Sentința civilă nr. 166/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 166/2013
Ședința publică din data de 7 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC T. S. B. împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Cauza s-a judecat la fond la data de 24 ianuarie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC T. S. a chemat în judecată pârâta D. G. a F. P. B. -N. solicitând anularea parțială a deciziei nr. F-BN 471 ca nelegală și netemeinică în sensul eliminării/diminuării obligațiilor accesorii și exonerării de la plata acestora, totală sau parțială, și a plății TVA pentru marfă în valoare de 79002 lei și anularea deciziei nr. 49/2012 ca nelegală și netemeinică.
În motivare s-a arătat că în urma controlului efectuat, în baza raportului de inspecție fiscala, s-a constatat o descărcare de gestiune a stocului de marfa in valoare de 79.002 lei. S-a arătat că marfa respectivă a fost înregistrată în mod eronat, urmare a înregistrării și altor bunuri care nu au aparținut societății, depozitate în același loc. Nu a putut da detalii despre acest fapt, întrucât persoanei care deținea toate datele i-a încetat contractul de muncă la sfârșitul anului 2009. Este vorba de contabila societății Cotutiu M. angajată cu contract de muncă.
Prin urmare, fiind înregistrate și alte bunuri care nu aparțin societății, evident că i s-a creat un prejudiciu, prin majorarea bazei de impozitare, reprezentând profit si TVA, si obligarea la plata de penalități, majorări, dobânzi.
Referitor la impozitul pe profitul suplimentar, prin decizia de impunere a fost calculat un impozit pe profit suplimentar in cuantum de 8668 lei, la care s-a adăugat dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 5992 lei.
Pentru suma de 5992 lei, reprezentând dobânzi/majorări de întârziere, se solicită să se facă aplicarea dispozițiile art. XI din OG nr. 30/2011 cu motivarea că decizia de impunere i-a fost comunicată după data de 30 iunie 2012, astfel încât consideră că este îndreptățită in a beneficia de aceste facilitate
Se mai arată că dobânzile/majorările de întârziere restante în data de 30 august 2011, termen stabilit prin OG nr. 30/2011, sunt în cuantum de 5081 lei, conform situației desfășurata debite-plați, iar restul până la concurența sumei de 5992 lei, sunt restanțe până in data de 30 iunie 2012. Prin urmare, solicită anularea/diminuarea acestora, potrivit dispozițiilor din OG nr. 30/2011 si Ordinului MF nr. 2604/2011
Referitor la plata TVA, se arată că în raportul de inspecție fiscala la Cap. III Constatări fiscale, se reține o diminuare a stocului cu marfă în valoare de 79.002 lei, reținându-se că societatea a avut un drept de deducere a TVA, dar despre care nu se menționează că ar fi dedus-o, urmare a unor înregistrări eronate în contabilitate - a detaliat în contestație acest aspect - stabilindu-se în sarcina reclamantei obligația achitării TVA în cuantum de 15010 lei.
Suma de 15010 astfel stabilită se apreciază că nu o datora, întrucât au fost în mod eronat efectuate anumite înregistrai în evidența contabilă, prin urmare, se apreciază că suma pe care o
datora cu titlu de plata TVA este 21498 lei, suma la care obligațiile fiscale accesorii menționate în decizia de impunere la pct. 2 date privind creanța trebuie recalculate
Se precizează ca obligațiile accesorii aferente stabilite prin decizia de impunere restante în data de 30 august 2011 sunt în cuantum de 12231 lei, astfel cum rezultă din situația desfășurata debite-plați, iar restul până la concurența sumei de 15565 lei sunt restante în 30 iunie 2012, astfel încât se solicită anularea/diminuarea acestora potrivit dispozițiilor din OG nr. 30/2011 si Ordinului MF nr. 2604/2011
Pentru acest considerent, se apreciază că decizia trebuie modificată, în sensul de a elimina impozitul pe profitul suplimentar dat de aceste bunuri, TVA-ul aferent și obligațiile accesorii.
Referitor la Decizia nr. 49/2012, se apreciază că această decizie cuprinde motive contradictorii, în sensul în care pe de o parte sunt menționate sumele pe care i le contestă, motivele invocate si dispozițiile legale de care s-a prevalat, iar pe de altă parte, se reține că pârâta nu se poate substitui contestatoarei in motivarea contestației, invocând faptul ca nu a comentat temeiul de drept invocat și apreciază ca neîntemeiată contestația. Apoi, la pct. 2 din Decizie se menționează ca se respinge ca fiind fără obiect capătul de cerere vizând acordarea de facilitate fiscale, urmând ca acest capăt de cerere să fie transmis organelor competente pentru soluționare", evident în mod eronat întrucât cererea privind acordarea de facilitate nu a rămas fără obiect, cel puțin se putea lua în discuție eventual declinarea de competență.
In drept s-au invocat disp. art. 218 alin. 2-3 Cod pr. fiscală.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii în contencios administrativ ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că Decizia nr.49/_ privind soluționarea contestației formulată în calea administrativa de atac, emisa de către D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor, respectiv Decizia de impunere F-BN nr.471/_, emisa de către Activitatea de I. Fiscala B. -N., este temeinică si legală sub toate aspectele.
Consideră că în mod corect si legal organul de soluționare a contestațiilor de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. prin Decizia nr.49/_ privind soluționarea contestației administrative, a dispus respingerea ca nemotivată a contestației formulate de către reclamanta pentru suma totala de 45.235 lei din care, 15.010 reprezentând taxa pe valoarea adăugata, 8668 lei impozit pe profit, 15.565 lei dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata si 5.992 dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, pe cale de consecința menținând ca fiind corespunzătoare masurile dispuse prin Decizia de impunere nr.417/_ ; respingerea ca fără obiect a capătului de cerere vizând acordarea de facilitați fiscale,urmând ca acest capăt de cerere sa fie transmis organelor competente pentru soluționare.
In adoptarea unei astfel de soluții, s-au reținut si avut in vedere următoarele:
Cu privire la taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 15.010 lei și impozit pe profit în cuantum de 8.668 lei
Referitor la TVA stabilit suplimentar (15.010 lei).
Urmare unui control efectuat la reclamanta,organele de inspecție fiscală au constatat că în lunile iulie și decembrie 2008, respectiv august 2009, au fost înregistrate în evidența contabilă a societății fără a avea la bază documente justificative, sume (în valoare totală de 79.002 lei) reprezentând diminuarea stocului scriptic de marfă, astfel:
- în luna iulie 2008: 371= 40160095,26
- în luna decembrie 2008: 401 = 3714130,93
- în luna august 2009: 3028 = 3713977,21; 303 = 3712773,11; 473 = 3718026,30.
Cu privire la aceste înregistrări contabile, în timpul controlului, organele de inspecție fiscală au solicitat administratorului societății explicații, astfel, prin răspunsul dat la întrebarea nr.2 din nota explicativă (fila 23), dl. Beudean Marcel Alin a menționat că acestea reprezintă erori de înregistrare în evidența contabilă.
Întrucât organele de inspecție fiscală au constatat că până la finalizarea controlului respectivele erori nu au fost corectate, nu au fost aduse precizări legate de tipul erorii, nu au fost puse la dispoziție documente justificative pe baza cărora s-au înregistrat sumele respective, au considerat că înregistrările respective au determinat o diminuare nejustificată a stocului scriptic de marfă, cu repercusiuni asupra TVA.
Această susținere s-a bazat pe faptul că la momentul intrării în gestiune a mărfurilor societatea a beneficiat de prevederile art.145 alin.(2) lit.a) din Codul fiscal, respectiv de deducerea TVA aferentă mărfurilor înregistrate în contul 371, fiind considerate la acel moment că sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor impozabile. Ulterior, prin descărcarea gestiunii de mărfuri cu suma de 79.002 lei, reprezentând c/v unor bunuri cărora nu li se recunoaște destinația faptică și nu mai figurează în evidențele societății, acestea nu mai pot face obiectul unor operațiuni economice pentru care să se colecteze TVA.
Ca urmare, apreciind ca fiind incidente in drept dispozițiile art.128 alin.(4) lit.a) din Codul fiscal, conform cărora "sunt asimilate livrărilor de bunuri efectuate cu plată următoarele operațiuni:
preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către acesta pentru a fi utilizate în scopuri care nu au legătură cu activitatea economică desfășurată, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial", organele de inspecție fiscală au stabilit TVA colectată în cuantum de 15.010 lei (79.002 x 19%), sumă ce s-a constituit în TVA suplimentar de plată.
Influențe asupra impozitul pe profit nu au fost calculate pentru diminuarea stocului de marfă, întrucât descărcarea din gestiune a mărfii nu a implicat și înregistrarea de cheltuieli aferente.
Referitor la Impozitul pe profit stabilit suplimentar (8.668 lei).
Cât privește impozitul pe profit, organele de inspecție fiscală au constatat cu ocazia inspecție fiscale efectuate următoarele aspecte:
Reclamanta a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli deductibile atât pe baza facturilor originale cât și pe baza copiilor xerox după facturile în cauză, respectiv atât pe baza facturilor proforme cât și pe baza facturilor finale, dublându-se astfel valoarea acestor cheltuieli;
Reclamanta a considerat ca deductibile, cheltuielile de protocol ce depășeau cotele legale, precum și cheltuieli cu combustibilii aferenți unor autoturisme care nu se încadrau în categoria vehiculelor pentru care asemenea cheltuieli puteau fi deduse;
Reclamanta nu a înregistrat în evidența contabilă toate veniturile facturate;
Pentru anumite perioade, sumele înregistrate de către reclamanta în evidențele contabile la impozitul pe profit sunt mai mici decât cele declarate la organul fiscal.
Urmare acestor constatări, organele de inspecție fiscală au stabilit pentru perioada verificată un impozit pe profit suplimentar în cuantum de 8.668 lei, prin neadmiterea la deducere a cheltuielilor descrise mai sus, a impozitării veniturilor neevidențiate în contabilitate, respectiv a evidențierii impozitului nedeclarat,in acest sens fiind reținute ca temei de drept dispozițiile legale prevăzute de art.19 alin.(1), art.21 alin.(3) lit. a), art.21 alin.(4) lit. f) și lit. t) din Codul fiscal și art. 82 alin.(3) din Codul de procedură fiscală.
In ceea ce privește TVA stabilit suplimentar in sarcina sa, reclamanta prin cererea introductiva (fila 70,dosar administrativ) a menționat faptul că marfa respectivă a fost înregistrată eronat datorită faptului că au fost înregistrate și alte bunuri ce nu aparțineau societății, depozitate în același loc, iar explicații în legătură cu aceste erori nu se pot da, întrucât singura persoană care deține aceste informații este fosta contabilă a societății, căreia i-a încetat contractul de muncă la finele anului 2009,astfel ca a conchis că i-a fost creat un prejudiciu prin stabilirea de sume suplimentare de către organele de inspecție fiscală și a solicitat eliminarea impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adăugată și a accesoriilor aferente.
In ceea ce privește stabilirea de sume suplimentare reprezentând impozit pe profit, în cererea introductivă formulata,reclamanta nu a înțeles să facă nicio referire.
In exercitarea rolului activ conferit de dispozițiile art.7 Cod procedură fiscală, Biroul de Soluționare a Contestațiilor, prin adresa nr.19479/_ (fila 78,dosar administrativ) a solicitat reclamantei precizări exacte cu privire la cuantumul sumelor contestate, precum și motivarea în fapt și în drept pentru fiecare din aceste sume.
Prin adresa de răspuns nr. 20338/_ (filele 82-83,dosar administrativ), reclamanta a precizat că TVA contestată este în sumă de 15.010 lei, iar cât privește impozitul pe profit, rezultă implicit că suma contestată este de 8.668 lei.
Deși i s-a solicitat explicit, motivarea in fapt si drept a contestației administrative, reclamanta nu aduce niciun fel de completări prin scriptul depus ulterior cu privire la motivele de fapt și de drept aferente fiecărui capăt de cerere și nici dovezile pe care se întemeiază, apreciind doar că suma de 15.010 lei reprezentând TVA nu poate fi datorată, întrucât este vorba de erori de
înregistrare în evidenta contabilă, erori ce nu pot fi explicate întrucât persoanei care răspundea de conducerea evidenței contabile i-a încetat contractul de muncă.
Față de starea de fapt reținută organul de soluționare a contestației a supus analizei dacă se poate investi pe fondul cauzei, în condițiile în care, în contestația depusă, precum și în completările ulterioare, nu se prezintă argumente de fapt și de drept și nici probele necesare care să combată constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la stabilirea taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.010 lei și a impozitului pe profit în cuantum de 8.668 lei,apreciind in drept, ca fiind aplicabile următoarele prevederi legale:
Art.206 alin.d) din Codul de procedură fiscală,care stipulează: (1) Contestația se formulează în scris și va cuprinde: obiectul contestației; motivele de fapt și de drept; dovezile pe care se întemeiază;
Pct.11.1, lit.b) si pct.2.5 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul nr.2137/2011,care prevăd 11.1. Contestația poate fi respinsă ca: a)... b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumentele de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;
2.5. Organul de soluționare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de drept și de fapt pentru care a contestat actul administrativ fiscal.
Văzând dispozițiile legale antecitate și luând în considerare toate documentele prezente la dosarul administrativ, organul de soluționare a contestațiilor constatând că reclamanta nu a invocat și dezvoltat argumente de drept material fiscal prin care să combată și să înlăture constatările organelor de inspecție fiscală care au condus la stabilirea de sume suplimentare de plată reprezentând TVA și impozit pe profit, cu toate că i s-a solicitat explicit acest lucru (fila 77,dosar administrativ), a respins contestația administrativa_pentru TVA în sumă de 15.010 lei și impozit pe profit în sumă de 8.668 lei, ca nemotivată, reținând că:
prin contestația administrativa si precizările depuse, reclamanta face doar referiri generale la anumite erori de înregistrare, fără a da explicații concrete cu privire la natura și conținutul erorilor și nici nu depune probele necesare vizând respectivele erori, rezumându-se să arate că astfel de explicații nu se pot furniza, întrucât fostei contabile i-a încetat raportul de muncă la finele anului 2009;
aceste justificări nu au putut fi primite, având în vedere atribuțiile și responsabilitățile ce revin administratorului firmei, cu atât mai mult cu cât invocarea propriei culpe nu poate conduce la exonerarea agentului economic de plata obligațiilor legal datorate.
Cu privire la dobânzile/majorările de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.565 lei, respectiv dobânzile/majorările de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 5.992 lei
Biroul de soluționare a contestațiilor a reținut de asemenea ca urmare a inspecției fiscale efectuate .organele de control au stabilit in sarcina reclamantei dobânzi/majorări de întârziere, astfel:
Pentru TVA în valoare totală de 36.508 lei, au fost calculate dobânzi/majorări de întârziere în sumă totală de 15.565 lei (filele18-19,dosar administrativ);
Pentru impozit pe profit, în cuantum de 8.668 lei, au fost calculate dobânzi/majorări de întârziere în sumă totală de 5.992 lei (filele 31-32,dosar administrativ).
Pentru calculul acestor sume, organele de inspecție fiscală au invocat prevederile art. 119 alin. (1) și 120 alin.(1) din Codul de procedură fiscală.
Reclamanta prin contestația formulata (cererea introductiva), a solicitat modificarea deciziei în sensul eliminării obligațiilor accesorii, invocând dispozițiile art. 111 C.proecdura fiscala.
Făcând aplicațiunea dispozițiilor art.7 C. procedura fiscala, în exercitarea rolului activ, organul de soluționare a contestațiilor prin adresa nr.19479/_ a solicitat reclamantei si cu privire la accesorii dezvoltarea motivării în fapt și în drept pentru fiecare sumă contestată,reprezentând dobânzi si majorări de întârziere,insa prin adresa de răspuns nr. 20338/_ (filele 82-83,dosar administrativ) reclamanta nu înțelege să aducă argumente de fapt și de drept în susținerea cererii sale cu privire la acest capăt de cerere, solicitând doar anularea/diminuarea dobânzilor/majorărilor de întârziere potrivit dispozițiilor art. XI din OG nr.30/2011 și Ordinului MF nr.2604/2011.
Față de starea de fapt reținută, organul de soluționare a procedat in a stabili daca se poate investi pe fondul cauzei (analiza temeiniciei si legalității deciziei de impunere privind obligațiile accesorii), în condițiile în care, în contestația depusă nu se prezintă argumente de fapt și de drept care să combată constatările organelor de inspecție fiscală cu privire la stabilirea de dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.565 lei și dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 5.992 lei.
S-a statuat ca in drept, sunt aplicabile următoarele prevederi legale: Art.206 alin.d) din Codul de procedură fiscală: (1) Contestația se formulează în scris și va cuprinde: motivele de fapt și de drept; dovezile pe care se întemeiază;
Pct.11.1, lit.b) și pct.2.5 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul nr.2137/2011.
11.1. Contestația poate fi respinsă ca: a)... b) nemotivată, în situația în care contestatorul nu prezintă argumentele de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării;
2.5. Organul de soluționare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de drept și de fapt pentru care a contestat actul administrativ fiscal.
Văzând dispozițiile legale anticitate și luând în considerare toate documentele prezente la dosarul cauzei, organul de soluționare a contestațiilor a apreciat ca reclamanta nu adus argumente de drept material fiscal prin care să combată si să înlăture constatările organelor de inspecție fiscală care au condus la stabilirea de dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.565 lei si dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 5.992 lei, cu toate că i s-a solicitat în mod explicit acest lucru, a dispus respingerea contestației administrative pentru dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 15.565 lei, respectiv dobânzi /majorări de întârziere aferente impozitului pe profit în cuantum de 5.992 lei ca nemotivată.
Dispunând in acest sens a reținut si statuat următoarele:
Simpla trimitere făcuta de către reclamantă la art.111 din Codul de procedură fiscală, fără a explica în ce fel dispozițiile acestui articol ar duce la concluzia că pentru sumele suplimentar stabilite cu ocazia controlului nu se datorează dobânzi/majorări de întârziere, nu poate constitui un argument suficient care să combată constatările organelor de inspecție fiscală în sensul admiterii contestației.
Pe de altă parte, prevederile art. 111 din Codul de procedură fiscală reglementează, printre altele, termenul de plată a diferențelor de obligații principale și a celor accesorii stabilite conform legii. în cazul de față sunt aplicabile prevederile art. 119 și 120 din Codul de procedură fiscală, conform cărora, pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, iar dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. În cauza analizată este vorba de dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, respectiv impozitului pe profit, ce au fost corect calculate de organele de inspecție fiscală de la data scadenței și până la data înscrisă în situația de calcul accesorii, respectiv decizia de impunere atacată (_ pentru TVA, respectiv_ pentru impozitul pe profit).
Potrivit art. 23 din Codul de procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le generează. în cauza analizată, este cert că sumele suplimentare de plată (baza de impunere) s-au constituit în perioadele pentru care au fost constatate abaterile ce au diminuat baza de impunere.
Având in vedere ca bugetul de stat a fost prejudiciat de către reclamanta pe parcursul anilor 2007-2012 de TVA, respectiv impozit pe profit, urmare a diminuării bazei de impunere care le-a generat (prin efectuarea unor înregistrări eronate sau considerarea ca deductibile a unor cheltuieli ce nu erau destinate obținerii de venituri impozabile, ori alte cauze), s-a apreciat ca organele de inspecție fiscală au procedat corect prin stabilirea de dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată și impozitului pe profit, pentru perioada de la care creanța fiscală era scadentă și până la data înscrisă în situația de calcul accesorii.
Cu privire la solicitarea contestatoarei, exprimată atât în cererea introductivă (fila 70,dosar administrativ), cât și în completările transmise ulterior prin adresa nr. 20338 din_ (filele 82-83,dosar administrativ), vizând acordarea unor facilități fiscale, apreciază ca in mod
corect si legal organul de soluționare a contestațiilor a reținut ca o astfel de solicitare nu poate face obiectul căilor administrative de atac, date fiind dispozițiile art.206 alin.(2) C.procedura fiscala, fapt pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca lipsit de obiect si transmis prin adresa nr.19479A/_ (fila 92,dosar administrativ) la Administrația F. P. pentru Contribuabili Mijlocii,organ competent de a analiza pretențiile formulate de anulare/diminuare a dobânzilor/majorărilor de întârziere, potrivit prevederilor OG nr.30/2011.
Se mai învederează instanței faptul că prin acțiunea introductivă formulată de către reclamanta, aceasta nu aduce nici un motiv de fapt și de drept prin care să probeze netemeinicia și nelegalitatea Deciziei de soluționare a contestațiilor, cu atât mai puțin a Deciziei de impunere nr. F- BN nr.471/_ .
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea acțiunii in contencios administrativ fiscal ca fiind neîntemeiată, pe cale de consecința menținerea ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele a Deciziei Decizia nr.49/_ privind soluționarea contestației formulată în calea administrativa de atac emisă de către D. G. a F. P. B. -N. - Biroul de Soluționare a Contestațiilor și implicit a Deciziei de impunere F-BN nr.471/_, emisă de către Activitatea de I. Fiscal B. -N. .
Daca însă instanța v-a găsi acțiunea formulată ca fiind întemeiată, se solicită să se aibă în vedere faptul că nu există pronunțată o soluție administrativă pe fondul contestației, drept pentru care se apreciază că o eventuală soluție a instanței nu poate fi decât de obligare a pârâtei la soluționarea contestației pe fond, instanța neputând a se substitui organului administrativ jurisdicțional în sensul de a se pronunța direct și în substanță asupra contestației administrative, întrucât procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spirtul și litera legii.
În drept s-au invocat prev. art. 115-118 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.49/_ emisă de D. G. a F. P. B. - N. s-a respins contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr.417/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală, ca nemotivată, pentru suma totala de 45.235 lei din care,
15.010 reprezentând taxa pe valoarea adăugata, 8668 lei impozit pe profit, 15.565 lei dobânzi/majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugata si 5.992 dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, precum și ca fără obiect capătul de cerere vizând acordarea de facilitați fiscale, urmând ca acest capăt de cerere sa fie transmis organelor competente pentru soluționare, cu motivarea că reclamanta nu a invocat și dezvoltat argumente de drept material fiscal prin care să combată și să înlăture constatările organelor de inspecție fiscală care au condus la stabilirea de sume suplimentare de plată reprezentând TVA și impozit pe profit, făcând doar referiri generale la anumite erori de înregistrare, fără a da explicații concrete cu privire la natura și conținutul erorilor și nedepunând probele necesare vizând respectivele erori, rezumându-se să arate că astfel de explicații nu se pot furniza, întrucât fostei contabile i-a încetat raportul de muncă la finele anului 2009, aceasta raportat și la solicitările ulterioare de completare exercitate în baza rolului activ, organul administrativ jurisdicțional constatând astfel că în drept sunt aplicabile prevederile art. 206 alin. (1) lit. c) și d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Observând conținutul contestației administrative și a precizării la aceasta, existente la filele 46 și 33 din dosar, tribunalul apreciază că este motivată în fapt și în drept, cele redate în cuprinsul contestației constituind argumentele reclamantei cu privire la nelegalitatea deciziei de impunere, argumente pe care intimata avea obligația să le analizeze, chiar dacă nu s-a făcut o motivare detaliată în funcție de constatările organelor de inspecție fiscală și o încadrare în drept a motivelor de nelegalitate, în ceea ce privește motivarea în drept, reclamanta rezumându-se, atât în cererea introductivă cât și în completarea ulterioară, să invoce normele de procedură în temeiul cărora a promovat contestația, respectiv art. 205 si următoarele din Codul de procedură fiscală.
Tribunalul apreciază că, raportat la înscrisurile existente la dosar, sunt pe deplin confirmate demersurile întreprinse de organul de soluționare a contestațiilor, în exercitarea rolului activ consacrat de art.7 alin.(5) din Codul de procedură fiscală și pct. 2.5 din OMFP 519/2005, care a solicitat reclamantei, completarea/precizarea contestației cu indicarea motivele de fapt și de drept ale acesteia, precum și a dovezilor pe care se întemeiază, pentru toate obligațiile fiscale cuprinse în
aceasta, precum și indicarea expresă a argumentelor legale pentru care nu este de acord cu constatările organului de control care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere,, cu prezentarea documentelor apreciate ca fiind relevante.
Este real că prin contestația și precizarea la aceasta nu sunt satisfăcute pe deplin cerințele impuse de art.206 alin.1 lit. c și d din Codul de procedură fiscală cu referire la pct. 12.1 și pct. 2.4 din OMFP nr. 519/2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală-republicat, care permit respingerea contestației ca "nemotivată, în situația în care contestatarul nu prezintă argumentele de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării";, organul de soluționare competent neputându-se într-adevăr "substitui contestatarului cu privire la motivele de drept și de fapt pentru care a contestat actul administrativ fiscal";, însă motivele chiar expuse lapidar (neurmărind o logică și o expunere concretă și coerentă, care ar fi fost firească prin natura problematicii fiscale pusă în discuție), se impuneau a fi analizate pe fondul lor, nedepunerea unor acte, înscrisuri în dovedire, având consecințe cu privire la soluția ce se impunea a fi adoptată tot pe fond.
În atare condiții, organul fiscal competent nu este absolvit de obligația de a soluționa pe fond contestația formulată în condițiile art. 205 și urm. C.pr.fiscală, instanța de judecată neputând fi abilitată să interfereze ea însăși cu activitatea administrației, să se substituie acesteia și prin hotărârea pronunțată să se pronunțe pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitate pe calea administrativă.
Or, cum în speță, organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația formulată potrivit procedurii reglementate de art. 209 și urm. C.pr.fiscală, neanalizând punctual motivele invocate de contestatoare, instanța va admite contestația în contencios fiscal formulată de reclamanta SC T. S. și, în consecință va anula Decizia nr. 49/2012 emisă de DGFP BN-Biroul de soluționare a contestațiilor și va dispune obligarea intimatei DGFP BN să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-BN 471/_ emisă de DGFP B. -N. - Activitatea de I. Fiscală.
În temeiul art.274 C.pr.civ., va fi obligată pârâta să reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 8,60 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite contestația în contencios fiscal formulată de reclamanta SC T. S., cu sediul în B.
, str. L., nr. 41-43, jud. B. -N. în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P.
B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6, jud. B. -N. și, în consecință:
- Anulează Decizia nr. 49/2012 emisă de DGFP BN-Biroul de soluționare a contestațiilor și dispune obligarea intimatei DGFP BN să soluționeze pe fond, conform procedurii instituite de prevederile art.205 și urm. Cod proc.fiscală, contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. F-BN 471/_ emisă de DGFP B. -N. - Activitatea de I. Fiscală.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 8,60 lei. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact BLT/HVA/4 ex. _
