Sentința civilă nr. 14737/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI A. SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 14737/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant T. A. și pe pârâta C. DE A. DE SA C., având ca obiect anulare act administrativ.
făcut referatul cauzei de către grefier.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2013, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a se depune concluzii scrise, respectiv având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul T. A. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C. să se dispună anularea Deciziei nr. E852/_ emisă de pârâtă și anume pentru perioada 2006-2012, respectiv anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea de accesorii datorate pe perioada 2006-2012 nr.240201/2/_ și anularea Deciziei nr. 22867/_ referitoare la obligații de plată accesorii, toate emise de pârâtă. S-a mai solicitat anularea Deciziei de impunere pentru stabilirea contribuției datorate pe perioada 2006-2012 nr.240201/1/_, precum și a Deciziei nr. 22867/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că sumele stabilite în sarcina sa prin deciziile de impunere susmenționate sunt nelegale și că împotriva acestor a formulat contestație iar prin Decizia nr.E852/_ emisă de pârâtă s-a respins contestația formulată. Reclamantul a mai arătat că nu a încheiat un contract de asigurări cu pârâta și nici nu a beneficiat de vreun serviciu din partea acesteia, motiv pentru care nu datorează sumele stabilite în sarcina sa. De asemenea, a învederat că obligațiile de plată in mod greșit au fost stabilite în sarcina sa, deoarece acestea s-au născut ca urmare a exercitării unei activități independente, respectiv aceea de executor judecătoresc, fiind înregistrat ca și contribuabil în condițiile art.17 alin.2 C.pr.fisc. și că la soluționarea contestației nu au fost luate în considerare argumentele invocate de reclamant.
Pârâta C. de A. de S. a Județului C., prin întâmpinarea formulată (filele 27- 32), a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr.95/2006, persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate iar această contribuție se aplică și asupra veniturilor
impozabile realizate de persoanele care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit. De asemenea, a susținut că reclamantul este liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări din țară, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare, o asemenea alegere nefiind facultativă ci obligatorie. Pârâta a mai arătat că după semnarea protocolului încheiat între C.N.A.S. și A.N.A.F., pârâta a fost abilitată să emită decizii de impunere privind obligațiile de plată la FNUASS, în baza informațiilor primite, astfel că s-a emis decizia de impunere din oficiu pentru stabilirea contribuției datorate la FNUASS, act care constituie și înștiințare de plată, reclamantul luând cunoștință de cuantumul debitului și modul de calcul al sumelor datorate. Pârâta a susținut că deciziile de impunere sunt legale și conforme cu dispozițiile art.85-88 din OG nr.92/2003 și că reprezintă titlu de creanță și devin titluri executorii la data la care creanța fiscală este scadentă. De asemenea, s-a menționat că obligațiile aferente anului 2006 nu erau prescrise iar accesoriile au curs în continuare.
Instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile de la dosar, instanța reține următoarele:
În perioada 2006-2011, reclamantul T. A. a realizat venituri din activități independente, aspect necontestat în cursul prezentului proces. Recunoscut este și faptul că, în această calitate, nu a depus la C. de A. de S. a județului C. nicio declarație cu privire la veniturile realizate.
Ca urmare a parafării Protocolului dintre CNAS și ANAF nr. P5282/_, respectiv nr. 95896/_, CAS C. a identificat veniturile realizate de reclamant și a emis pe seama acestuia Deciziile de impunere din oficiu nr. 240201/1/_ și nr.240201/2/_ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate la FNUASS aferente anilor 2006-2012 (filele 18, 19). Ulterior, s-a emis și Decizia de impunere nr.22867/2012 privind accesoriile fiscale rămase neachitate la data de_ (filele 20-21).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale (filele 12-17), respinsă prin Decizia nr. E 852/_ (filele 7-11), iar acum atacă în contenciosul administrativ decizia de soluționare a contestației, susținând în esență că nu a semnat un contract de asigurare pentru veniturile din activități independente, că deciziile trebuiau emise pe seama persoanei juridice distincte Biroul Executor Judecătoresc, respectiv că s-a prescris dreptul de a stabili obligații fiscale pentru anul 2006.
Potrivit art. 208 alin. 3 lit. b și e din Legea nr. 95/2006, actualizată, privind reforma în domeniul sănătății, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele sistemului de asigurări de sănătate se realizează pe baza principiilor de solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor, respectiv cu participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În acest sens, art. 215 alin. 3 din lege stabilește în sarcina persoanelor fizice care realizează venituri din activități independente obligația de a depune la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond. Apoi, legea statuează că în caz de neachitare la termen a contribuțiilor datorate fondului, casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru
încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere (art. 216).
Pe de altă parte, art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007, actualizat, stabilește în mod expres faptul că decizia de impunere emisă de organul competent al CAS constituie titlu de creanță și poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Din lectura acestor dispoziții legale reiese în mod cert că persoanele fizice care realizează venituri din activități independente au obligația de a contribui la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar omisiunea de a depune declarații în acest sens dă dreptul caselor de asigurări de a emite din oficiu deciziile de impunere, cărora legea le conferă caracterul de titluri de creanță.
Astfel, calitatea de asigurat și, implicit, obligația de plată a contribuției decurg în mod direct din lege, nefiind necesară o manifestare de voință a contribuabilului sau întrunirea unui acord de voințe prin încheierea unui contract în acest sens.
În același sens, dispozițiile art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006 statuează că persoanele car e au obli gați a de a se asigura
(obligația, iar nu facultatea) și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate "b) sa achite pe intreaga perioada a termenelor de prescriptie privind obligatiile fiscale contributia legala lunara calculata asupra veniturilor impozabile realizate, precum si obligatiile fiscale accesorii de plata prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, daca au realizat venituri impozabile pe toata aceasta perioadă
";.
Această prevedere legală este neechivocă în sensul obligației de achitare a contribuției pentru toate persoanele care au obligația de a se asigura, și nu poate fi interpretată în sensul stabilirii acestei obligații doar în sarcina celor care își exprimă dorința de a deveni asigurați.
Reclamantul se mai prevalează de faptul că deciziile de impunere nu trebuiau emise pe numele persoanei fizice, ci pe seama biroului executor judecătores, persoană juridică distinctă.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 188/2000, activitatea executorilor judecătorești se desfășoară în cadrul unui birou, dar executorul este și rămâne persoana fizică care realizează venituri din activități independente.
În acest sens, art. 46 alin. 1 și 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede că "Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente"; și "Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii";, cum este cazul executorilor judecătorești.
Din înscrisurile depuse de pârâtă la dosarul cauzei rezultă, însă, că s-a realizat o dublă impunere a reclamantului.
Astfel, CAS C. a emis anterior, la data de_, Deciziile de impunere din oficiu nr._ și nr._ pentru stabilirea contribuției și accesoriilor datorate de reclamant la FNUASS pentru perioada 2006-2011 (filele 35, 36)
Comparativ cu acestea, deciziile de impunere atacate, emise în anul 2012, cuprind și contribuțiile aferente ultimelor două trimestre ale anului 2011, cumulând suma de 2.200 lei, iar accesoriile sunt calculate și pentru intervalul cuprins între data de_ și până la data de_ .
Or, prin prisma dispozițiilor art. 47, art. 90, art. 105 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pârâta ar fi trebuit să emită o nouă decizie de impunere doar pentru obligațiile de plată suplimentare sau să desființeze prima decizie în vederea emiterii celei de-a doua.
Întrucât pârâta nu a depus vreun înscris în acest sens, urmează că se impune anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 240201/1/_, în ceea ce privește
contribuția cuprinsă în decizia de impunere anterioară, cea din anul 2012 urmând a fi menținută doar pentru contribuția la FNUASS de 2.200 lei aferentă anului 2011. La fel, Decizia de impunere nr. 240201/2/_ trebuie anulată în ceea ce privește accesoriile în cuantum total de 8.925 lei determinate anterior și menținută pentru suma totală de 3.148 lei reprezentând diferența calculată de organul fiscal.
Date fiind acestea, nu se mai impune abordarea chestiunii prescripției dreptului pârâtei de a stabili obligații fiscale la nivelul anului 2006, invocată de reclamant.
Referitor la accesorii, în materia fiscală acestea sunt datorate de drept ca urmare a neplății la termen a creanțelor principale, art.119 alin. 1 Cod de procedură fiscală prevăzând că pentru neachitarea la termenul scadent de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere. De asemenea, art. 120 prevede că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere începând chiar din ziua următoare termenului de scadență până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Coroborând aceste dispoziții legale cu art. 257 alin. 5 lit. b din Legea nr. 95/2006, conform căruia contribuțiile FNUASS se datorează trimestrial de către persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, iar cuantumul contribuției este facil determinabil în sensul art. 379 alin. 4 din codul de procedură civilă prin aplicarea cotei legale, instanța apreciază că majorările de întârziere au un caracter cert, lichid și exigibil, iar reclamantul este ținut atât la plata datoriei principale cât și la plata accesoriilor.
De asemenea, Decizia nr. 22867/_ privește obligațiile de plată accesorii raportate la contribuția determinată prin deciziile de impunere și de aceea se impune menținerea ei ca valabilă.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul va anula parțial Decizia de soluționare a contestației nr. E 852/_ și va dispune în consecință.
În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. A.
, CNP 1., domiciliat în Dej, str. G. nr. 3, bl. F2, ap. 10, jud. C., în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a județului C., cod fiscal 11324762, cu sediul în C. -N., str. C. nr. 5, jud. C. .
Dispune anularea parțială a Deciziei de soluționare a contestației nr. E 852/_ .
Anulează în parte Decizia de impunere nr. 240201/1/_, respectiv în ceea ce privește contribuția datorată de reclamant la FNUASS pentru anii 2006-2010 și o menține pentru contribuția la FNUASS de 2.200 lei aferentă anului 2011.
Anulează în parte Decizia de impunere nr. 240201/2/_, în ceea ce privește accesoriile în cuantum total de 8.925 lei și o menține pentru suma totală de 3.148 lei.
Menține Decizia nr. 22867/_ referitoare la obligațiile de plată accesorii la FNUASS.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 03.12.13
