Sentința civilă nr. 1807/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._ *

Operator date 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.1807

Ședința publică din 4 aprilie 2013

Completul compus din:

Președinte:P. R. M., judecător Grefier: O. Ana

S-a luat în examinare, după casare, acțiunea formulată de reclamantul O.

N. I.

cu domiciliul în Z., str. Dumbrava, nr. 50, bl. SCCM, et. 1, ap. 27, județul S., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C.

R. P. DE C. ȘI Î. A V.,

cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918, nr. 12, județul S., având ca obiect anulare act administrativ - REVIZUIRE.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Acțiunea este legal timbrată.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că părțile au solicitat prin cererea introductivă de instanță și întâmpinare judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod procedură civilă.

Instanța, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în baza dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin cererea sa revizuentul O. N. I. a solicitat în contradictoriu cu I.

P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V. revizuirea sentinței civile nr. 5493 pronunțată în dosar_ de Tribunalul Sălaj.

Inițial prin sentința civilă 598/_ a Tribunalului S. cererea astfel formulată a fost respinsă ca nefondată.

În considerente s-a reținut că potrivit art.21 din L.554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, "constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3),

la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare";.

Împotriva acestei soluții a fost declarat recurs de către revizuent, care a și fost admis de Curtea de A. C. . În considerentele Deciziei 8023/_ se reține că dreptul comun pentru cererea de revizuire reglementată de art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie art. 322 și următoarele C.p.civ., care se aplică în mod corespunzător. În lipsa intervenției legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul arătat și spre respectarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea consideră că în cauză este aplicabil termenul de revizuire cel mai favorabil și pentru motivul de revizuire cel mai asemănător reglementat de Codul de procedură civilă, astfel că se va considera că revizuirea pe motivul prevăzut de art. 21 din Legea nr.554/2004 poate fi exercitată în termenul de 3 luni prevăzut de art. 324 alin. 3 C.p.civ. ce începe să curgă de la data publicării în Buletinul Oficial al Uniunii Europene a deciziei interpretative a T.F.U.E..

Cum hotărârea C.J.C.E. în cauza Tatu contra României a fost publicată în Buletinul Oficial al Uniunii Europene la data de_, iar termenul de 3 luni se constată că s-a împlinit în_ .

Ulterior cauzei Tatu, C.J.C.E., la data de La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea) s-a pronunțat în Cauza C-263/10 asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE - cauza Nisipeanu contra României.

Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 Tatu, considerând că modificările succesive aduse OUG nr. 50/2008 prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/20083, OUG nr. 7/2009 și OUG nr.

117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Ca efect procedural, termenul pentru promovarea cererii de revizuire pentru încălcarea dreptului comunitar a fost prorogat prin intervenirea acestei noi jurisprudențe până la data de 10 octombrie 2011, cel mai târziu.

Examinând cererea de revizuire tribunalul reține următoarele:

Reclamantul O. N. I. a solicitat la data de_ obligarea pârâtei I.

P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î. A V.

să-i înmatriculeze autoturismul marca Peugeot 406 fără achitarea taxei de poluare.

Pe fond, tribunalul găsește că argumentele invocate de reclamant în sprijinul cererii sale sunt pertinente și pe deplin lămuritoare în sensul că "taxa de poluare"; ce trebuie achitată cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicol în România, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008, are în realitate aceeași finalitate

(scop) cu "taxa specială de primă înmatriculare"; prevăzută de art. 2141- 2143Cod fiscal, pe care, de altfel, o înlocuiește - și anume, restricționarea la import a autovehicolelor, în special a celor "second-hand";, inclusiv cele provenite din spațiul Uniunii Europene.

Prin această măsură restrictivă la import, se încalcă însă normele primare de drept comunitar, obligatorii și cu aplicabilitate directă de către statele membre ale Uniunii Europene, așa cum sunt ele interpretate și dezvoltate în jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene (CJCE) de la Luxembourg.

În acest sens, art. 90 pct. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare";.

De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit pentru prima oară, în anul 1974 (cauza Dassonville) că toate regulile comerciale instituite de statele membre care au capacitatea de a împiedica, direct sau indirect, în fapt sau potențial comerțul intercomunitar sunt considerate măsuri echivalente cotelor vamale, în speța de față taxa specială de primă înmatriculare, ceea ce contravine prevederilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.

Noțiunea de taxă cu efect echivalent a fost dezvoltată în jurisprudența CJCE în sensul că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia și care reprezintă o taxă specială de înmatriculare propriu-zisă, constituie o taxă cu efect echivalent în sensul articolelor 23 CE și 25 CE (a se vedea, în special, hotărârile din 17 iulie 1997, Haar Petroleum, C-90/94, Rec. p. I-4085, punctul 20, din 2 aprilie1998, Outokumpu, C-213/96, Rec. p. I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi-Nameth).

După cum a statuat deja Curtea, articolul 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, încă republicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et Nemeth, citată anterior, punctul 45).

De asemenea, în materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a considerat că articolul 90 CE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigwl, C-387/01, Rec. p. I-4981, punctul 66 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi si Nemeth, citată anterior, punctul 46).

În plan intern, Constituția României prevede în mod expres (art. 148), că urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de

aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).

Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), CJCE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto (taxa de poluare) a fost introdusă în legislația internă prin O.U.G. nr. 50/_ privind modificarea Codului Fiscal.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJCE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

În concluzie, tribunalul, apreciind că "taxa de poluare"; instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 reprezintă pentru autovehiculele second-hand provenite din spațiul

U.E. și reînmatriculate în România, o măsură (indirectă) cu efect echivalent cotelor vamale, ce contravine legislației comunitare, va admite acțiunea reclamantului, în sensul celor solicitate.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite cererea de revizuire a revizuentului O. N. I. cu domiciliul în Z., str. Dumbrava, nr. 50, bl. SCCM, et. 1, ap. 27, județul S. împotriva sentinței civile 5493/_ pe care o schimbă și rejudecând în fond cauza.

Admite cererea reclamantului O. N. I. cu domiciliul în Z., str. Dumbrava, nr. 50, bl. SCCM, et. 1, ap. 27, județul S. în contradictoriu cu pârâta I. P. J. S. - S. P. C. R. P. DE C. ȘI Î.

A V.,

cu sediul în Z., Piața 1 D. 1918, nr. 12, județul S. pe care o obligă să-i înmatriculeze autoturismul marca Peugeot 406 nr.de identificare_ YF81309799 fără taxă de înmatriculare.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică.

Președinte, Grefier,

P. R. M. O. Ana

Red.PRM/_

Dact.OA/_ /4EX

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 1807/2013. Contencios. Obligația de a face