Sentința civilă nr. 15628013/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 15628013
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. G. C.
Grefier C. -A. B.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC V. I. S. și pe pârât M. C. -N. - D. T. ȘI I. L., pârât
P. M. C. -N., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată atât la prima, cât și la cea de-a doua strigare, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că la data de 25 noiembrie 2013 se depune de către reclamantă, la dosarul cauzei, prin fax, cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă de la dezbateri și se face referire la practica judiciară.
Tribunalul, procedând la verificarea din oficiu a competenței, conform dispozițiilor art.131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.544/2004.
În temeiul art.255 alin. 1 Cod pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, și, apreciind că la dosar se află suficiente probe pentru justa soluționare a acesteia, o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de_, reclamanta SC V. I. S. a formulat în contradictoriu cu pârâții M. C. -N. - D. T. ș I. L. și P. M. C. -
cntestație împotriva Dispoziției nr.570/_ emisa prin care s-a respins contestația formulata împotriva Deciziei de Impunere pentru stabilirea impozitului/taxei, in cazul persoanelor juridice datorat in temeiul Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare cu nr. 5203 din_, stabilind obligația de plata fata de bugetul local retroactiva în suma de 45.555 lei plus majorări de întârziere în suma de 20.081,33 lei pentru anii 2011-2012 si o obligație de plata în sumă de 18,940 lei pentru anul 2013 reprezentând impozit pe mijloacele de transport semiremorci solicitând anularea Dispoziției nr.570/_ si implicit a Deciziei de Impunere nr.5203/_ si emiterea unei noi decizii de impunere printr-o încadrare fiscala corecta a mijloacelor de transport declarate si stabilirea impozitului datorat.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a înregistrat o contestație împotriva actului administrativ-fiscal de natura decizie de impunere (Nr. 5203 data listare_ ). Prin dispoziția nr. 570/_ parata a respins ca neîntemeiata contestația formulata de către subscrisa împotriva deciziei de impunere pentru stabilirea impozitului pentru semiremorcile
detinute in proprietate, emisa de către D. T. SI I. L. Serviciul constatare, impunere, control. Apreciază ca respingerea contestației este nelegala si netemeinica. Considera ca sumele stabilite de organul fiscal cu titlul de creanța in actul administrativ fiscal atacat nu au fost stabilite in mod legal. Menționez faptul ca a achitat la timp si conform tuturor deciziilor de impunere comunicate pana in acest moment toate obligațiile fiscale stabilite. T. le si impozitele trebuiau stabilite in mod legal de către parata pentru fiecare an in parte si nu acum in mod retroactiv. Procedând in aceasta maniera parata inceraca sa isi transfere propria ei culpa de a nu fi calculat corect taxele si impozitele in sarcina subscrisei si sa ne oblige sa plătim majorări si penalități pentru propria ei culpa. Raportat la prevederile art. 43 alin. (2) lit. e) C. pr. fisc, deciziile de impunere din oficiu nu sunt motivate în fapt. Decizia nu face referire la vreo probă administrată sau la alte elemente care ar fi putut contura starea de fapt fiscală. Prin urmare, inclusiv pentru acest element, observând și dispozițiile art. 41 alin. (2) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene referitoare la obligativitatea administrației de a-și motiva deciziile, considerăm decizia de impunere trebuie anulata. Potrivit dispozițiilor art. 98 C. pr. fisc. stabilirea obligațiilor fiscale, în cadrul unei inspecții fiscale, se poate face doar pentru cei trei ani anteriori inspecției fiscale (in concreto, în anul 2013 se puteau stabili obligații fiscale doar pentru anii 2012, 2011 și 2010). Referitor la plata majorărilor de intarziere si a penalităților, solicita exonerarea de la plata acestora, intrucat pârâta avea obligația să îi comunice obligația de plata si numai in situația in care nu achita contribuția respectiva putea fi obligat si la plata majorărilor aferente. Potrivit art. 31 alin.2 din Constituția României, autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetățenilor, iar institutua Dvs. avea obligația sa furnizeze gratuit informații, consultanta, asistenta sub acest aspect, or nici măcar instituția dvs. nu a stabilit aceste obligații fiscale in sarcina subscrisei. Subscrisa nu poate fi obligata sa plătească acum retroactiv, obligații fiscale si penalități care din culpa exclusiva a instituției dvs. nu ar fi fost calculate corect si care acum se susține tot de către instituția dvs. ca le-am datora cu titlu de impozit pe mijloacele de transport si a majrărilor aferente. Arată reclamanta că a achitat toate impozitele stabilite și nu poate fi reținuta nicio culpa, intrucat s-a adresat paratei, a achitat toate obligațiile bugetare. Constituția României recunoaște dreptul la informare asupra obligațiilor ce le revin, informare pe care parata trebuia sa o facă in timp util. Potrivit art. 81 Cod pr. fiscala, insa numai după instiintarea contribuabilului. Accesoriile pot fi calculate in caz de neplata a contribuției respective, or subscrisa nici măcar nu am fost informata ca ar fi trebuit sa achit un debit principal mai mare. Considera ca prin actul administrativ-fiscal atacat, nu s-au respectat principiile de baza in materia administrării impozitelor si taxelor respectiv principiul legalității, stabilirea impozitului in conformitate cu legea, principiul egalității in sensul ca, contribuabilii care se afla in aceleași condiții trebuie sa li se aplice același tratament asigurandu-se o așezare justa a sarcinilor fiscale. In procedura de impozitare trebuie folosit principiul proporționalitatii si rezonabilitatii. Organul fiscal trebuia sa acționeze rezonabil si echilibrat in actele si deciziile sale asigurând o justa proporție intre scopul urmărit si mijloacele realizate si sa nu oblige subscrisa la plata impozitului pentru autovehicule care utilizează, suspensii pe baza de arc. Consideră ca, sumele cu titlu de creanța, sunt greșit calculate și s-ar impune recalcularea. S-a încălcat si principiul bunei credințe în sensul că a fost impozitată nelegal si retroactiv.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și au arătat că atât decizia de impunere cât și decizia de soluționare a contestației sunt temeinice și legale. În urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat de M. C. -N. de către Camera de Conturi a Județului C. s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate,
conform Procesului verbal nr.06667/1/_ eliberându-se Decizia nr.44/_ . Conform deciziei menționate, s-a dispus in sarcina conducerii M. C. -N. obligația identificării cazurilor in care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat in conformitate cu prevederile legale, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor, precum și dispunerea măsurilor de încasare. Potrivit pct.I.3 din Decizia nr.44/_ se prevede că in condițiile în care vehiculele supuse impozitării, in speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circulă în combinație de autovehicule prevăzute de Codul fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportului de marfă, încadrarea in vederea stabilirii impozitului la art.263 alin.6 din Codul fiscal este eronată, întrucât aceste vehicule se impozitează în conformitate cu prevederile art.263 alin.4 din Codul fiscal, alineat care cuprinde grila de impozitare pentru vehicule de transport marfă cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone. Prin urmare, în mod legal, în conformitate cu decizia Curții de Conturi, municipalitatea a procedat la recalcularea impozitului, impunerea acestuia și luarea de măsuri în vederea încasării, astfel cererea formulată este neîntemeiată.
La solicitarea părților, instanța a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 5203/_ emisă de pârâtul M. C. -N., D. taxe și impozite s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. V. I. S.R.L. obligația de plată a unei diferențe de impozit aferent mijloacelor de transport pentru perioada 2008-2012 în sumă de 45505 lei și majorări de întârziere în sumă de 20081,33 lei, iar pentru anul 2013 s-a stabilit pentru aceleași remorci un impozit în cuantum de 18940 lei (filele 9-10).
Cu respectarea dispozițiilor art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal (filele 6-8), respinsă prin Dispoziția nr. 570/_ emisă de P. M. C. -N. (fila 14), iar acum societatea atacă în contenciosul fiscal acest din urmă act administrativ, susținând în esență că s-a realizat calcularea și stabilirea greșită a impozitului.
Decizia de impunere a fost emisă în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 efectuat de către Camera de Conturi a Județului C., finalizată cu emiterea Deciziei nr. 44/_, general obligatorie, prin care s-a stabilit în sarcina conducerii UATM C. (și) obligația identificării cazurilor în care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat în conformitate cu prevederile legale, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor aferente, precum și dispunerea măsurilor legale de încasare.
Pe cale de consecință, remorcile deținute de reclamantă au fost reîncadrate de organul fiscal în grila de impozitare cuprinsă în art. 263 alin. 4 din Codul fiscal și s-a emis decizia de impunere pentru diferența dintre acest impozit și cel determinat anterior, prin încadrarea în grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin. 6 Cod fiscal.
Verificând legalitatea actelor administrative contestate prin prisma motivelor indicate de reclamanta S.C. V. I. S.R.L., se reține că art. 263 din Codul fiscal stabilește că impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport, alin. 4 și 5 indicând impozitul datorat în cazul unui autovehicul de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai mare de 12 tone, respectiv în cazul unei combinații de autovehicule, un autovehicul articulat sau tren rutier, de transport de marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de 12 tone.
Apoi, la alin. 6 se stabilește impozitul în cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte dintr-o combinație de autovehicule.
În același sens, H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal stabilește la pct. 113 că, pentru remorci, semiremorci si rulote impozitul anual este stabilit în sumă fixă în lei/an, în mod diferențiat, în funcție de masa totala maxima autorizată a acestora, dar "Nu intră sub incidența prevederilor pct. 113, mijloacele de transport care fac parte din combinațiile de autovehicule - autovehicule articulate sau trenuri rutiere - de transport marfa cu masa totala maxima autorizata de peste 12 tone, prevăzute la art. 263 alin. (5) din Codul fiscal"; .
Pe de altă parte, pct. 115 din H.G. nr. 44/2004 statuează neechivoc că "Impozitul pe mijloacele de transport se stabilește pentru fiecare mijloc de transport cu tracțiune mecanică, precum și pentru fiecare remorcă, semiremorcă și rulotă care are cartea de identitate a vehiculelor, chiar dacă acestea circulă în combinație
";.
În cartea de identitate a acestor vehicule cu masa peste 12 tone este făcută mențiunea că "masa totală maximă autorizată în autotren este de...";, mențiune care confirmă neechivoc faptul că acestea circulă în combinații de autovehicule cu masa peste 12 tone, și de aceea din coroborarea textelor legale redate reieșea că impozitarea remorcilor și semiremorcilor trebuia să se realizeze conform art. 263 alin. 4 și 5 iar nu din Codul fiscal s-a realizat cu încadrarea greșită a acestora în altă grupă de impozitare.
Aceasta a fost și interpretarea Curții de Conturi, care a stat la baza deciziei menționate, interpretare confirmată în instanță, în cadrul procesului promovat de M. C.
-N. împotriva Deciziei nr. 44/2011. Cererea M. a fost respinsă prin Sentința civilă nr.7591/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 8294/_ a Curții de Apel C. prin care s-a respins recursul promovat de reclamant.
Cu toate acestea, tribunalul reține că pct. 1152din H.G. nr. 44/2004 prevede în mod expres că "(1) Dacă mijlocul de transport, înregistrat, nu are caracteristicile unui autovehicul, nu intră sub incidența prevederilor art. 263 alin. (2), (4), (5) sau (6) din Codul fiscal, în vederea stabilirii impozitului pe mijloace de transport, fiind considerat utilaj.
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roți și axe fără a avea autopropulsie se impozitează conform art. 263 alin. (6) din Codul fiscal, pentru categoria remorci, semiremorci sau rulote.
Dacă mijlocul de transport, înregistrat, este prevăzut cu roți, axe și autopropulsie, impozitul se stabilește conform art. 263 alin. (2), (4) sau (5) din Codul fiscal, după caz.
Dacă un mijloc de transport prevăzut la alin. (1) și (3) nu are carte de identitate atunci se datorează taxa prevăzută la art. 283 alin. (2) și (3) din Codul fiscal
";.
Acest punct 1152din Normele metodologice de aplicare a art. 263 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 8 al lit. F al art. I din H.G. nr.670/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 481 din 13 iulie 2012.
Potrivit definiției existente în dicționarul explicativ al limbii române, remorcile și semiremorcile sunt vehicule fără autopropulsie, remorcate de un altul autopropulsat și destinate transportului de persoane sau de mărfuri. Pe cale de consecință, remorcile și semiremorcile se încadrează în sfera mijloacelor de transport indicate la alin. 2, urmând, deci a se impozita conform art. 263 alin. (6) din Codul fiscal.
Astfel, ulterior controlului efectuat de Curtea de Conturi și pronunțării instanței de contencios legiuitorul a intervenit și a arătat în mod expres care este modalitatea de impozitare a remorcilor și semiremorcilor.
Întrucât norma de interpretare a intrat în vigoare la data de_, anterior emiterii deciziei de impunere contestate (la data de_ ), trebuia aplicată și respectată întocmai, art. 9 din Codul civil prevăzând în mod expres că interpretarea oficială trebuie să se facă de cel care a adoptat norma iar interpretarea dată trebuie respectată pentru viitor.
Dacă textul legal este susceptibil de interpretări cu privire la sfera și condițiile de aplicare, revine instanței de judecată rolul de a realiza această delimitare, însă după ce legiuitorul adoptă norme metodologice în acest sens, interpretarea legii se poate realiza doar conform voinței exprimate.
De asemenea, reclamanta S.C. V. I. S.R.L. este un terț față de procesul anterior și de aceea nu i se poate opune decât opozabilitatea hotărârii judecătorești irevocabile, prevăzută de art. 435 din Cod. Or, prezumția relativă de adevăr, dată de puterea lucrului judecat, este înlăturată în condițiile art. 328 alin. 2 din Cod, tocmai prin norma interpretativă adoptată și intrată în vigoare ulterior pronunțării sentinței.
Pentru toate acestea, tribunalul apreciază că interpretarea legiuitorului se impune cu necesitate, impozitarea anterioară fiind cea corectă, motiv pentru care, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite solicitarea reclamantei și va dispune anularea deciziei de soluționare a contestației și a deciziei de impunere emise.
În temeiul art. 451 și art. 455 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2008,3 lei cu titlu de cheltui eli de j ude cată
reprezentând contravaloarea onorariul avocațial, a taxei judiciare de timbru și a timbrelor judiciare achitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. V. I. S.R.L., cu sediul în C. -N., str. Zorilor nr. 38/2 jud.C., CIF RO 9455634, J_, cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat Mircioiu Serban în C. -N., str. D. G. 16, ap. 6A în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., D. de impozite și taxe locale, cu sediul în C. -N., P-ța U., nr.1, jud.C., CUI 4305857 și P. municipiului C. -
, cu sediul în C. -N., str. Moților nr. 1-3, jud.C., astfel cum a fost completată. Anulează Dispoziția nr. 570/_ emisă de P. municipiului C. -N. și
Decizia de impunere nr. 5203/_ emisă de pârâtul M. C. -N., D. de impozite și taxe locale.
Obligă pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2.008,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la Tribunalul Cluj, Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
C. -A. B.
Red.A.G.C./Tehnored.V.A.M.
5 ex./_
