Sentința civilă nr. 15855/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 15855/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. -F. B.
Grefier R. I. P.
Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant O. E. și pe pârât C. DE A. DE S. C., având ca obiect anulare act administrative.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și susținerile părților cu prilejul dezbaterii pe fond a cererii au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 22 noiembrie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta O. E., reprezentată de soț, O. I. MAXIM, în contradictoriu cu pârâta C. DE A. SE S. A JUDETULUI C. a solicitat anularea Deciziilor de impunere din oficiu 279392/1/_ si nr. 279392/2/_ pentru stabilirea de obligații principale și accesorii datorate F.N.U.A.S.S. pe perioada 2008-2011 pentru suma totală de 519 lei și exonerarea de la obligația de plată a acestei sume.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia de impunere i s-a adus la cunoștință faptul că trebuie sa achite suma 519lei, cu titlu de contribuție la F.N.U.A.S.S.
Apreciază că se impune anularea deciziei menționate întrucât nu exista un contract de asigurare încheiat intre el si parata CJAS C. .
Având in vedere ca reclamanta nu a încheiat un contract de asigurare cu parata, este evident ca nu are calitatea de asigurat si ca nu exista nicio obligație corelativa din partea sa de a plati retroactiv asigurările de sănătate, mai ales in contextul in care nu a beneficiat de ajutor medical in acesta perioada.
Având in vedere faptul ca nu exista încheiat un contract de asigurare intre reclamantă si parata, precum si faptul ca nu a depus nicio declarație, nu cunoaște temeiurile in baza cărora s-au solicitat si s-au calculat sumele pretinse de către parata.
Potrivit art. 85 C. proc. fisc, impozitele, taxele, contribuțiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc fie prin declarație fiscala, in condițiile art. 82 alin. (2) si art. 86 alin. (4), fie prin decizie emisa de organul fiscal, in celelalte cazuri.
Apreciază ca nu exista titlu de creanța pentru accesoriile pretinse, potrivit art.
119 alin.4 din OG 92/2003 majorările de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite in condițiile aprobate prin Ordin al Ministrului Economiei si Finanțelor.
Deciziile referitoare la obligațiile de plata accesorii sunt acte administrative fiscale asimilate deciziei de impunere conform dispozițiilor art.88 alin.1, lit.c din Codul de procedura fiscala si sunt supuse comunicării cu contribuabilului in condițiile art.44. din același act normativ.
Conform textelor de lege redate mai sus, pentru fiecare din aceste creanțe pretinse de către parata, aceasta avea obligația de a emite anual un titlu de creanța, care sa conțină mențiunile prevăzute de disp.art.43 din OG nr.92/2003 si pe care sa il comunice in conformitate cu prevederile disp.art.44 al.2 din același act normativ.
De asemenea, reclamanta nu a dobândit calitatea de asigurat întrucât dobândirea acestei calității este condiționată nu numai de încheierea unui contract de asigurare ci si de plata contribuției la fond.
In acest context neavând calitatea de asigurat pana in prezent nu exista nici o obligație corelativa din partea sa de a plati retroactiv asigurările de sănătate.
Pârâta C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI C., a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, se poate formula contestație potrivit legii. Potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.218 alin 2 din C.Pr.Fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art.212 la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Din dispozițiile legale mai sus menționate, rezultă că actul administrativ fiscal care poate fi contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 cod procedură fiscală, ori în speță reclamantul a solicitat direct în fața instanței de judecată anularea deciziilor de impunere din oficiu emise la data de_, pentru contribuția datorată la FNUASS.
Pe fondul cauzei, se arată că în ceea ce privește contractul între asigurat și C. de A. de S., acesta trebuie privit ca un act pur administrativ, bazat exclusiv pe prevederile Legii nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
Drepturile și obligațiile asiguraților cât și a furnizorilor de servicii medicale sunt stabilite cu exactitate în Legea nr.95/2006 și preluate de contractul dintre asigurat și C. de A. de S., personalizandu-1 doar prin datele de identificare ale părților. Nici o altă clauză nu poate îi stabilită între părți în afara celor stabilite de către Legea nr.95/2006. Astfel, acest contract devine mai degrabă o evidență administrativă, o recunoaștere a părților că voința lor este de a pune în practică normele stabilite prin Legea 95/2006.
Calitatea de asigurat categoric nu rezultă din semnarea unui astfel de contract ci din dispozițiile prevăzute de Legea nr.95/2006.
Asigurarea de sănătate nu este lăsată la latitudinea cetățeanului ci este o obligație conform art. 208 din legea mai sus menționată. Obligativitatea asigurării și contribuției la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu principiul solidarității și subsidiarității, care stă la baza obiectivelor sistemului de asigurări de sănătate, și anume protecția asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a FNUASS. Urmare a celor precizate, încheierea contractului are doar valoare de luare în evidență, dobândirea calității de asigurat realizându-se în virtutea legii, si nu în virtutea contractului.
Mai mult, noțiunea de contribuție este definită la art.2 pct.19 al Legii nr.500/2002 privind finanțele publice ca fiind o prelevare obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.
Referitor la faptul că omisiunea declarării veniturilor nu este sancționată de lege, reclamantul ignoră dispozițiile art.215 alin.(3), din Legea nr. 95/2006 privind asigurările de sănătate, care prevăd în mod expres obligativitatea depunerii declarațiilor privind obligațiile față de FNUASS, precum și dispozițiile art.305 lit.a care stipulează că nedepunerea acestora constituie contravenție, și este sancționată cu amendă, conform art.306 lit bAl.
Cu privire la obligativitatea emiterii anuale a deciziilor de către CAS-C., arată că nu este în culpă, deoarece în lipsa declarației obligatorii privind obligațiile față de FNUASS, pe care reclamanta trebuia să o depună la CAS, conform art.215 alin (3) din Legea nr.95/2006, s-a procedat la stabilirea contribuției față de fond în baza declarației de venit estimat depusă de către reclamant la ANAF, în conformitate cu prevederile art.35 din Ordinul 617/2007, și în baza Protocolului încheiat între CNAS si ANAF nr.5282/2007 P95896/_, privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din activități independente. în plus, în susținerea celor invocate ne prevalăm și de prevederile art.91 alin.(l) care stipulează :" dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani,", astfel că deciziile au fost emise cu respectarea termenului de prescripție.
După semnarea Protocolului încheiat intre CNAS si ANAF privind furnizarea datelor referitoare la persoanele care realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, etc. menționat la art. 35 al Ordinului nr.617 /2007, CAS C. a fost abilitata sa emită Decizii de impunere privind obligațiile de plata la FNUASS, în baza informațiilor primite.
Deciziile constituie si înștiințare de plata, de unde rezulta ca reclamantul a luat la cunoștința de cuantumul debitului si modul de calcul atât al contribuției cat si al accesoriilor datorate unde sunt detaliate scadentele, perioadele pentru care au fost stabilite si temeiul de fapt si de drept.
Aceste decizii de impunere reprezintă titlu de creanța si potrivit art.141, alin. 2 devin titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta si respecta prevederile impuse de art. 43 alin. 2, C.pr.fisc, având toate semnăturile persoanelor împuternicite.
Susținerea că penalitățile de întârziere, nu se datorează si nu se calculează decât de la data când reclamantul a fost informat de deciziile de impunere emise de CAS C., respectiv data comunicării lor nu pot fi susținute, neputându-se vorbi de nici de o culpă a CAS C., deoarece drepturile și obligațiile asiguraților fiind
stabilite anual prin contractul cadru, așa cum stipulează art.217 din Legea 95/2006, sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a Contractului Cadru cât și a Normelor Metodologice de aplicare a acestuia, deci acesta trebuia să cunoască faptul că are o creanță, și că în cazul neachitării acesteia se vor percepe majorări și penalități de întârziere, obligația de plată născându-se la data realizării venitului deci nu se poate admite că reclamantul ar putea fi ținut numai la plata datoriei principale, curgerea accesoriilor fiindu-i de asemenea imputabilă, așa cum prevede de altfel si art.259 alin.(7)lit. b, mai sus menționat.
In plus, principiul « nemo censetur ignorare legem » exprimă ideea că nimeni nu se poate apăra invocând ignoranța în drept, adică necunoașterea legii.
Analizand actele și lucrările dosarului instanța reține urmatoarele:
In perioada_ -_ reclamanta a fost inregistrată ca persoană fizică autorizată, obținand venituri din aceasă activitate. La data de_ activitatea persoanei fizice autorizate a fost suspendată la cerere.
Prin Deciziile de impunere din oficiu 279392/1/_ si nr. 279392/2/_ s-a stabilit in sarcina reclamantei obligația d eplată a sumei de 305 lei obligații principale si 213 lei accesorii la F.N.U.A.S.S., calculate pentru perioada 2008-2011 .
Impotriva celor două decizii de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, respinsă prin Decizia nr E 381 din_ .
In ceea ce priveste criticile referitoare la stabilirea obligației principale, instanta reține ca sistemul asigurarilor sociale de sanatate este bazat si pe principiile obligativitatii si al solidaritatii sociale asa cum rezulta din art. 208 din Legea 95/2006.
Calitatea de asigurat o are conform art. 211 din Legea 95/2006 orice persoana care este cetatean roman si are domiciliul in Romania .Ca atare, in principiu ,orice persoana care se incadreaza in aceasta categorie la care face referire art. 211 din Legea 95/2006 are obligatia de a contribui la FNUASS.
In art. 213 din Legea 95/2006 se prevad in mod expres categoriile de persoane care beneficiaza de asistenta medicala fara a fi obligate la plata contributiei sus mentionate reclamanta neincadrandu-se in aceste categorii .Ca atare aceasta are conform art. 211 si 213 alin 4 din Legea 95/2006 obligatia a achita contributia la FNUASS .
In plus art. 215 alin. (3) din lege, în forma anterioară, arăta că obligația de plată se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Și în forma actuală, textul reglementează mai detaliat această obligație, astfel că îndrituirea pârâtei de a percepe această contribuție nu poate fi pusă în discuție.
Obligatiile sus indicate subzista conform dispozitiilor legale sus mentionate indiferent daca reclamanta a fost sau nu informată conform art. 222 din Legea 95/2006.
Motivul de nelegalitate vizind inexistenta contractului de asigurare este nefondat in speta intrucit aceasta obligatie de a incheia contractul de asigurare revine reclamantei si deriva din obligatia sa de a contribui la FNUASS asa cum rezulta din intreaga conceptie a legiuitorului asupra acestui sistem de asigurari sociale de sanatate prevazut de Legea 95/2006. Altfel spus, aceasta nu se poate prevala în propriul beneficiu de inexistența încheierii unui contract de asigurare pentru a fi exonerat de la plata acestor contribuții. A accepta o atare interpretare ar însemna să validăm comportamentul esențial nelegal al contribuabilului, ceea ce ar
contraveni principiului de drept consacrat de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria sa culpă pentru a dobândi un drept sau o situația avantajoasă.
De altfel, după cum arată și pârâta, reclamanta a achitat contribuția la fondul FNUASS, diferențele de plată stabilite prin cele două decizii de impunere rezultând din regularizarea obligațiilor de plată pentru anul 2008.
Instanta retine că la data de_ pârâta a comunicat reclamantei Situația contribuțiilor declarate, incasate și restante si a dobânzilor și penalităților calculate, incasate și restante ( fila 19) din cuprinsul căreia rezultă că pentru perioada 2007- 2008 ( ultima data scadentă fiind indicată_ ) datoria către FNUASS era in cuantum de 23 lei .Suma de 23 lei a fost achitată la data de_, dată la care reclamanta, prin reprezentantul său fiscal, domnul O. I. Maxim, a depus declarația privind veniturile realizate in anul 2008 ( fila 44).
Pe de altă parte, instanta retine că potrivit prevederilor art 87 din OG nr 92/2003 decizia de impunere trebuie să indeplinească toate condițiile prevăzute la art 43.Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art 43 alin 2 si categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă iar conform art.67 alin.1 dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere acesta trebuie să o estimeze.
Verificând decizia de impunere contestată raportat la dispozițiile lgale mai sus mentionate instanta reține că pârâta a stabilit contribuția reclamantei la fondul FNUASS avand in vedere sumele comunicate de către organul fiscal ca fiind realizate și declarate de aceasta cu titlu de venituri din activități independente insă nu a indicat in cuprinsul deciziei baza de impunere, cuantumul venitului in raport de care a calculat contributia datorata de reclamantă.
Din cuprinsul deciziei de impunere pentru obligatii principale nu rezultă, insă, modalitatea in care s-a procedat la stabilirea obligatiei de plată in cuantum de 278 lei reprezentând "Diferente de contribuție la FNUASS anuală de regularizat, cu termen de plată la data de_ ";, facând astfel imposibil controlul instantei asupra legalitătii stabilirii creantei fiscale.
Stabilind că reclamanta si-a indeplinit obligatia de a declara veniturile obținute din activități independente și de a plăti trimestrial contribuția aferentă, calculată potrivit propriei declarații asupra veniturilor realizate,ș i intrucat pârâta nu a indicat
in cuprinsul deciziei de impunere pentru obligatii principale baza de impunere la care s-a raportat calculul diferentei de contribuție la FNUASS anuală de regularizat instanta urmează a anula Dispoziția de soluționare a contestatiei administrative nr E 381 din_ precum și a deciziilor de impunere pentru obligații principale și obligații accesorii nr 279392/1/2 emise la data de _
.
In temeiul art 453 Cod procedură civilă instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta O. E. cu dom in C. -N., str. F. de Z. nr. 7, bl. FZ2, ap. 19 jud.C., CNP 2. in contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a Județului C. cu sediul in C. -N., str C., nr 5, jud C. . Dispune anularea Dispoziției de soluționare a contestatiei administrative nr
E 381 din_ precum și a deciziilor de impunere pentru obligații principale și obligații accesorii nr 279392/1/2 emise la data de_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată in ședința publică din 29 noiembrie 2013.
Președinte,
M. -F. B.
Grefier,
R. I. P.
Red.tehnored M.F.B. 4 ex./_
