Sentința civilă nr. 1821/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1821
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. -
judecător
G. ier: C. S.
Pe rol este pronunțarea asupra cauzei privind pe reclamanta SC B. R.
P. C. S. cu sediul în D., nr. 64, jud. M., J_ și pe pârâta D.
G. A F. P. M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când au avut loc dezbaterile asupra cauzei, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, a cărei pronunțare a fost amânată la data de_, iar apoi la data de_ și_, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea hotărâre.
T.
Deliberând asupra cererii de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_, sub nr. de mai sus ,reclamanta SC B. R. P. C. S. în contradictoriu cu pârâta D.
G. a F. P. M. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța să dispună anularea parțială a măsurilor dispuse și a obligațiilor de plată stabilite în sarcina sa prin Decizia nr. 1263/_ după cum urmează: anularea sumei de 10.300 lei cu titlu de impozit pe profit stabilit suplimentar în sarcina reclamantei în contul anului 2007 precum și a accesoriilor aferente în suma de 8.097 lei; anularea integrală a sumelor stabilite suplimentar la plata TVA, după cum urmează: anularea în limita sumei de 12.323 lei a tva, colectată și stabilită suplimentar de plata în anul 2007 precum și a accesoriilor aferente în suma de 7.925 lei; anularea în limita sumei de 15.604 lei a tva, stabilită suplimentar de plata în anul 2009 precum și a accesoriilor aferente de 2.641 lei; anularea în limita sumei de 1.561 a tva, stabilită suplimentar de plata pentru anul 2010 precum și a accesoriilor aferente în suma de 507 lei.
În motivarea cererii se susține că prin decizia de impunere nr. 1263/_ emisă de Activitatea de I. Fiscală în baza raportului de inspecție fiscală
încheiat în data de_, s-a stabilit fața de reclamantă suma totală de 68.210 lei, reprezentând obligații fiscale calculate cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, tva și majorări de întârziere aferente tva, impozit pe veniturile din salarii, majorări de întârziere aferente acestui impozit precum și contribuții reprezentând asigurări sociale, asigurări de șomaj, asigurări sociale de sănătate datorate de angajatori și de asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu majorări de întârziere aferente, toate aceste sume fiind calculate ca urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. 5377 din data de_ .
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat în termenul legal contestație fiscală, înregistrata sub nr. C69 din data de_, prin care a solicitat anularea parțiala a măsurilor dispuse precum și a obligațiilor de plata stabilite în mod nelegal și eronat în sarcina sa. Contestația fiscală a fost admisă pentru suma totală de 1.359 lei, reprezentând tva în suma de 854 lei si majorări de întârziere aferente în sumă de 505 lei, dispunându-se anularea deciziei de impunere nr. 1263/_ pentru aceasta sumă. Prin aceeași contestație au fost desființate capitolele III.5., III. 7.1, UI.8.1., III.8.2., III.9.1., III.9.2, III. 10.1, III.
10.2, III. 11. din raportul de inspecție fiscală încheiat în data de_ pentru sumă. totală de 9.252 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii în suma de 378 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 288 lei, contribuții reprezentând asigurări sociale de sănătate, datorate de angajatori și asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în suma de 4.837 lei și majorări de întârziere aferente în suma de 3.749 lei și anularea deciziei de impunere nr. 1263/28.05.2O10 pentru aceste sume.
Totodată D. G. a F. P. M. a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma totală de 57.599 lei reprezentând: impozit pe profit în suma de 10.300 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 8,097 lei, taxa pe valoare adăugată în suma de 28.634 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 10.568 lei.
Ulterior emiterii deciziei nr.857/_ a fost emis titlul executoriu nr. 1624 în dosar de executare nr. 600/24/_ /505, nr. 1659 din_ însoțit de somația nr. 24/40/5/201l/505 prin care reclamanta a fost anunțată, că s-a început executarea silita pentru suma totală de 10.698 lei, reprezentând obligații fiscale, respectiv impozit pe profit, dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, contribuții de asigurări sociale datorate de angajator și alte contribuții de asigurări.
Referitor la impozitul pe profit constatările organelor de control sunt nelegale pentru următoarele motivele:
În luna decembrie a anului 2007, prin nota contabilă 64/_ întocmită dintr-o eroare de către societatea reclamantă s-a înregistrat în evidența contabilă scăderea din gestiune a unor materiale consumabile în valoare totală
de 64.379 lei, în corespondență cu contul 4551 "Asociați conturi curente" și nu în contul de cheltuieli, așa cum ar fi fost corect din punct de vedere contabil și fiscal.
Aceasta nouă înregistrare contabila este evident eronată întrucât eliberarea în consum a materialelor în discuție trebuia făcută în corespondență cu un cont cheltuieli și nu cu un cont de datorie. În virtutea principiului prevalenței fondului în fața formei, organele fiscale manifestând un rol activ aveau obligația să constate această eroare și să ia în considerare aspectul fondului problemei și nu forma acesteia. Altfel spus, organele fiscale ar fi trebuit să verifice dacă aceste consumuri sunt efectuate în interesul activității societății și în scopul obținerii de venituri impozabile. Din contră, organele fiscale nu au luat în considerare scăderea din gestiune a materialelor respective ignorând justificarea adusă de administratorul societății prin nota explicativă, limitându-se în a susține faptul că nota explicativă nu are la bază note legale. Întrucât nu s-a probat faptul că materialele au fost utilizate în procesul de producție fără a se înregistra venituri, organele fiscale au făcut simple supoziții, neexistând nici un fel de dovadă cu privire la faptul că societatea nu și-ar fi înregistrat veniturile și nici cu privire la cuantumul acestora. Dimpotrivă, societatea și-a înregistrat toate veniturile aferente perioadei respective și nu există nici o probă cu privire la venituri nedeclarate care să fi fost obținute cu acele materiale.
Reclamanta mai arată că nu există nici o dovadă că veniturile realizate ar fi fost în cuantumul de 64.379 lei și chiar dacă prin absurd s-ar accepta punctul de vedere greșit al organelor fiscale atunci ,în contrapartida acestor venituri, ar fi avut cheltuieli de aceeași sumă de 64.379 lei, rezultând un profit impozabil de 0 lei.
De asemenea susținerea organelor fiscale, cum că aceste materiale ar fi fost lipsă în gestiune și din acest motiv s-ar fi impus înregistrarea contabilă respectivă, este de asemenea eronată și nesusținută de vreo probă. Organele fiscale nu au întocmit nici un fel de inventar fizic pentru a reconstitui stocul fizic real la acea dată și a stabili dacă există un minus de inventar.
Reclamanta susține că în lipsa unui astfel de inventar nu se poate afirma, că la data de_ aceste stocuri erau minus de inventar ci, dimpotrivă, poate dovedi că utilizarea acestor bunuri s-a făcut în scopul activității, ceea ce impune anularea impozitului pe profit stabilit suplimentar în sarcina sa pe anul 2007 și a accesoriilor aferente.
Cu privire la sumele calculate și stabilite suplimentar ca și plată a T.V.A, precum și a celor cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată, reclamanta susține că și acest calcul este eronat.
Cu privire la suma de 12.323 RON reprezentând T.V.A. suplimentar stabilit pentru anul 2007, organele fiscale au apreciat ca materialele eliberate în consum în luna decembrie 2007 în sumă totală de 64.379 lei ar fi fost în realitate minus la inventar, fiind astfel asimilat acest minus cu o operațiune asemănătoare livrărilor care este purtătoare de T.V.A. Întrucât organele fiscale nu au întocmit nici un fel de inventar fizic stabilirea unui T.V.A. de plata
suplimentar asupra costului materialelor eliberate în consum încalcă prevederile titlului VI din Codul Fiscal.
Cu privire la anii 2009-2010 organele fiscale au stabilit t.v.a. suplimentar la plata, anulând dreptul de deducere a tva-ului înscris în toate documentele justificative înregistrate de reclamantă în evidență contabilă după data de _
, motivat de aceea că începând cu această dată reclamanta nu mai are calitatea de plătitor de tva deoarece a fost declarată inactivă.
Reclamanta critică și aceste măsuri, apreciind că trecerea sa în categoria contribuabililor inactivi s-a făcut cu nerespectarea prevederilor OMF 575/2006 și ale OMF 819/2008 întrucât societatea a funcționat tot timpul la sediul social declarat. Pe de altă parte organele fiscale nu au respectat prevederile OMF 819/2008 întrucât nu au notificat niciodată reclamanta pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, astfel încât să remedieze această deficiență. Nefiind notificată și sesizată conform notelor procedurale instituite prin cele două ordine și Codul de procedură fiscală, reclamanta susține că întreaga procedura prin care a fost trecută în categoria contribuabililor inactivi este nulă de drept și nu poate produce efecte juridice asupra societății.
În consecință, întrucât reclamanta are dreptul de deducere al tva pentru bunurile și serviciile achiziționate după data de_, anularea calității de plătitor de tva fiind făcută cu încălcarea normelor legale, se impune anularea tva stabilit suplimentar la plată în contul anului 2009 și 2010 precum și a accesoriilor aferente.
În drept se invocă art. 19, art. 21, art. 128. al.4 lit. d) Cod fiscal, pct.13 Norme de aplicare din Cod fiscal, art.67, art.94, al.2 lit. a) al.3 lit .c) si art.. 105 Cod procedură fiscală, prevederile OMF 1753/2004, OMF 575/2006, OMF 891/2008.
Pârâta a formulat întâmpinare (filele 22-29) prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată
. În apărare pârâta susține că referitor la impozitul pe profit în luna decembrie 2007, reclamanta și-a diminuat stocul de materiale cu suma de 64.379 lei, prin următoarele înregistrări contabile:4551 =
%;3022 "C. bustibili" cu suma de 20.536 lei;3024 "Piese de schimb" cu suma
18.491 lei;3028 "Alte materiale consumabile" cu suma de 25.352 lei.
Organele de inspecție fiscala au considerat că, aceste materiale au fost folosite în procesul de producție, fără a se înregistra venituri sau au fost lipsă în gestiune și au fost scăzute în mod artificial. În consecință, s-a apreciat că reclamanta nu are dreptul de deducere a cheltuielilor în sumă de 64.379 lei deoarece nu au avut la bază documente justificative prin care să se facă dovada că materialele în cauza au fost utilizate în scopul realizării de venituri impozabile.
Bonurile de consum prezentate de contestatoare nu pot fi luate în considerare în soluționarea favorabilă a contestației deoarece sunt aferente unor materiale date în consum în perioada ianuarie-noiembrie 2007, în timp scăderea din gestiune a materialelor în cauză a fost făcută în luna decembrie 2007.De asemenea, aceste bonuri sunt întocmite în data de_ și_ și nu poartă semnătura celui care le-a întocmit.
Susținerea contestatoarei că scăderea din evidența contabilă a societății s-a făcut dintr-o eroare a contabilei nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației deoarece pentru eventualele erori de înregistrare în contabilitate, răspunderea revine și administratorului societății, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991.Mai mult, prin nota explicativa dată organelor de inspecție fiscala, B. Csaba, asociat unic și administratorul reclamantei, a precizat că descărcarea din gestiune a materialelor respective a fost făcută "probabil pentru creditul din bancă, nu a vrut contabila să avem pierderi, dar eu nu știu concret pentru că nu am verificat contabila, am avut încredere în ea".
În consecință pârâta susține că se datorează de către reclamantă impozit pe profit în sumă de 10.300 lei.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugata se arată în întâmpinare că reclamanta a descărcat din gestiune bunuri în valoare de 64.379 lei, distribuite în favoarea asociatului unic al societății, motiv pentru care organele de inspecție fiscala au stabilit în sarcina societății taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă de 12.323 lei deoarece operațiunea este asimilată unor livrări de bunuri.
Având în vedere că, organele de inspecție fiscală au calculat taxa pe valoarea adăugată de plata suplimentară în sumă de 12.232 lei, însă din eroare au înscris în decizia de impunere nr. 1263/_ taxa pe valoarea adăugata în sumă de 12.323 lei s-a stabilit că societatea nu datorează taxa pe valoarea adăugată în sumă de 91 lei, motiv pentru care pentru această sumă, contestația a fost admisă iar decizia de impunere a fost anulată.
Prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 363/_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_, reclamanta a fost declarata inactivă începând cu data de_ .Organele de inspecție fiscală au constatat că, începând cu data de_ aceasta nu mai putea emite facturi fiscale sau alte documente iar începând cu data de_ și- a pierdut calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată, prin urmare nu mai avea drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată din facturile și bonurile fiscale primite de la furnizori. În consecință, s-a dispus înregistrarea pe cheltuieli a taxei pe valoarea adăugată dedusa în perioada iulie 2009 - martie 2010 și s-a stabilit în sarcina societății taxa pe valoarea adăugată de plată suplimentară în sumă de 17.165 lei.
În temeiul art. 153 alin. (8) din Codul fiscal începând cu data de_, SC B. R. P. C. S. și-a pierdut calitatea de plătitor de taxa pe valoarea adăugată și prin urmare nu mai avea dreptul să deducă taxa pe valoarea adăugata aferentă perioadei_ -_ .
Conform art. 3 alin. (1) si (2) din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 575/2006 "De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu încălcarea interdicției prevăzute la alin.
(1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal".Astfel, de la data de _
, când a fost declarată inactivă reclamanta nu mai avea dreptul să utilizeze
facturi fiscale iar facturile fiscale emise de societate nu mai produc efecte din punct de vedere fiscal.
Pârâta mai invocă art. 150 alin (3) din Codul fiscal în temeiul căruia susține că taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de către reclamantă în perioada iulie 2009 - martie 2010 devine taxă pe valoarea adăugată de plată și datorează taxa pe valoarea adăugata de plată suplimentară în sumă de 15.604 lei aferentă acestei perioade.
În ceea ce privește consecințele juridice ale modului de conducere a contabilității reclamantei, pârâta invocă Decizia nr. 5/2007 a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 732/_, hotărâre pronunțata de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii referitor la dreptul de deducere al TVA și a impozitului pe profit în cazurile în care nu au fost respectate dispozițiile de ordin legal privind modul de ținere al contabilității și art. 6 din Legea nr. 82/1991, precum și art. 21 alin. (4) lit. f) și în art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Codul fiscal, în conformitate cu care se susține că se impune să se considere că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe.
Prin notele de ședință și concluziile scrise depuse la dosar la data de_ (f.155-156) și_ (filele 217-220) reclamanta
a mai invocat următoarele apărări :
Astfel, se invocă nulitatea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 363/_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_, prin care reclamanta a fost declarata inactivă. .Nulitatea este întemeiată pe următoarele cauze: procedura prealabilă de comunicare a corespondenței privind intenția ANAF de a declara inactivă societatea nu i-a fost niciodată comunicată, corespondența fiind restituită conform dovezii din data de_ ;societatea a funcționat tot timpul la sediul social declarat în tot intervalul de timp analizat de organul fiscal iulie-decembrie 2009; nu s-au respectat prevederile OMF 819/2008 întrucât nu a fost notificatăă reclamanta pentru nedepunerea declarațiilor fiscale, astfel încât să remedieze această deficiență.
În privința sumei de 64.379 lei se susține că scăderea din gestiune a unor materiale consumabile a fost făcută în mod eronat de către contabilul societății. Nota contabilă este evident eronată iar organele de control ar fi trebuit să verifice dacă aceste consumuri au fost efectuate în interesul activității societății, în scopul obținerii de venituri impozabile. Reclamanta susține că pentru materialele există documente justificative de achiziție, fiind eliberate în consum pe bază de bonuri de consum însă organele de control nu au ținut cont de bonurile de consum și nici de devizele de lucrări din rea voință. Deși se afirmă contrariul, organele de control au avut cunoștință despre existența bonurilor de consum, dovadă fiind decizia Direcției Generale a F. P. M. nr. 857/_, în care se menționează faptul că aceste bonuri nu vor fi luate în
considerare. De asemenea, copiile de pe bonurile de consum, precum și de pe devizele de lucrări rămase au fost depuse direct la D. G. a F. P.
M. în data de_ .
Reclamanta mai susține că au existat rapoarte de producție și foi de parcurs care, însă, au ars în incendiul izbucnit în data de_, precum și că trebuia să fie avute în vedere devizele de lucrări de unde rezultă unde a fost folosit fiecare material.
Se contestă susținerile pârâtei conform cărora reclamanta nu deține capacitatea de stocare a combustibilului, sens în care precizează că activitatea societății presupunea existența și funcționarea unui cazan de uscare și aburire a lemnului ce funcționa pe combustibil lichid (motorină) astfel că era absolut necesar să dețină capacitatea de stocare pentru combustibil. Dintr-un total de 6 rezervoare de combustibil mai există trei, vizualizate de către organele de control. Se mai menționează faptul că organele de control au fost la fața locului și au putut constata în mod nemijlocit bunurile rămase după incediu.
Reclamanta mai precizează că nu există nici o dovadă că veniturile s-ar fi realizat exact în acel cuantum, iar dacă veniturile s-ar fi realizat în cuantum de
64.379 lei ,în contrapartidă, ar fi existat cheltuielile în aceiași sumă de 64.379 lei, profitul fiind zero. Supoziția că ar fi lipsă din gestiune nu este valabilă și nu a fost în vreun fel probată nici la momentul controlului și nici în fața instanței. Înregistrarea eronată nu înseamnă minus la inventar în condițiile în care în momentul controlului nu s-a făcut inventar, deci nu se poate afirmă că aceste stocuri erau minus la inventar. Materialele au fost folosite în scopul activității societății, deci se impune anularea impozitului pe profit stabilit, suplimentar și a accesoriilor aferente iar combustibilul a fost folosit pentru uscarea și aburirea lemnului, cazanul funcționând cu combustibil lichid-motorină, precum și pentru mijloacele de transport din patrimoniul societății, pentru aprovizionarea de materii prime și livrare de produse finite.
În cauză s-au administrat următoarele probe: înscrisuri și raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate fiscală încheiat de către expertul inginer C. Liviu.
Analizând actele și probele de la dosar instanța constată următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1263/_ emisă de către pârâtă (f.61-
68) în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5377 încheiat în data de_, s- a stabilit fața de reclamantă obligația de plată a sumei totale de 68.210 lei reprezentând creanțe fiscale calculate cu titlu de impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, tva și majorări de întârziere aferente tva, impozit pe veniturile din salarii, majorări de întârziere aferente acestui impozit precum și contribuții reprezentând asigurări sociale, asigurări de șomaj, asigurări sociale de sănătate datorate de angajatori și de asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații, contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu majorări de întârziere aferente.
Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere reclamanta a formulat în termenul legal contestație fiscală, soluționată de
către pârâtă prin Decizia nr.857/_ (f.33-42) prin care contestația a fost admisă în parte pentru suma totală de 1.359 lei, reprezentând tva în suma de 854 lei si majorări de întârziere aferente în sumă de 505 lei, dispunându-se anularea deciziei de impunere nr. 1263/_ pentru aceasta sumă. Prin aceeași contestație au fost desființate capitolele III.5., III. 7.1, UI.8.1., III.8.2., III.9.1., III.9.2, III. 10.1, III. 10.2, III. 11. din raportul de inspecție fiscală pentru suma totală de 9.252 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii în suma de 378 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 288 lei, contribuții reprezentând asigurări sociale de sănătate, datorate de angajatori și asigurați, contribuția pentru concedii și indemnizații și pentru accidente de muncă și boli profesionale, contribuția angajatorului la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale în suma de 4.837 lei și majorări de întârziere aferente în suma de 3.749 lei și s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 1263/28.05.2O10 pentru aceste sume.
S-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei pentru suma totală de
57.599 lei reprezentând: impozit pe profit în suma de 10.300 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 8,097 lei, taxa pe valoare adăugată în suma de 28.634 lei, majorări de întârziere aferente în suma de 10.568 lei, pentru argumente similare celor invocate în întâmpinare, dispoziții care fac obiectul acțiunii în contencios fiscal întrucât în aceste limite a fost învestită instanța prin cererea de chemare în judecată.
Se va analiza fondul contestației distinct, pe cele două categorii de obligați fiscale impuse reclamantei .
Cu privire la impozitul pe profit în sumă de 10.300 lei și accesorii:
Instanța constată că prin raportul de inspecție fiscală nr. 5377/_ încheiat de către pârâtă (filele 69-87) s-a stabilit că la data de_ reclamanta SC B. R. P. C. S. înregistra conform balanței de verificare un profit contabil de 811 lei evidențiat în contul 121.
Din controlul modului de determinare și evidențiere a profitului impozabil respectiv a impozitului pe profit pentru trimestrul IV 2007 organele fiscale au stabilit că reclamanta și-a diminuat nejustificat stocul de materii prime cu valoarea totală de 64.379 lei ca urmare a înregistrărilor efectuate în evidența contabilă, în baza notei contabile nr. 64 din_, fără alte documente justificative, a următoarelor înregistrări în conturile: 3022 cheltuieli cu combustibili în sumă de 20.536 lei;3024 cheltuieli cu materiale auxiliare în sumă de 18.491 lei; 3028 alte cheltuieli în suma de 25.352 lei.
Aceste înregistrări s-au efectuat în corespondență cu diminuarea aportului asociatului din contul 4551, în valoare totală de 64.379 lei la care organele fiscale au aplicat cota de impozit de 16%, stabilind un impozit pe profit suplimentar de10.300 lei
Pe baza acestei constatări organele de control au apreciat că materiale a fost folosite în producție, fără a se înregistra la venituri sau au fost lipsă în gestiune și scăzute în mod artificial, cu consecința că a fost influențat profitul impozabil cu suma de 64.379 lei și impozitul pe profit cu suma de 10.300 lei (64.379lei x 16%).
Verificând balanța sintetică pe luna decembrie 2012(f97-99)instanța constată realitate modului de operare în contabilitate, prin înscrierea acestor operațiuni în conturile destinate cheltuielilor 3022, 3024 și 3028, în corespondență cu diminuarea aportului asociatului din contul 4551 denumit
"asociați-conturi curente";.
Conform art.19 alin.1 din Codul fiscal"; Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul și alte elemente similare veniturilor și cheltuielilor potrivit normelor de aplicare";.
În art.21 alin.1 și din Codul fiscal se prevede că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare iar în alin.4 lit.f). al aceluiași text delege se prevede că nu sunt deductibile "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor";.
Instanța constată că pârâta a constatat în mod corect incidența acestor ultime dispoziții legale cu privire la înregistrarea unor cheltuieli în valoare totală de 64.379 lei, operată de către reclamantă în absența unor documente justificative care să confirme efectuarea acestor cheltuieli în scopul realizării de venituri impozabile.
Incorectitudinea înregistrării din punctul de vedere al operațiunilor materiale contabile este confirmată și în raportul de expertiză încheiat de către dl. expert C. Liviu (f.176) care constată că potrivit reglementărilor legale în vigoare stabilite prin Ordinul MFP nr.1752/2005 în contul 455 denumit "sume datorate acționarilor/asociaților"; se înscriu sumele lăsate temporar de către acționari /asociați la dispoziția societății, fără să se prevadă posibilitatea diminuării stocurilor de materiale prin reducerea sumele lăsate temporar de către acționari /asociați la dispoziția societății.
Verificând reglementarea legală instanța își însușește concluzia expertului .
Pentru realizarea acestor înregistrări reclamanta s-a prevalat în nota explicativa( f.90-91) dată organelor de inspecție fiscala de către dl.B. Csaba, conform certificatului constatator nr.37309/_ (f.145) asociat unic și administratorul reclamantei, de faptul că descărcarea din gestiune a materialelor respective a fost făcută "probabil pentru creditul din bancă, nu a vrut contabila să avem pierderi, dar eu nu știu concret pentru că nu am verificat contabila, am avut încredere în ea".
Ulterior, a invocat în instanță și dispariția rapoartelor de producție și foilor de parcurs în incendiul izbucnit în data de_ la hala de gatere care funcționa în cadrul societății, producerea incendiului fiind confirmată de procesul-verbal de intervenție nr-.85/_ încheiat de ISU M., depus la fila 128 verso din dosar.
După efectuarea inspecției reclamanta a depus odată cu contestația și devize de lucrări, precum și bonuri de consum colectiv, înscrisuri încuviințate în probațiune și depuse la filele 206-257 din dosar.
Instanța constată legalitatea și temeinicia actelor atacate, considerând că aceste înscrisuri nu constituie documente justificative ale cheltuielilor înregistrate în contabilitate conform art.21 alin.4 lit.f) și că, prin urmare, în mod corect organele de inspecție fiscală au recalificat operațiunea în temeiul art.11 din Codul fiscal și art.6 din Legea nr.82/1991, în absența documentelor justificative legale care să confirme afectațiune concretă a materialelor și utilizarea reală a acestora în activitatea curentă a societății.
Așa cum constată expertul în finalul raportului de expertiză (f.184-185) pentru perioada 2007-2010 societatea nu a prezentat registrele de contabilitate obligatorii conform art.19 din Legea nr.82/1991 și anume registrul jurnal
,registrul inventar și cartea mare, lipsind atât inventarierea anuală a bunurilor obligatorie potrivit art.8 din același act normativ, cât și situațiile financiare anuale prevăzute de art.26 din Legea nr.82/1991:bilanț, cont de profit și de pierderi, date informative, note explicative obligatorii.
Totodată, întrucât incendiul s-a produs într-o hală de producție iar nu în incinta sediului societății, instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada dispariției rapoartelor de producție și foilor de parcurs în incendiul din data de_, în condițiile în care nici o altă probă nu confirmă că arhiva societății se fala în acea incintă, reclamanta fiind responsabilă în temeiul Legii nr.82/1991 pentru ținerea contabilității.
Nu în ultimul rând, pentru a combate susținerile reclamantei, instanța apreciază relevantă împrejurarea consemnată în procesul-verbal de intervenție nr.85/_ încheiat de ISU M. în sensul că anunțarea incendiului s-a făcut cu întârziere, că incendiul a fost provocat de un scurt circuit electric la tabloul de distribuție și că protecția realizată prin ignifugare era expirată. Toate aceste elemente pun în discuția culpa reclamantei, fără ca aceasta să o poată valorifica pentru a fi exonerată de îndeplinirea obligațiilor legale privind ținerea contabilității.
Reclamanta a invocat justificarea înregistrării în contul 3022 destinat cheltuielilor cu combustibili a sumei de 20.536 lei prin bonurile de consum depuse la filele 206-257, însă așa cum se reține și în raportul de expertiză justificarea utilizării combustibilului pentru mijloacele de transport aparținând societății se putea face numai pe baza foilor de parcurs, pentru a se verifica dacă este real consumul. Or, aceste foi de parcurs nu au fost depuse, instanța înlăturând apărările reclamantei în paragraful anterior al sentinței.
Nu în ultimul rând instanța mai reține că potrivit art.65 Cod pr. fiscală sarcina probei situației de fapt fiscale îi revine reclamantei ,în calitate sa de contribuabil.
În ceea ce privește celelalte două categorii de cheltuieli aferente conturilor 3024 și 3028 instanța nu a achiesat la concluziile raportului de expertiză pentru următoarele considerente:
În legătură cu aceste operațiuni reclamanta s-a prevalat de bonurile de consum și devizele de lucrări, înscrisuri depuse la filele 206-257.
În ceea ce privește devizele de lucrări instanța apreciază că întrucât nu s-au depus nici în vedere soluționării contestației administrativ fiscale, deși pârâta notificat-o pe reclamantă în acest sens și nu au dată certă, nu pot fi acceptate ca și înscrisuri cu forță probantă, fiind constituite "pro causa";.
Bonurile de consum în număr total de 67 sunt toate emise la două date de_ și_, fără a fi semnate exemplarele anexate contestației administrativ fiscale, așa cum rezultă din compararea exemplarelor depuse la filele 102-123 di dosar cu copiile acelorași înscrisuri depuse de către reclamantă la dosarul cauzei, la filele230-256.
Chiar dacă s-ar accepta susținerea reclamantei, confirmată de mențiunile de pe bonurile de consum și devize, însușită și de către expert, în sensul că a fost efectuat consumul de materiale pentru repararea și întreținerea clădirilor, instalațiilor electrice și a mijloacelor de transport, lucrări efectuate în regie proprie de către reclamantă, instanța constată că modul de evidențiere a acestor operațiuni în contabilitate nu respectă Ordinul MFP nr.1725/2005.
Pentru a fi deductibile aceste cheltuieli trebuia să fie înregistrate în conformitate cu dispozițiile legale cuprinse la punctul 211,212 din Ordinul MFP nr.1725/2005 în contul 722";venituri din producția de imobilizări";în corespondență cu contul 231";imobilizări corporale în curs";
C. parând înregistrările din contul de cheltuieli cu cele din veniturile realizate în producție în luna decembrie 2007, instanța constată că veniturile din producție înregistrate de către reclamantă în conturile 701,702 se ridică la nivelul sumei de 6.000 lei, cu mult sub valoarea totală a acestor cheltuieli de
64.379 lei.
Instanța își însușește punctul de vedere exprimat de către pârâtă și care confirmă caracterul nereal al acestor înregistrări în condițiile în care contabilitatea reclamantei atestă că societatea a realizat în anul 2007 venituri în valoare totală de 87.548 lei în timp ce valoarea totală a cheltuielilor cu materii prime și materiale înscrise în contul de cheltuieli 601 și 602 este de
119.396 lei care cumulate cu suma de 64.379 lei, care s-a stabilit că este nelegal evidențiată, însumează 183.775 lei, cu mult peste valoarea veniturilor.
Și alte date contabile din balanța pe luna decembrie 2007 infirmă realitatea operațiunii, instanța reținând că reclamanta a înregistrat produse finite în conturile 341 și 345 de numai 1200 lei iar în contul 701 profit din vânzări de produse finite este înscrisă suma de numai 6.000 lei.
În condițiile în care reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a efectua inventarul anual al bunurilor, nu poate fi primită motivarea invocată în cauză în sensul că pârâta nu putea stabili scoaterea din gestiune a bunurilor și transferul acestora în contul asociatului unic decât efectuând un inventar faptic la data controlului. Instanța reține că nu se putea verifica realitatea lipsei din gestiune pe baza inventarului fizic dacă inspectorii fiscali l-ar fi realizat la data controlului datorită inexistenței documentelor contabil de inventariere
prevăzute de lege pentru a se pute face o comparație între constatările inspectorilor fiscali și datele din contabilitatea reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge contestația cu privire la impozitul suplimentar pe profit în temeiul dispozițiilor legale anterior analizate.
Cu privire la TVA suplimentar instanța constată :
Constatarea instanței motivată la punctulI. al sentinței cu privire la suma de 64.379 lei pentru care s-a stabilit de către pârâtă în mod corect că materiale nu au fost folosite în procesul de producție, ci au fost înlăturate din gestiune în corespondent cu trecerea acestora în contul 4551 prin diminuarea aportului asociatului unic, atrage calificarea operațiunii ca o livrare de bunuri potrivit pentru care reclamanta datorează TVA art128 alin.5 coroborat cu art.140 alin.1 din Codul fiscal .Nu s-a contestat de către reclamantă modul de calcul al TVA și nici al accesoriilor.
În ceea ce privește obligația de plată a TVA impusă reclamantei pentru intervalul de timp_ -martie 2010 instanța reține că prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 363/_, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_ reclamanta a fost declarată inactivă fiscal începând cu data de_ .
Reclamanta a invocat în mod neîntemeiat nulitatea acestui ordin cu privire la dispozițiile prin care a fost declarată inactivă.
La data relevantă de_ procedura de declarare a contribuabililor inactivi era reglementată prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala nr. 819/_ care în art.3, în conținutul în vigoare la acea dată stabilea că "Declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi.
Neregulile invocate de către reclamantă în legătură cu procedura de notificare prealabilă, prevăzută în Anexa nr.1 a Ordinului nr. 819/_, precum și neîndeplinirea condițiilor stabilite în acest act normativ pentru declararea contribuabililor inactivi pot fi invocate în procedura de scoatere din evidența contribuabililor declarați inactivi ca urmare a unei erori materiale reglementată în Anexa nr.2 a Ordinului nr. 819/_, pe care reclamanta nu a făcut dovada că a urmat-o până la data soluționării cauzei .
În consecință, întrucât Ordinul nr. 363/_ a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 236/_ (f.94)în care reclamanta figurează la poziția nr.491 instanța reține că începând cu data de_ când s-a publicat ordinul sunt incidente dispozițiile legale cuprinse în art. 11 alin. 1 indice 2 din Codul fiscal care la acea dată avea următorul conținut: "De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, și va fi adusă la cunoștință publică, în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin";.
De asemenea, conform art. 3 din Ordinul nr. 605 din 8 aprilie 2008, privind aprobarea Procedurii de anulare din oficiu a înregistrării în scopuri de TVA a persoanelor impozabile înregistrate în scopuri de TVA, care figurează în lista contribuabililor inactivi: "Anularea din oficiu a înregistrării în scopuri de
taxă pe valoare adăugată a contribuabililor inactivi se efectuează cu data de
întâi a lunii urm ătoare publicării în Monitorul Oficial al Rom âniei, Partea I,
a ordinului președintelui Agenției Naționale de Adm inistrare Fiscală pentru
aprobarea listei contribuabililor inactivi";.
Întrucât reclamanta a fost declarată declarat inactiv, în condițiile legii, documentele fiscale emise nu au produs efecte juridice din punct de vedere fiscal.
În consecință, în temeiul art. 146 alin. 1 lit. a), art. 150 alin 3 și art.153 indice 1 Cod fiscal reclamanta nu are dreptul la deducerea taxei pe valoare adăugată pentru facturile emise ulterior datei de_ .De altfel, pârâta a stabilit această obligație numai începând cu data de _
Situația cu facturile și bonurile recepționate precum și situația cu facturile emise pe luni,stabilită în raportul de inspecție fiscală nu au fost contestate de către reclamantă și nici cuantumul TVA suplimentar stabilit astfel: luna iulie 2009s-a calculat tva suplimentar în sumă de 1.109 lei din diferența dintre tva stabilit suplimentar și cel evidențiat în balanța ca tva de recuperat; în luna august 2009 un tva suplimentar la control în sumă de 1.484 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli; în luna septembrie 2009 tva suplimentar la control în sumă de 3.519 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli;în luna octombrie 2009tva suplimentar la control în suma de 2.504 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli;luna noiembrie 2009 un tva suplimentar la control în sumă de 2.551 lei din nedeclarare, iar tva dedus nejustificat se va înregistra pe cheltuieli iar în luna decembrie 2009 un tva suplimentar la control în suma de 4.437 lei din nedeclarare iar tva dedus nejustificat se va înregistra.
Pentru anul 2010 pârâta a calculat TVA dedus nejustificat pentru anul 2010 până în luna-martie în sumă de 1.561 lei(1.212 lei+93 lei+256 lei) aferent facturilor și bonurilor fiscale recepționate cu baza impozabila iar tva colectat în sumă de 798 lei.
În temeiul principiului conform căruia accesoriul urmează soarta principalului și întrcuât nu s-a contestat modul de calcul reclamanta datorează și creanțele accesorii taxei pe valoare adăugată, stabilite suplimentar de organul fiscal.
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta SC B. R. P. C. S. cu sediul în D., nr. 64, jud. M., J_ în contradictoriu cu pârâta D.
G. a F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
Președinte G. ier
H. M. C. S.
Concediu de odihnă Semnează prim grefier
Red. H.M./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 4 ex.
