Sentința civilă nr. 1739/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod op. 4204
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1739
Ședința publică din 13 Martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: I. V. - judecător
G. ier: P. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios fiscal formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M.
.
La apelul nominal lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 6 martie 2013, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru 13 martie 2013, când după deliberare s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Asupra acțiunii de față,
Prin acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta C. de A. de S. M. solicitând instanței să anuleze decizia nr. 29/48/D.I.Of.13 din_ emisă de
C.A.S. M. în soluționarea contestației înregistrate sub nr. 2109/_ și decizia de impunere din oficiu nr. 1002/48/_, cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei de 9.823,00 lei stabilită prin decizia de impunere, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a invocat excepția prescripției dreptului de stabilire a obligației de plată a contribuției la FNUASS, excepție respinsă nejustificat de pârâtă raportat la faptul că baza de impunere s-a născut la 18.XII.2006.
Pe fond, reclamanta a susținut că la data menționată a realizat venituri din transferul titlurilor de valoare - acțiuni B.C.R. schimbate cu acțiuni Erste
Bank, conform extrasului de cont anexat, dată la care reclamanta avea calitatea de pensionară și a achitat contribuția de asigurări de sănătate în conformitate cu art. 259 al. 2 din Legea nr. 95/2006.
Susținând că actele administrativ fiscale sunt nelegale raportat la faptul că venituul din transferul titlurilor de valoare realizate de reclamantă se încadrează în categoria altor venituri reglementate de art. 257 al. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006 pentru care s-ar datora contribuția de asigurări de sănătate numai în situația în care ar fi singurul venit realizat.
Reclamanta a mai susținut că interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor art. 257 al. 2 lit. e, vine în contradicție cu jurisprudența Curții Constituționale atât în ce privește legalitatea contribuției la FNUASS, cât și cu însăși funcționarea sistemului fiscal românesc: "fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci și proporțională, rezonabilă, echitabilă și să nu diferențieze pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetățeni";.
Din perspectiva principiilor constituționale care reglementează materia fiscalității și a principiilor de fiscalitate, interpretarea care trebuie dată art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 trebuie să fie aceea că și categoria pensionarilor în situația în care realizează în același timp venituri din pensie, cât și alte venituri de natura celor prevăzute la lit. e, alin. 2 art. 257 sunt exonerate de la plata contribuției de asigurări de sănătate asupra acestor din urmă venituri, tot așa cum sunt exonerate și persoanele care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la lit. a - d și e alin. 2 art. 257.
Că aceasta este interpretarea corectă a art. 257 alin. 3, rezultă și din faptul că prin reglementările ulterioare, respectiv OUG nr. 93/2008 publicată în
M.O. nr. 484/_, a fost eliminat orice dubiu de interpretare, în sensul că și persoanele care realizează venituri din pensii, alături de persoanele care realizează venituri de natura celor menționate la lit. a - d, sunt exonerate de la plata contribuției, dacă realizează în același timp venituri din pensii și alte venituri, asupra acestora din urmă necalculându-se contribuția la asigurările de sănătate. De altfel, regula impunerii cumulate nu era prevăzută nici înainte și nici după intrarea în vigoare a OOUG nr. 93/2008 în situația în care se realizau atât venituri din pensii, cât și din alte surse, de natura celor prevăzute de lit. e, a alin. 2 a art. 257.
De asemenea, pârâta nu a emis titluri de creanță anterior emiterii deciziei de impunere, obligație prevăzută de art. 41 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 și art. 119 al. 4 din O.G.nr. 92/2003, nefiind îndeplinită nici obligația de informare în sensul art. 222 din Legea nr. 95/2006, calculul accesoriilor fiind eronat.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, 1,8 și 18 din Legea 554/2004, Ordinul CNAS nr. 617/2007 modificat și completat cu Ordinul nr. 509/2008.
Prin întâmpinare, pârâta C. de A. de S. M. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamanta are calitatea de persoană fizică autorizată, realizând venituri din exercitarea unei activități interdependente care sunt spuse impozitului pe venit și pentru care are obligația plății unei contribuții lunare către Fondul Național Unic de A. de S., reclamanta nefiind în nici una dintre situațiile exceptate de art. 257 al. 2 lit. e din Legea nr. 95/2006.
Pârâta a mai arătat că stabilirea obligațiilor fiscale a fost efectuată pe baza informațiilor ce i-au fost comunicate de organele fiscale, conform protocolului încheiat între CNAS și ANAF, având la bază declarațiile depuse de reclamantă la organele fiscale teritoriale în temeiul cărora s-au emis deciziile de impunere anuale, întrucât aceasta nu și-a respectat obligația de depunere a declarațiilor la CAS, obligație care incumbă în temeiul OG nr. 92/2003 și a art.
215 din Legea nr. 95/2006 (anterior publicării acestui act normativ, reglementări similare se regăseau în OUG nr. 150/2002).
Potrivit art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență debitorii datorează, după acest termen dobânzi (anterior adoptării OUG nr. 39/2010 era folosită noțiunea de majorări de întârziere în locul celei de dobândă) și penalități de întârziere. Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv. De asemenea, potrivit art. 120 ind. 1 din același act normativ, plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere, începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acetora. Toate aceste calcule s-au întocmit corect, cu respectarea legislației în vigoare.
În probațiune s-au depus deciziile a cărora anulare se solicită, contestația reclamantei împotriva decizie de impunere din oficiu nr. 1002/48 din_, desfășurătorul de calcul a contribuției la FNUASS, decizia civilă nr. 2312 din 21 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ .
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor pârâtei, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere din oficiu nr. 1002/48 din_, pârâta C. de
A. de S. M. a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 9.823 lei, din care 4.031 lei debit principal iar 5.187 lei dobânzi iar 605 lei penalități calculate prin desfășurătorul de calcul a contribuției FNUASS pentru perioada 1.XII.2006 - 31.XII (f.20 - 21).
Împotriva acestei decizii a formulat contestație debitoarea C. M. iar prin decizia nr. 29/48/D.I. Of 13 din_, pârâta C. de S. M. a respins excepția ridicată de contestatoare cu privire la prescripția dreptului de stabilire a obligației de plată a contribuției FNUASS și contestația înregistrată la CAS M. cu nr. 2109/_ .
Referitor la excepția prescripției, aceasta este nefondată având în vedere că în conformitate cu art. 257 al. 5 lit. c din Legea nr. 95/2006 coroborat cu art. 14 alin. 4 din Normele metodologice aprobate în Anexa la Ordinul Președintelui CNAS nr. 221/2005, contribuția la FNUASS aferentă veniturilor din transferul titlurilor de valoare realizate în cursul anului 2006 este scadentă la 25 ianuarie 2007, iar dacă CAS M. ar fi impus plata acestei contribuții anterior datei de 25 ianuarie 2007, inclusiv în cursul anului 2006, ar fi încălcat aceste dispoziții legale.
Actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale însă ținând cont că potrivit art. 257 din Legea nr. 95/2006, în forma sa în vigoare până la data de 24 iunie 2008, contribuția lunară a persoanei asigurate se calculează asupra:
a).veniturilor impozabile din salarii sau asimilate salariilor; b).veniturilor impozabile realizate din activități independente; c).veniturilor impozabile din agricultură sau silvicultură; d).indemnizațiilor de șomaj;
e).veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, din dividende, dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală și a altor venituri;
f).veniturilor din pensii.
La lit.e a alin.1 al art.257 din Legea 95/2006 se specifică faptul că asupra veniturilor înscrise în respectiva categorie (în cauză interesează veniturile obținute din transferul de acțiuni BCR) se calculează contribuția de asigurări de sănătate numai în măsura în care asiguratul nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a - d.
Legiuitorul nu menționează aici și veniturile realizate din pensii, care apar înscrise în lege la lit. f a art.2 al. art.257.
Analizând textul alin.2 al art.275 se poate constata că cei care realizează numai veniturile prevăzute la lit.e datorează contribuția calculată asupra acestui venit unic, iar cei care realizează și venituri de natura celor prevăzute la lit.a - d (venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din agricultură sau silvicultură, indemnizații de șomaj) nu datorează contribuția calculată asupra veniturilor menționate la lit.e.
Cum venitul realizat de reclamantă reprezintă un venit încadrat în categoria altor venituri reglementate de lit. e, alin. 2 al art. 257 din Legea nr. 95/2006, rezultă că pentru acest venit s-ar datora contribuția numai în situația în care ar fi singurul venit realizat, iar regula impunerii cumulate, prevăzută de textul alin. 3 al art. 257, nu poate fi extinsă pentru situații neprevăzute expres.
Că este așa, rezultă și din faptul că prin reglementările ulterioare, prin OUG nr. 93/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008, persoanele care realizează venituri din pensii, alături de persoanele care realizează venituri de natura celor menționate la lit. a - d sunt exonerate de la plata contribuției, dacă realizează în același timp venituri din pensii și alte venituri, asupra acestora din urmă nu se calculează contribuția la asigurările de sănătate.
Prin urmare, așezarea justă a sarcinilor fiscale trebuie să reflecte însuși principiul egalității cetățenilor în fața legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situații identice și să țină cont, în același timp, de capacitatea contributivă a contribuabililor, luând în considerare elementele ce caracterizează situația individuală și sarcinile sociale ale acestora. "(decizia nr. 1.394 din 26 octombrie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 257 alin. 2 lit. f, teza finală din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 863 din 23 decembrie 2010).
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse și ținând seama că reclamanta a achitat contribuția de sănătate pentru veniturile realizate din pensie, aceasta nu datorează contribuția și pentru veniturile provenite din alte surse, situație în care acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și va fi admisă în baza art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, cu consecința anulării actelor administrativ fiscale contestate, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta C. M. , cu domiciliul procesual ales în B. M. str. I.L. Caragiale nr. 7/84, în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. M. și, în consecință:
Anulează decizia de impunere din oficiu nr. 1002/48 din_, desfășurătorul de calcul a contribuției la FNUASS și decizia nr. 29/48 D.I.Of 13 prin care pârâta C. de A. de S. M. a soluționat contestația formulată de reclamanta C. M., înregistrată sub nr. 2109 din_ .
Dispune exonerarea reclamantei de plata sumei de 9.823,00 lei stabilită prin decizia de impunere din oficiu menționată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 13 martie 2013.
Președinte, | G. ier, | |
I. | V. | P. I. |
Red.I.V/_ .
T.red.P.I/_ 4 ex.
