportului juridic medical născut dintr-un fapt juridic licit (îmbogățirea fără justă cauză sau gestiunea de afaceri), fie dacă are ca efect obligația de reparare a prejudiciului prin ricoșeu al unei alte persoane decât beneficiarul serviciului medical. În aceste ipoteze există fără îndoială o răspundere delictuală a medicului, dar este vorba despre o răspundere civilă delictuală denumită de doctrina franceză reziduală, deoarece acoperă doar situații extreme, de excepție.
Indiferent dacă se va ajunge la concluzia că in cauză raportul juridic ce stă la temelia acțiunii este unul contractual sau delictual, relevant in acest stadiu al procedurii este faptul că suntem in prezența unui raport juridic civil, apt să atragă competența instantei civile pentru soluționarea sa.
Stabilind, așadar, competența instanțelor civile de a soluționa acțiunea de față această instanță va admite excepția invocată din oficiu si va dispune declinarea competenței materiale in favoarea Judecătoriei C. -N., in temeiul art 94 lit h coroborat cu art 107 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în privința soluționării acțiunii promovate de reclamantul C. O. în contradictoriu cu pârâtul Cabinet medical dr.Fodor L. .
Declină competența în favoarea Judecătoriei C. -N. . Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Octombrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
Red.tehnored MFB/3 ex/ _
