Sentința civilă nr. 1818/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚ A CIV IL Ă Nr . 1818/2013
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul N. F., împotriva pârâtelor C. J. DE A. DE S. B. -N. și A.
F. P. B., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 3 octombrie 2013, concluziile reprezentantului reclamantului au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din_ și_, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul N. F., în contradictoriu cu pârâta C. J. de A. de S. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 26/_ prin care s-a soluționat contestația împotriva deciziei de impunere nr. 13118.1/_ și a deciziei nr. 13118.2/_ ,_ comunicate la data de_, emise de C. J. de A. de S. B. -N., solicitând anularea în totalitate a deciziilor de impunere contestate (atât a deciziei de soluționare cât și deciziile anterioare atacate) pentru veniturile calculate din activități independente și încetarea în totalitate a calculării și curgerii creanțelor și penalităților, ca fiind netemeinice și nelegale; în subsidiar, s-a solicitat anularea tuturor penalităților de întârziere, majorările și celelalte accesorii cu menținerea doar a soldului inițial (2654 lei), raportat la neîndeplinirea corectă și la termen a atribuțiilor personalului CAS BN.
Se solicită de asemenea suspendarea actelor administrativ fiscale emise, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații pe cale judecătorească, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată împotriva celor care se opun admiterii contestației, reprezentând onorar de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
În motivare s-a arătat că contestatorul a fost înștiințat inițial de către C. J. de
A. de S. B. -N. prin documentul comunicat în data de_ să achite conform deciziei de impunere nr. 13118.1 suma de 2654 lei, reprezentând asigurări de sănătate, si prin decizia nr. 13118.3 sa achite 2073 lei dobânzi de întârziere și 402 lei penalități de întârziere, in total 2475 lei. Plus decizia nr. 13118/.2 cu suma de 41 lei reprezentând suma estimate.
Deciziile de impunere atacate contravin, in principal, condiției inițiale ca, creanța in baza căreia se formulează executarea sa fie una certa, lichida si exigibila.
Creanța este certă - sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 379 alin.3 Cod Proc.Civ., conform cărora "creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul."
În speță, creanța nu este însușită de debitoare prin acceptarea la plata, b). Creanța este lichidă - conform dispozițiilor art. 379 alin. 4 Cod Proc.Civ., "creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de
la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală
Debitul, nu este determinat, deoarece nu exista un contract comercial sau civil, nici text de lege expres.
Creanța este exigibilă - data scadenței nu este determinată.
Un alt aspect care duce spre netemeinicia deciziei de impunere este aceea a nelegalitatii perceperii dobânzilor si penalităților de întârziere din partea CNAS BN, deoarece aceasta nu si-a indeplinit obligația principala de informare a debitorului cu privire la contribuțiile sale personale si modalitățile de plata. In acest sens dacă s-ar accepta ca reclamantul are calitatea de petent si de asigurat sunt aplicabile disp. art.8 si următoarele, art. 15 si următoarele din OUG 150/2002 raportat la dispozițiile L95/2006, care reprezenta mica reforma in sănătate. Calculul acestor penalități de întârziere a fost pentru anul 2007 de 6,5 % pe când legea 95/2006 prevedea doar 6%.
Se mai invocă și dispozițiile ordonanței 30/2011 emisa de Guvernul României in materia recuperării creanțelor fiscale, care au caracter cert, lichid si exigibil, precum si modalitatea ștergerii creanțelor reprezentând penalități.
Deciziile atacate sunt de asemenea netemeinice si nelegale având in vedere ca in cuprinsul acestora nu sunt clar delimitate datele, respectiv perioada pentru care se percepe plata sumei, si nici concretual nu este stabilit suma in totalitate care reprezintă penalități calculate pe zile la un sold. Nu se cunoaște clar care este izvorul datoriei, având in vedere ca potrivit articolului 211 din L95/2006, cea in baza căruia s-a emis titlul executor, prevede fără dubiu că fiecare cetățean al României, care dorește sa fie asigurat urmează să încheie un contract cu C. J. de S. . Această mică reformă care s-ar fi dorit prin aprobarea L95/2006 nu a avut o finalitate dorită și tot din cuprinsul legii se poate lesne observa că nu fiecare cetățean al României trebuie să fie asigurat și să contribuie la
C. de S. . Trebuie determinat clar care este înțelesul de asigurat, care sunt serviciile de care poate beneficia un asigurat și care sunt totodată obligațiile personale precum și drepturile acestuia.
La baza eliberării acestor decizii de impunere nu există nici un contract de asigurare sau asigurat, contestatorul nu are îndeplinită calitatea de asigurat, astfel că decizia de impunere este lovită oarecum de nulitate. Nu există de asemenea o altă obligație personală a contestatorului față de CNAS BN, în lipsa unui document scris, iar nici până azi contestatorul nu a optat pentru a beneficia de pachetul minim gratuit de asistență, astfel cum acesta a fost definit prin legea organica.
Un alt aspect care conduce la netemeinicia și nelegalitatea deciziilor de 4 impunere este aceea că CNAS BN nu și-a indeplinit obligația, conferită și impusă ca și organ de administrare creanțe si fonduri, acela de informare a asiguraților.
Totodată se invocă nelegalitatea deciziei de impunere raportat la disp. art.216 din L95/2006, care prevede ca orice titlu executor urmează a fi comunicat către ANAF București si ulterior acest organ de executare să pună în aplicare decizia de impunere devenită titlu executor.
Sunt oarecum încălcate și disp. Convenției Drepturilor Omului, deoarece persoana fizică trebuie să achite plata nedatorată în lipsa unui titlu executor valid o sumă de bani, pentru solidaritate cu guvernanții țării care nu au înțeles că această lege trebuia completată prin norme metodologice clare și să aibă în vedere și deciziile de neconstituționalitate date în materie.
Nu se cunoaște cum poate fi calculată o suma de impunere, in situația in care contestatorul nu a depus la administratorul de fonduri dovada veniturilor realizate in cursul anilor anteriori. Mai se arată că aceste decizii de impunere contravin si mai exact sunt in opoziție cu dispozițiile art. 22,42 si 43,51,6387120 ( privind penalitățile pe luna de 0.6% si nu de 5% la nivelul anului 2007 si 2008) din OG nr. 92/2003 modificata si republicata si de asemenea contravine dispozițiilor art. 211,215 alin3, 220 si 257 din legea nr. 95/2006 modif, fiindu-i astfel încălcate drepturile constituționale. De asemenea se mai arată că sunt lipsuri in completarea deciziilor de impunere care sunt sancționate de Codul de proc
fiscala cu nulitatea și de asemenea așa cum s-au pronunțat instanțele de judecata art. 43 din Codul de proc fiscala este grav încălcat, decizia neavând caracterul unui act administrativ ce poate fi pus în aplicare, motiv pentru care, se consideră că sunt suficiente motive legale pentru a se pronunța și pe aspectul suspendării actului până la finalizarea cercetării administrativ fiscale si judecătorești.
Orice persoană trebuie să beneficieze de același tratament în aceleași condiții, mai exact conform principiilor date de Curtea Europeana să aibă egalitate de tratament în aceeași situație in fața autorităților și să nu le fie îngrădit dreptul de opțiune, petentul putea să aleagă o altă casă de asigurare, astfel că și din acest punct de vedere deciziile emise sunt nule de drept.
Decizia nr. 26/2012, emisă de pârâtă, prin care s-a soluționat contestația inițială împotriva deciziilor de impunere a analizat lapidar starea de fapt, a reluat în motivarea ei toate elementele inițiale din deciziile de impunere și fără a motiva în fapt și în drept respingerea a efectuat o radiografiere asupra tuturor actelor normative incidente în cauză, fără a analiza esența problemei apărute. Susținerile că existența pe lista unui medic de familie și neuzarea acestor servicii nu-l absolv pe contestator de plata CAS, este una total falsă și tendențioasă, solidaritatea între coasigurati poate exista dar pentru unele categorii de persoane aceasta calitate nu coexistă cu activitatea lor și veniturile lor și pun în pericol existența lor. Netemeinicia actelor contestate, emană și din modalitatea de întocmire a acestora, si mai exact este stabilită o sumă estimativă, în ciuda protocolului din anul 2007, când situația financiară a fiecărui cetățean a fost predată casei de sănătate.
Se impune a fi analizat în contestația de mai sus și aspectul că petentul era taximetrist, acestea aveau o normă de venit, stabilită de ANAF, sens în care nu se impunea a achita și alte sume de bani, mai mult de atât într-o interpretare logică a legii asigurărilor, acestea ar fi incluși la art. 213 privind scutirea de plata.
In drept s-au invocat disp. Legii nr.95/2006, art. 172,173 si urm. OG.92/2003, OUG.150/2002, OUG 30/2011, art. 205, 207 Cod de proc. fiscala. Art. 111,112,242 alin. 2, 274 Cod de proc civ.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare, cu privire la cererea de suspendare, s-a arătat că suspendarea executării unui act administrativ fiscal este o măsura excepționala care nu poate fi dispusa decât in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, - cazuri care prin prisma art.14,15 din L.554/2004 reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt si de drept care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a activității ce i s-ar produce reclamantului în cazul unei executări imediate.
Parata apreciaza ca, contestatorul nu are niciun argument aparent valabil de nelegalitate a actelor administrative contestate care sa justifice temeinicia suspendării.
Contestatorul nu a probat existența unei îndoieli serioase în privința legalității actului de impunere contestat și producerea unei pagube iminente prin punerea sa în executare.
Astfel, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Condiția existenței unui caz bine justificat ar fi îndeplinită în situația în care in speța se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, prin urmare, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege.
În speța de față, argumentele prezentate de către contestator se refera la inexistenta unui contract de asigurare încheiat cu CAS B. -N., nefiind îndeplinită în acest caz - consideră reclamantul - calitatea de asigurat, lipsa obligația nu numai a declarării in temeiul art.215 din L.95/2006 dar si obligația achitării contribuțiilor aferent veniturilor estimate, pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Cum nu plătise de bunăvoie contribuțiile, C. de asigurări de sănătate B. -N. a procedat la emiterea deciziilor de impunere, in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activitate independenta aferent intervalului 2007-2012.
Debitorul însuși recunoaște că nu a depus vreo declarație la C. de asigurări de sănătate, de aici concluzionând in mod eronat si nelegal ca CAS BN nu ar avea cum sa emită vreo decizie de impunere, însă omite să aibă în vedere prevederile art.35 din ordinul 617/2007 al CNAS conform căruia Titlul de creanță îl constituie, după caz, fie declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007, fie decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF. In speța titlul de creanța - act administrativ fiscal este o decizie de impunere care s-a emis in baza veniturilor care au fost transmise de către autoritatea fiscala teritoriala, pe baza de Protocol. Debitorul nu a prezentat nicio informație ori document care sa modifice eventual starea sa de fapt fiscala reținuta de C. de asigurări de sănătate B. -N. si nici dovezi că ar fi achitat contribuțiile cuvenite FNUAS S.
Deciziile de impunere emise au fost comunicate debitorului însoțite și de Anexa din care rezulta calculul accesoriilor, procentele aplicate cât și intervalul de timp pentru care au fost calculate.
Împotriva acestor decizii, debitorul a formulat contestație administrativa care s-a soluționat prin decizia 26/_, fiindu-i respinsa contestația nefiind găsite îndeplinite niciuna din criticile de netemeinicie invocate.
Astfel, cu privire la încheierea contractului de asigurare, in mod temeinic au fost analizate aspectele invocate și s-a reținut ca neîntemeiat acest motiv pentru motivele pe larg arătate in decizia de soluționare și reluate în parte în apărările formulate împotriva cererii de suspendare.
Potrivit legii sunt scutite de la plata contribuției numai "persoanele care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi după cum rezulta din art.213(4) din L.95/2006, contestatorul nefăcând parte din aceasta categorie, această interpretare rezultă și din considerentele deciziei CC.1240/2010 unde se arată:
"persoanele exceptate de la plata acestor contribuții sunt prevăzute in art.213 din L. 95/2006, astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintita".
Prin urmare calitatea de asigurat nu reprezintă o chestiune ce implica opțiunea persoanei ce are calitatea de cetățean român și domiciliul in România pentru ca in considerarea principiilor mai sus menționate, toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului indiferent ca doresc sau nu, deci si intimatul căci dreptul persoanei de a dispune de ea însăși in privința asigurărilor de sănătate trebuie interpretat în concordanță cu principiile constituționale menționate și deci nu are dreptul să dispună de însăși în mod absolut, ci cu condiția de a nu încălca drepturile și libertățile altora, astfel încât să nu afecteze drepturile de care beneficiază alte persoane fizice. Or prin refuzul îndeplinirii obligației legale de a plăti contribuțiile se aduce atingere tocmai dreptului altor cetățeni la ocrotirea sănătății. Față de toate acestea a fost apreciată ca neîntemeiată critica privind lipsa calității de asigurat a contestatorului.
In ceea ce privește aspectele de forma ale deciziilor, pretins încălcate, în sensul că
"nu sunt clar delimitate datele, respectiv perioada pentru care se percepe plata sumei și nici concretual nu este stabilită suma în totalitate care reprezintă penalități calculate pe zile la un sold" (pag.2 a acțiunii), de asemenea ca "..sunt lipsuri in completarea deciziilor... " (pag.3), aceste critici au fost analizate și respinse, de asemenea, ca neîntemeiate pentru
motivele menționate în decizia de soluționare a contestației, unde se motivează că nu se constată existența vreunei cauze de anulare/modificare/desființare/ în raport de prevederile art.43 din Codul procedură fiscală unde sunt prevăzute elementele care trebuie să fie menționate în actul administrativ fiscal si art.46, 47 din același Cod unde se menționează și situațiile care reprezintă cauze de anulare, desființare ori modificare a actelor administrativ fiscale. In consecința nu sunt întemeiate nici aceste critici, si de altfel, din modalitatea de redactare a acestora rezultă foarte clar că sunt prevăzute, contrar susținerilor contestatorului, toate elementele necesare atât pentru o verificare formală a acesteia (datele de identificare ale contribuabilului, obiectul actului administrativ, temeiul de fapt si de drept, etc.) cât și cele necesare pentru o verificare de fond (contribuția, intervalul de timp pentru care se datorează, baza de raportare, procentul aplicat, anexa care detaliază modul de calcul al accesoriilor).
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare atât în presa scrisă cât și celelalte mijloace de informare în masă (radio, TV) dar și prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN, fiind de altfel de notorietate existenta acestei obligații in sarcina tuturor realizatorilor de venit, primul act normativ in materie fiind legiferat încă din 1997 (L. 145/1997).
Pe de altă parte, contractul-cadru in ce privește acordarea serviciilor medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (de exemplu HG. 1389/2010) cuprinde numeroase articole privitor la drepturile conferite asiguraților in sistem, in acest sens făcându-se trimitere și prin art.217 din L. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare, necunoașterea legii nici nu ar putea fi invocata drept cauza de exonerare de la obligația plății contribuțiilor întrucât ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
In drept s-au invocat disp. art.115 C.P.civila si urm., art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006; Ordin 617/2007 al CNAS.
Reclamantul N. F. a depus la dosar "extindere de acțiune";, prin care înțeles să cheme în judecată și pârâta A. F. P. B. .
În motivare s-a arătat că având în vedere disp. art. 10 din OUG nr. 125/2011, se dispune ca în situația în care sunt pe rolul instanțelor de judecată contestații în care sunt atacate acte emise de CNAS, administrația finanțelor P. locale trebuie să fie parte în proces și preia procesul din faza în care acesta este, având calitatea de organ colector de fonduri.
Pârâta C. de A. de S. B. -N. a depus la dosar "note de ședință";,
prin care a arătat următoarele:
Plata tipului de contribuție analizat reprezintă o obligație legala ce revine, potrivit prevederilor din legea 95/2006, in sarcina tuturor realizatorilor de venituri, inclusiv in sarcina persoanelor care realizează venituri dintr-o activitate independenta cum este activitatea de taximetrie, indiferent de modalitatea in care se realizează impunerea veniturilor ( venituri stabilite in sistem real, adică pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, ori venituri stabilite pe baza de norma de venit). Excepțiile de la plata sunt de asemenea prevăzute de legea menționata, la art.213, astfel ca in afara acestora tuturor celorlalte persoane, le revine obligația achitării contribuțiilor către FNUASS, potrivit prevederilor aplicabile diferitelor categorii de asigurați, indiferent daca au ales sa încheie ori să nu încheie un contract de asigurare. Activitatea de taximetrie se încadrează la categoria de asigurați menționata de lege la art.257(2) lit.b, prin urmare sunt nerelevante aspectele menționate in ce privește modalitatea de stabilire a veniturilor, respectiv prin norma de venit, întrucât potrivit art.257(2)lit.b, datorează contribuție de asigurări de sănătate toate persoanele care desfășoară activități independente care realizează venituri impozabile, astfel cum sunt definite veniturile din activități independente la art.46 din Codul fiscal.
In speța, debitorul a realizat venituri din activitate independenta, potrivit Situației comunicata de ANAF, care s-a depus la dosarul cauzei, si avea obligația de plata a
contribuției de asigurări sociale de sănătate la termenele legale, adică pana la 15 a ultimei luni din cadrul fiecărui trimestru (art.257(5)lit.b din lege) al intervalului supus urmăririi (2007-2012).
Nefiind îndeplinita aceasta obligație, CAS BN a emis deciziile de impunere 13118.1/_, 13118.2/_ si 13118.3/_ in temeiul prerogativelor legale conferite de Ord.617/2007 emis de CNAS. Acestea au format obiect al contestației administrative 11384/_, soluționata prin decizia 26/_ de respingere ca neîntemeiată a contestației, decizie atacata ulterior prin cererea de chemare in judecata.
Prin decizia de soluționare a contestației administrative au fost analizate si soluționate criticile cu privire la forma deciziilor si la fondul acestora. In acest sens s-a arătat ca actele de impunere conțin toate elementele necesare atât pentru o verificare formală a acestora prin datele de identificare ale contribuabilului, obiectul actului administrativ, temeiul de fapt si de drept, cat si elementele necesare pentru o verificare de fond, respectiv contribuția, intervalul de timp pentru care se datorează, baza de raportare, procentul aplicat precum si anexa care detaliază modul de calcul, nefiind găsite întemeiate criticile formulate prin contestația administrativa.
Iar sumele stabilite prin actele contestate sunt, contrar afirmațiilor reclamantului, certe întrucât existența lor rezultă cu claritate din actul de impunere, lichide, câtimea lor putând fi determinată cu ajutorul actului respectiv și exigibile întrucât scadența legală a expirat fără să fi fost achitate.
In ce privește extinderea acțiunii față de Direcția Generala a F. P. B. -N. și în raport de obiectul prezentei acțiuni care reprezintă contestație act administrativ fiscal - această autoritate nu are calitate procesuală în cauza întrucât actele contestate au fost emise de către C. de asigurări de sănătate B. -N. .
Pârâta A. J. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care, în principal a invocat excepția lipsei calității procesuale a acesteia, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că in speța dedusă judecații intimata A. județeană a F.
P. B. -N. nu poate avea calitate procesuala pasivă întrucât nu a fost cea care a emis actul administrativ indicat de contestatoare in formularea petitelor sau vreun alt act administrativ fiscal în legătură cu acesta.
Pe fond se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate de pârâta C. J. de A. de S. B. -N. prin întâmpinare și notele de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 Cod proc. Civila, excepția lipsei calității procesuale pasive
cu privire la pârâta A. F. P. B., tribunalul o apreciază ca întemeiata, astfel ca o va admite, urmând sa respingă acțiunea față de această pârâtă, deoarece in prezenta cauza se contesta acte administrative emise de parata C. J. de
A. de S. B. -N. .
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul retine următoarele:
Reclamantul se încadrează in categoria de persoana fizica ce a realizat venituri din activități independente, iar in aceasta calitate avea obligația sa plătească contribuții la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b din Legea nr. 95/2006, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Obligația de declarare si de virare a contribuțiilor nu au fost îndeplinite de reclamant, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziilor de impunere nr. 13118.1/_
, 13118.2/_ si 13118.3/_, in baza veniturilor transmise de către autoritatea fiscala teritoriala unde acesta a declarat veniturile impozabile .
Prin Decizia nr. 26/_ s-a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva deciziilor de impunere din oficiu mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca
un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității, menționat la art. 208 alin. (3) lit. b), toți cetățenii trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieții. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Excepțiile de la plata sunt prevăzute de legea menționata, la art.213,
astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalte persoane, le revine obligația achitării contribuțiilor către FNUASS, potrivit prevederilor aplicabile diferitelor categorii de asigurați, indiferent daca au ales sa încheie ori să nu încheie un contract de asigurare.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscala", atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabilește: ,, Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca "(l)Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Codul de procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuție, determinat de particularitățile titlurilor de creanța fiscală ce constata venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu și-a îndeplinit obligația declarativă la C. de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte, întrucât C. de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripție din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadența obligației de plată a contribuțiilor este
trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) și nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadență determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuție prejudiciază Fondul tot ca urmare a unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligația de plată a contribuțiilor cuvenite FNUASS.
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare prevăzută la art.222 din L.95/2006. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare atât în presa scrisă, cât și celelalte mijloace de informare în masă (radio, TV), dar si prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN.
De altfel, existenta obligației de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate este de notorietate.
În ceea ce privește competența pârâtei de a stabili contribuția de asigurări sociale de sănătate, instanța reține că, conform art. V din OG 125/2011, începând doar cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade.
De asemenea, conform art. 256 alin.2 din Legea nr. 95/2006, colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări.
Susținerile reclamantului, in sensul ca petentul era taximetrist, acesta având stabilita de ANAF o normă de venit, astfel ca nu avea obligatia sa achite alte sume, sunt nefondate, deoarece, prin nedepunerea de către reclamant a declarației de venituri la C. de asigurări de sănătate, organul fiscal este îndreptățit să estimeze mărimea bazei de impunere prin raportare la Situația comunicata de ANAF, în raport cu prevederile art.67 din
O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, coroborat cu pct.65.1 și
din HG nr. 1050/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.92/2003.
Potrivit art.257(2)lit.b coroborat cu art. 257(5)lit.b din L.95/2006 care stabilește scadenta obligației ca fiind trimestriala si Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 95/2006, aprobate prin Ordinul CNAS nr. 617/2007 art.7 alin. 1 literele a și b care stabilește modalitatea de calcul si plata a contribuției de asigurări sociale de sănătate, persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția aplicata asupra:
venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, conform prevederilor Codului fiscal, realizate de persoanele care desfășoară activități independente ale căror venituri sunt determinate pe baza contabilității în partidă simplă;
venitului net determinat ca diferență între venitul brut și cheltuielile deductibile aferente realizării venitului, determinate pe baza normelor de venit stabilite de Ministerul Economiei și F. prin nomenclatorul activităților pentru care venitul se stabilește pe bază de norme de venit, în cazul persoanelor ale căror venituri sunt determinate pe bază de norme de venit.
Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 " (1) Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
(2) În cazul în care contribuabilii care realizează venituri din activități independente, la finele anului, înregistrează pierderi sau realizează venituri anuale sub nivelul a 12 salarii minime brute pe țară, contribuția se calculează la nivelul unui salariu de bază minim brut pe țară pentru fiecare lună și se achită în termenul prevăzut la alin. (4).";
Reclamantul, potrivit informațiilor comunicate de ANAF are venituri stabilite pe baza de norma de venit, pentru perioada 2007-2011, iar pentru anul 2012, contribuția s-a stabilit la venitul estimat.
Activitatea de taximetrie se încadrează la categoria de asigurați menționata la art.257(2) lit.b, astfel ca apar ca nerelevante aspectele menționate in ceea ce privește modalitatea de stabilire a veniturilor, respectiv prin norma de venit, întrucât potrivit art.257(2)lit.b, datorează contribuție de asigurări de sănătate toate persoanele care desfășoară activități independente care realizează venituri impozabile, astfel cum sunt definite veniturile din activități independente la art.46 din Codul fiscal.
Contrar sustinerilor reclamantului, în sensul că "nu sunt clar delimitate datele, respectiv perioada pentru care se percepe plata sumei și nici concretual nu este stabilită suma în totalitate care reprezintă penalități calculate pe zile la un sold";, actele de impunere contestate conțin toate elementele necesare atât pentru o verificare formală a acestora prin datele de identificare ale contribuabilului, obiectul actului administrativ, temeiul de fapt si de drept, cat si elementele necesare pentru o verificare de fond, respectiv contribuția, intervalul de timp pentru care se datorează, baza de raportare, procentul aplicat precum si anexa care detaliază modul de calcul.
Raportat la considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, având in vedere si neîndeplinirea de către reclamant a obligației de declarare si de virare a contribuțiilor, cât și neprezentarea, cu ocazia formulării contestației administrative, a informațiilor ori documentelor necesare in scopul stabilirii unei alte baze de impunere, tribunalul va respinge, ca neîntemeiata, acțiunea reclamantului .
Referitor la cererea de suspendare a executării
actelor administrative contestate, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, apreciind ca argumentele prezentate de către reclamant reținute mai sus, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei administrative contestate pentru argumentele redate anterior, suspendarea executării unui act administrativ fiscal fiind o măsura excepțională care nu poate fi dispusă decât în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, aceste doua condiții fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ.
Având în vedere soluția adoptată, precum și prevederile art. 274 Cod proc. Civilă, nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta A. F.
P. B.
, cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N. și în consecință respinge acțiunea față de această pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul N. F. , domiciliat în B., b-dul D., nr. 17, sc.B, ap. 39, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta C.
J. de A. de S. B. -N.,
cu sediul în B., str. G., nr.5, jud. B. -
N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ formulată de reclamantul N. F. în contradictoriu cu pârâta C. J. de A. de S. B. -N.
.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată. Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
