Sentința civilă nr. 16645/2013. Contencios. Obligația de a face

Cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 16645/2013Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Completul constituit din:

Președinte: A. G. C. Grefier: C. -A. B.

Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții B. C., S. G. și pe pârâta C. C. PENTRU S. D.

  1. , pârâta C. N. PENTRU C. I., având ca obiect obligația de a face.

    La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a strigare lipsa părților.

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 13 decembrie 2013 se depun de către C. N. pentru C. I., la dosarul cauzei, prin registratura instanței, note de ședință, prin care arată că, în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale, înțelege să-și însușească apărările formulate prin întâmpinare de către C. C. pentru S. D. .

    Tribunalul reține cauza în pronunțare pe excepția prematurității cererii invocată prin întâmpinare.

    T R I B U N A L U L

    Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

    Prin cererea înregistrată la data de_, reclamanții B. C. și S. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. C. pentru S. D. B. obligarea pârâtei la emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubiri în dosarul de despăgubire aferent dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la terenul în suprafață de 421 mp. înscris inițial în C.F. nr. 19770, nr. top 103651/2 situat în municipiul C. -N., str. J.J. Rousseau nr. 7, jud. C., cu cheltuieli de judecată.

    În motivarea acțiunii, reclamanții arată că în urma notificării nr. 59974/3 din data de_ înaintate de către reclamanți cât și a notificării nr. 2030/_ depusă prin executor judecătoresc Stolnean M., ambele formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, de solicitare de restituire în natură, iar în subsidiar, de acordare de despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 117 stj., situat în mun. C. -N., str. Rousseau, nr. 7, jud. C., primarului municipiului

  2. -N. a emis Dispoziția nr. 1173/_ de propunere privind acordarea de despăgubiri. Din cuprinsul Dispoziției nr. 1173/_ reiese faptul că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 196/1963, de la S. G. și soția S. C. . Având în vedere termenul inexplicabil de lung în care A.N.R.P. nu a procedat la continuarea procedurii legale în materie, în vederea acordării despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005, reclamanții solicită obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Consideră fondată solicitarea de urgentare a măsurilor

    acordarea despăgubirilor la care sunt îndreptățiți potrivit legii și pentru a evita prejudicierea în continuare a acestora. Având în vedere faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de soluționare a cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001. trebuie avută în vedere practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la acordarea despăgubirilor în ipoteza unei privări de proprietate, aceasta fiind necesar a fi realizată în așa fel încât să nu conducă la crearea unui alt prejudiciu sau, mai precis, la mărirea celui inițial. Așa fiind, emiterea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire în sensul Titlului VII din Legea 247/2005 trebuie efectuată cu respectarea unui termen rezonabil, noțiune impusă de art. 6.1. din Convenția Europeană a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale.

    Pârâta C. C. pentru S. D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii iar în subsidiar o apreciază neîntemeiată (filele 24-27). Pârâta arată că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, iar art. 34 alin. 1 prevede un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale. Legiuitorul a stabilit astfel un termen prohibitiv și absolut care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui astfel că prezenta cerere trebuie introdusă ca prematură. Pe fondul cauzei, s-a arătat că pârâta a solicitat reclamanților depunerea unor înscrisuri în vederea soluționării dosarului de despăgubiri iar legea instituie un termen de decădere în acest sens. De asemenea, prin prisma noilor modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, solicitarea de evaluare a dosarului de despăgubire și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.

    În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, instanța a dispus introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru C. I., care a depus note de ședință prin care a arătat că, în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale, înțelege să-și însușească apărările formulate prin întâmpinare de către C. C. pentru S.

  3. (fila 48).

În ceea ce privește ex cepția prematurității cererii

invocată în cauză, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004 raportat la art. 248 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Prezenta cerere de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei C. C. pentru S. D. (actuala Comisie N. pentru C. I. ) la soluționarea dosarului de despăgubiri nr. 48569/CC ce conține Dispoziția nr.1173/_ emisă de Primăria municipiului C. -N. .

Or, potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi _

";, iar art. 35 alin. 1 și 2 prevede că

"Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor

";.

Pe de altă parte, art. 4 din lege statuează că "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii- pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi";.

Din coroborarea acestor articole de lege rezultă că noile prevederi legale sunt aplicabile prezentului litigiu și generează prematuritatea prezentului demers.

În acest sens, se constată că Guvernul, prin adoptarea Legii nr. 165/2013, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. De altfel, în decursul intervalului de timp menționat A.N.R.P. soluționează dosarele de despăgubiri și de aceea soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, statul putând fi acționat în instanță după acest termen, iar prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nu este nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective, aspecte indicate prin hotărârea-pilot pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României.

Pentru acestea, în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite excepția și va respinge ca prematur introdusă cererea.

În temeiul art. 451 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția prematurității cererii invocată de pârâtă.

Respinge ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. C., CNP 2., domiciliată în C. -N., B-dul Eroilor nr. 43, ap. 12, jud. C. și S. G., CNP 1., dom. în C. -N., str. G. Lazăr nr. 9, ap. 23, jud. C., cu domiciliul procesual ales la SCA Giurdea, Ghidra și Asociații în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr. 102, jud. C. , în contradictoriu cu pârâtele C. C. pentru S.

  1. și C. N. pentru C. I. , cu sediul în B., C. F. nr. 202, sector 1.

    Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

    Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2013.

    Președinte,

    1. G. C.

Grefier,

C. -A. B.

Plecată din instanță Semnează grefier-șef M. C.

Red.AGC/tehn.VAM 6 ex. _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 16645/2013. Contencios. Obligația de a face