Sentința civilă nr. 2263/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2263/2013
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. C. S. B. , împotriva pârâtei A. F. P. B. , având ca obiect anulare act administrativ.
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 15 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea hotărârii a fost amânată inițial la data de_, pentru depunerea de concluzii scrise, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S.C. C. S. B., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B., a solicitat anularea deciziei nr. 1000/_ și pe cale de consecință anularea deciziei nr. 308/13/C/_, ca netemeinice și nelegale.
În motivare, s-a arătat că în cursul lunii ianuarie 2012 a aflat de la unitatea bancară a reclamantei că aceasta este supusă unei executări silite din partea AFP B., în condițiile în care nu i-a fost comunicat nici un titlu de creanță, și nici vreun alt document administrativ - fiscal din care să rezulte existența vreunei datorii la bugetul de stat.
În aceste condiții, s-a adresat organului fiscal cu cerere pentru a-i comunica actele în baza cărora era executată silit. Ca răspuns, în data de_, AFP B. i-a comunicat Decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_, decizie prin care a fost atrasă răspunderea solidară a reclamantei pentru debitele unei alte societăți S.C. Ștefinstal S.R.L.
Așadar, actul administrativ-fiscal i-a fost comunicat în mod real și efectiv numai în data de_, deci termenul legal de formulare a plângerii prealabile expira numai la data de_ .
În termenul legal de contestație de 30 de zile de la data comunicării efective a actului administrativ-fiscal, la data de_, a formulat și depus la organul fiscal contestația prealabilă înregistrată sub nr. 4037, contestație prin care a solicitat și repunerea în termen și care i-a fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia nr. 1000/_ emisă de AFP B. . Această din urmă decizie este supusă controlului instanței de contencios prin prezenta cerere de chemare în judecată.
Termenul procedural de formulare a plângerii prealabile.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 contestația prealabilă pentru revocarea sau modificarea unui act administrativ se face în termen de 30 de zile de la comunicarea actului.
Din prevederile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 rezultă clar faptul că în materie administrativ- fiscală comunicarea actelor administrativ-fiscale se realizează, în principal, direct cu contribuabilul, sau dacă o atare procedură nu este posibilă se face comunicarea prin poștă cu comunicare de primire ori în orice alt mod care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, și numai în final prin publicitate.
Având în vedere că dispozițiile privind comunicarea actelor se complinesc cu normele legii procesual civile este evidentă concluzia că procedura de comunicare prin publicitate este o procedură excepțională și că poate fi folosită numai în ultimă instanță, după încercarea (reală) și eșuarea tuturor modalităților de comunicare efective prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003.
Această concluzie se înscrie într-o logică normală, de bun-simț, deoarece este evident că numai de la comunicarea reală și efectivă a actului administrativ fiscal se poate concepe ca acesta să își producă efectele juridice cu care este înzestrat de lege. în aceeași sferă a normalului se
încadrează și principiul enunțat de art. 45 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală potrivit căruia "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii";.
În speță, organul fiscal nu a epuizat modalitățile de comunicare a actului administrativ-fiscal înainte de a proceda la comunicarea formală a actului prin procedura publicității.
Reclamantei nu i-a fost comunicat efectiv nici titlul de creanță, nici titlul executoriu, si nici celelalte forme de executare silită efectuate în baza acestor acte administrativ-fiscale.
După cum a arătat și mai sus, actul administrativ-fiscal i-a fost comunicat în mod real și efectiv numai în data de_, procedura de comunicare prin publicitate fiind viciată prin nefolosirea modalităților de comunicare prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003, deci termenul legal de formulare a plângerii prealabile expira numai la data de_ .
În aceste condiții, relevate de altfel organului fiscal prin plângerea prealabilă, se impunea în mod incontestabil ca pe cale contestației administrative pârâta să constate vicierea procedurii formale de comunicare prin publicitate, să constate repunerea subscrisei în termenul de contestare, respectarea termenului de contestare de 30 de zile de la comunicarea reală și efectivă a actului administrativ-fiscal și să procedeze la soluționarea pe fond a plângerii prealabile.
Această soluție ar fi fost conformă și cu jurisprudența constantă a Curții de Apel C. care prin Decizia Civilă nr. 3378/2010 pronunțată în Dosarul nr._ (anexa 5), într-o speță similară, a statuat că este mai preferabil să luăm în considerare comunicarea efectivă a actului administrativ-fiscal și să facilităm accesul contribuabilului în fața administrației în vederea soluționării pe fond a contestației decât să îl îndepărtăm pur formal prin luarea ca reper o comunicare formală realizată prin procedura de publicitate care este evident că nu a produs efectul dorit de legiuitor (luarea la cunoștință de conținutul actului).
De asemenea, reclamanta în momentul în care a aflat de existența unei pretinse datorii față de organele fiscale a ieșit din pasivitate și a încercat să elucideze actele administrative în baza cărora era executată silit, după care le-a atacat cu respectarea termenelor legale.
Pentru aceste motive solicită să se constate faptul că plângerea prealabilă a fost formulată în termenul procedural de 30 de zile de la comunicarea efectivă a actului-administrativ fiscal, și să procedați la verificarea pe fond a legalității și a temeiniciei deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Pe fondul plângerii prealabile.
Decizia privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_ a fost emisă de AFP B. în baza art. 27 alin. 3 lit. b din O.G nr. 92/2003.
a). Decizia este nelegală pentru nerespectarea dispozițiilor imperative ale art. 9 alin. 1 din
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Textul legal sus-menționat instituie obligativitatea pentru organul fiscal ca înaintea luării deciziei să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei. în speță, subscrisa nu a fost convocată în nici un mod la sediul intimatei pentru lămurirea aspectelor care au dus la existența celor doi furnizorilor comuni între S.C. Ștefinstal și S.C. C. S.R.L
Îndeplinirea de către organul fiscal a acestei obligații era cu atât mai necesară cu cât organul fiscal trebuia să verifice în mod real și direct îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin. 3 din
O.G. nr. 92/2003, deci mai ales prin luarea în considerare și a poziției noastre față de faptele care îi erau imputate.
Prin nesocotirea obligației de audiere preliminară s-a ajuns ca, împotriva reclamantei, să fie emisă o decizie de atragere a răspunderii solidare, în condițiile în care nu exista nici o faptă săvârșită cu rea-credință, apariția frecventă a celor doi furnizori comuni era normală dată fiind obiectul de activitate și nici nu erau incidente în cauză vreuna din excepțiile de la obligația de ascultare a contribuabilului prevăzute de art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, de fapt încălcarea de către organul fiscal a obligației imperativ prevăzută de art. 9 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 reprezintă încălcarea a însuși dreptului la apărare consacrat și garantat de art. 24 din Constituția României, aspect care nu poate decât să atragă nelegalitatea deciziei și pe cale de consecință anularea actului administrativ-fiscal întocmit cu nesocotirea acestui drept fundamental.
b). Decizia este netemeinică pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin. 3 lit. b din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Acest text legal prevede că "Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul și dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor,
are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puțin jumătate dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitorului."
Organul fiscal a constatat că în cauză era îndeplinită numai condiția de la lit. b)., deci existenta unor furnizori comuni între cele două societăți comerciale, furnizori care constituie cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor.
Prin decizia de atragere a răspunderii solidare organul fiscal a verificat datele de furnizori la
S.C. Stefinstal S.R.L. pe anii 2007-2008, iar la S.C. C. S.R.L. pe anul 2010, deci în mod cert lipsește caracterul de continuitate al relațiilor contractuale cu cei doi furnizori.
De asemenea, faptul că acești doi furnizori sunt comuni, nu se datorează vreunei inginerii financiare, ci se datorează faptului că atât S.C. Stefinstal S.R.L. cât și S.C. C. S.R.L. au ca obiect de activitate lucrări de instalații sanitare, iar acești doi furnizori sunt printre cei mai mari jucători de pe piața obiectelor sanitare prezenți în jud. B. -N. . Urmând firul logic al organului fiscal, două societăți comerciale diferite dar aflate sub control comun care activează ambele în domenii adiacente construcțiilor și amenajărilor interioare și care au ca principal furnizor S.C. Ambient S.A. să răspundă solidar fiecare pentru datoriile celeilalte, ceea ce este absurd și nu este în concordanță cu rațiunea pentru care legiuitorul a introdus textul legal sus-menționat în codul de procedură fiscală.
Antrenarea răspunderii solidare a unei terțe persoane ar trebui să fie rezultatul unei analize mai profunde și mai amănunțite, cu luarea în considerare a tuturor elementelor care pot duce la lămurirea aspectelor de fapt, din acest punct de vedere decizia organului fiscal apărând ca nemotivată.
Simpla copiere a textului legal așa-zis aplicabil (art. 27 alin. 3 lit. b. din O.G. nr. 92/2003), fără consemnarea vreunui argument în dovedirea acelei așa-zise constatări nu înseamnă și îndeplinirea condiției de motivare a actului administrativ-fiscal.
Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de textul legal aplicabil (art. 27 alin. 3 lit. b din O.G. nr. 92/2003) pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, consideră că se impune anularea Deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_ ca nelegală și netemeinică.
În speță, organul fiscal, începând cu modul în care a înțeles să emită decizia de atragere a răspunderii solidare, continuând cu încălcarea dreptului subscrisei de audiere preliminară și culminând cu modul de comunicare a actului administrativ-fiscal nu a făcut decât să încalce principiul bunei-credințe prevăzut de art. 12 din O.G. nr. 92/2003.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
În motivare, s-a arătat că SC Stefinstal S. a fost declarată insolvabilă fără bunuri sau venituri urmăribile prin procesul-verbal de insolvabilitate nr.180/_, având datorii către bugetul general consolidat de 24.274 lei. Totodată, societatea si-a suspendat activitatea prin ORC la data de_ .
Conform datelor furnizate de ORC asociat unic si administrator al societății este Nemeș I. Ștefan, obiectul principal de activitate îl reprezintă CAEN "4322 Lucrări de instalații sanitare, de încălzire si de aer condiționat"; sediul social este in B., str. M., nr. 7, sc. A, ap. 19; in perioada_ -_ societatea a avut punct de lucru in B., str. P-ta Centrala, nr. 25.
In cursul anului 2008 societatea a avut tranzacții cu furnizorii, conform balanței de verificare la_ de 54.023 lei ( sold final cont "401 furnizori" 2007=1450 lei, total sume curente cont "401 Furnizori" la_ =55.473 lei, de unde rezulta rulaje in cursul anului 2008 de 54.023 lei); principalii furnizori ai societății, așa cum rezultă din declarațiile 394 aferente semestrului 1 si 2 din 2008 si £ depuse la organul fiscal cu nr. 855/_ au fost SC ELZO PROD COM, CUI-5412452 si SC BLACK SEA SUPPLIERS S., CUI-8., care împreună au reprezentat suma de 38.934 lei (72% din totalul tranzacțiilor cu furnizorii). Studiind declarațiile 394 aferente semestrului 1 si l din anul anterior 2007 si depuse la organul fiscal cu nr. 42196/_ si respectiv 1236/_ cei doi furnizori enumerați mai sus au fost de asemenea principalii furnizori ai societății si in anul 2007, relațiile dintre aceștia si SC STEFINSTAL S. având caracter de continuitate.
Conform declarațiilor de impozite si taxe depuse la organul fiscal, începând cu anul 2009 societatea SC STEFINSTAL S., CUI-15347785 nu a mai desfășurat activitate si nu a mai obținut venituri.
Conform datelor furnizate de ORC la_ s-a înființat SC C. S., CUI-25336538, obiect principal de activitate fiind CAEN "4322 Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat", cu sediul social in B., str. M., nr. 7, sc. A, ap. 19; administrator fiind domnul Nemeș I. Ștefan, CNP-1., care deține si 95% din părțile sociale ale SC C. S. ; iar incepand cu data de_ SC C. S. are punct de lucru deschis in B., str. P-ta Centrala, nr. 25; societatea începând să desfășoare efectiv activitate începând cu trimestrul 2 din 2010.
Din analiza declarațiilor 394 aferente semestrului 1 si 2 din 2010 depuse la organul fiscal cu nr. 72065/_ respectiv 5899/_ rezulta ca principalii furnizori ai SC C. S., CUI- 25336538 au fost SC ELZO PROD COM S., CUI-5412452 si SC BLACK SEA SUPLIES S. ,
CUI-8877045 valoarea însumată a tranzacțiilor cu cei 2 furnizori fiind de 136.532 lei, ceea ce reprezintă 73% din totalul de 187.022 lei care reprezintă tranzacțiile cu furnizorii ( așa cum rezulta din deconturile de TVA, la rubrica de achiziții, depuse si declarațiile 394 depuse la organul fiscal).
Concluzionând cele prezentate mai sus SC STEFINSTAL S. B. si SC C. S., au sediul social la aceeași adresa, au avut sau au punct de lucru deschis la aceeași adresa, au același administrator, au același asociat majoritar care deține 100% părți sociale la SC STEFINSTAL S., respectiv 95% la SC C. S. ambele societăți se afla sub controlul comun al lui Nemeș loan Ștefan, principalii furnizori ai ambelor societăți au fost respectiv sunt aceeași si însumează peste 70% din valoarea tranzacțiilor efectuate cu furnizorii.
Ținând cont de cele menționate anterior consideră că sunt îndeplinite condițiile articolul 27, alin. 3) lit. b) din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare ( "persoana juridica răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil in condițiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlata sau se afla sub control comun cu debitorul si daca este îndeplinita cel puțin una din următoarele condiții: b)are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienții si/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul in proporție de cel puțin jumătate din totalul valoric al tranzacțiilor") pentru atragerea răspunderii solidare a SC C. S. .
Prin contestația înregistrata la AFP B. sub nr. 4037/_ împotriva Deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_ contestatoarea a cerut repunerea in termenul legal pentru formularea contestației.
Potrivit prevederilor art. 44 din OG 92/2003®, in urma emiterii Deciziei de impunere privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_ s-a procedat la comunicarea acesteia către contestator, prin posta cu confirmare de primire, la adresa înregistrată în evidențele ORC B.
-N. și la organul fiscal.
Având în vedere faptul că plicul a fost returnat în data de_ cu mențiunea "lipsa destinatar" s-a procedat la comunicarea Deciziei de impunere in conformitate cu art. 44 lit. d din codul de procedura fiscala, care prevede obligația comunicării actului administrativ prin publicitate, respectiv prin afișare la sediul organului fiscal si pe pagina de internet a ANAF.
Astfel, în data de_ decizia de răspundere solidara s-a publicat pe pagina de internet si afișat la sediul AFP B. prin anunțul colectiv cu nr. 475/13/C la poziția 6.
Potrivit art. 44 alin. 3 cod procedura fiscala actul administrativ fiscal se considera comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, in cazul din speța data comunicării fiind data de_ .
In conformitate cu art. 207 cod procedura fiscala, contestația formulată împotriva actelor administrativ fiscale, se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Prin urmare, având în vedere ca Decizia de impunere privind atragerea răspunderii solidare contestata a fost comunicată în conformitate cu prevederile legale in materie la data de_, iar contestația fost înregistrată cu mult după trecerea celor 30 de zile prevăzute de lege, respectiv, la data de_, consideră contestația ca fiind tardiv introdusă.
In drept, s-au invocat dispozițiile articolelor 115-118 Cod procedură civilă și O.G.92/2003® privind Codul de procedură fiscală și prevederile Legii 554/2004 - Contenciosul administrativ.
La termenul de judecată din data de_, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cu privire la petitul de anulare a Deciziei nr. 308/13/C/_ formulat în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 308/13/C/_, A. F. P. a municipiului B. a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantei SC C. S. pentru suma de 24.274 lei reprezentând datorii ale SC STEFINSTAL S. către bugetul general consolidat.
Din documentația depusă la dosar rezultă că această decizie a fost înaintată oficiului poștal spre a fi comunicată la sediul social al reclamantei din B., str. M., nr. 7, sc. A, ap. 19, județ B. -N. (adresă indicată de reclamantă chiar și în cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată și care figurează în evidențele ORC B. -N. și ale organului fiscal), însă conform recipisei poștale din_, dovada comunicării a fost returnată cu mențiunea "nereclamat";.
Urmare a acestui fapt, pârâta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, sens în care a fost emis anunțul nr. 475/13/C, publicat la data de _ .
Susținând că a luat la cunoștință despre emiterea deciziei de impunere abia la data de_, ca urmare a solicitării de relații de către reclamantă, aceasta a depus la DGFP B. -N. contestația înregistrată sub nr. 4037 din _ , prin care a solicitat anularea deciziei de atragere a răspunderii solidare mai sus menționate, solicitând repunerea în termenul legal de contestare în temeiul prevederilor art. 19 din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu art. 45 din Codul de procedură fiscală.
Prin Decizia nr. 1000/_, contestația astfel formulată a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.
În termenul legal de contestare (conform prevederilor art. 218 C.pr.fiscală rap. la art. 11 din Legea nr. 554/2004), reclamanta a exercitat acțiunea în contencios administrativ fiscal împotriva deciziei nr. 1000/_, aceasta făcând obiectul prezentului dosar, alături de cererea de anulare a Deciziei privind atragerea răspunderii solidare nr. 308/13/C/_ .
Reclamanta invocă în motivarea nelegalității și netemeiniciei dispoziției de respingere ca tardivă a contestației administrative, faptul nerespectării, în procedura comunicării actului administrativ fiscal, a prevederilor art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, susținând că, anterior comunicării prin publicitate, conform literei d) a textului legal menționat, nu s-au epuizat toate celelalte modalități de comunicare prevăzute prioritar, la literele a)-c).
Sub acest aspect, tribunalul reține că, într-adevăr, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a statuat, în cadrul Deciziei nr. 536/2011, că dispozițiile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a) -
din aceeași ordonanță.
Din conținutul deciziei rezultă neîndoios faptul că înlăturarea ordinii de realizare a modalității de comunicare trebuie să aibă un caracter nejustificat pentru a conduce la concluzia nelegalității comunicării actului administrativ fiscal prin publicitate, situație premisă ce nu este dată în prezenta cauză.
Astfel, în cauză tribunalul constată că organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal a realizat demersurile legale în vederea comunicării acestuia în modalitatea prevăzută de art. 44 alin. 2 lit. c din codul de procedură fiscală, faptul nereclamării comunicării fiind imputabil exclusiv
destinatarului comunicării
, în speță reclamantei, al cărei sediu social a fost corect menționat în trimiterea poștală.
Tribunalul constată că pârâtei nu-i poate fi imputată neutilizarea celorlalte mijloace prevăzute la lit. c a art. 44 alin. 2, câtă vreme reclamanta nu a făcut dovada că ar fi comunicat organului fiscal datele corespunzătoare aparținând reclamantei, în scopul comunicării prin fax, e- mail sau alte asemenea mijloace ce asigură transmiterea textului și confirmarea primirii.
Prin urmare, în atare condiții, recurgerea la procedura comunicării actului administrativ- fiscal în modalitatea prevăzută de lit. d) a art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, respectiv prin publicitate, este perfect legală, astfel încât, termenul de 30 de zile pentru contestarea acestuia, prevăzut de art. 207 C.pr.fiscală, se va calcula, conform prevederilor art. 101 C.pr.civ., începând cu data publicării anunțului individual, în speță aceasta fiind cu mult depășit.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de contestare formulată de reclamantă, tribunalul apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 103 C.pr.civ., aspectele relevate cu privire la modalitatea în care reclamanta a luat efectiv cunoștință de conținutul deciziei de atragere a răspunderii solidare neputând fi apreciate drept împrejurări mai presus de voința sa care să o fi împiedicat să-și exercite în termen dreptul de contestare și care să fie apte a opera o repunere a recurentei în termenul de contestare, faptul nereclamării corespondenței fiindu-i imputabil în exclusivitate acesteia.
În privința invocării de către reclamantă, în motivarea cererii de repunere în termenul de formulare a contestației administrative, a dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 (abrogat prin Legea nr. 71/2011 de la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil), tribunalul subliniază că acestea nu erau oricum aplicabile speței, referindu-se la depășirea termenelor de prescripție. Or, în cauză, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 C.pr.fiscală nu are caracterul unui termen de prescripție, ci de decădere, cum însuși textul legal menționează expres.
Având în vedere argumentele mai sus enunțate și constatând legalitatea Deciziei nr. 1000/_ prin care contestația reclamantei a fost respinsă ca fiind tardiv formulată, tribunalul urmează ca, în temeiul prev. art. 218 C.pr.fiscală, să respingă, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantă (inclusiv sub aspectul formulat în subsidiar în precizarea de acțiune depusă ulterior, de obligare a organului fiscal să se pronunțe pe fondul contestației), cu mențiunea că, obiectul cererii adresate instanței de contencios administrativ și fiscal în temeiul prevederilor art. 218 din Codul de procedură fiscală este reprezentat de decizia emisă în soluționarea contestației administrative conform art. 216 și 217 din același cod, ceea ce impune concluzia că analiza efectuată în cadrul procedurii judiciare nu poate să exceadă dispozițiilor actului atacat.
Or, în ipoteza legală prefigurată de art. 217 C.pr.fiscală (dată în speță), în care organul de soluționare competent nu antamează fondul, constatând neîndeplinirea unei condiții procedurale, a proceda instanța de judecată la analiza fondului anterior soluționării acestuia în cadrul procedurii administrative, pronunțându-se pe cale directă, în substanță, asupra contestației exercitate pe calea administrativă, ar însemna a opera o substituire nepermisă în activitatea administrației.
În condițiile în care tribunalul a apreciat ca fiind legală soluția de respingere ca tardivă a contestației formulate de reclamantă în procedura prealabilă, această împrejurare se constituie, în sine, într-un impediment pentru analiza celorlalte aspecte invocate de reclamantă, vizând fondul raportului de drept fiscal, demersul judiciar inițiat de contribuabil direct în fața instanței de judecată cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal apărând ca inadmisibil.
În atare condiții, instanța, în baza argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, urmează să admită excepția inadmisibilității invocată din oficiu cu privire la petitul de anulare a Deciziei nr. 308/13/C/_ și, în consecință, să respingă, ca inadmisibil, acest capăt de cerere formulat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu cu privire la petitul de anulare a Deciziei nr. 308/13/C/_ și, în consecință, respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere formulat de reclamanta SC C. S. , cu sediul în B., str. M., nr.7, sc.A, ap. 19, jud. B.
-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. B. în drepturile și obligațiile căreia s-
a subrogat A. J. a F. P. B. -N.,
cu sediul în B., str. 1 D., nr. 6-8, jud. B. -N., ca inadmisibil.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 1000/_ emisă de A.F.P. B. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
Red/dact: MAP/HVA
_ /2 ex
