Sentința civilă nr. 2275/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2275/2013
Ședința publică de la 08 Februarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. T.
Grefier I. -M. P.
Pe rol este judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamant C. V. D. și pe pârât A. F. P. A M.
C. N., pârât D. G. A F. P. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că mersul dezbaterilor și concluziile părților asupra fondului au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de_ când s-a dispus și amânarea pronunțării pentru data de_ și ulterior pentru data de_ și_ ,
încheierile de la termenele menționate făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Prin cererea formulată de reclamantul | C. | V. | D. | în |
contradictoriu cu pârâtele A. F. P. | A M. | C. N. | și D. |
A F. P. C., s-a solicitat
anularea Deciziei nr. 31185/_ ,
anularea Procesului-verbal nr. 444/_ ,
anularea măsurii de înscriere ca persoană impozabilă în scop de
T.V.A. reclamantului
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare
, s-a arătat că reclamantul a primit prin poștă Procesul- verbal nr. 444/_ prin care s-a dispus înscrierea ca persoană impozabilă în scop de TVA a reclamantului.
Reclamantul a formulat contestație administrativă împotriva acestei măsuri însă pârâtele l-au încunoștințat că procesul-verbal nu reprezintă un act administrativ fiscal si nu poate fi contestat.
Reclamantul a considerat că acest răspuns reprezintă o decizie de respingere a contestației iar împotriva lui a înțeles să formuleze prezenta cerere în contencios administrativ solicitând anularea acesteia.
Arată reclamantul că procesul-verbal nu îndeplinește cerințele de formă al actului administrativ necuprinzând toate mențiunile necesare pentru a produce efecte juridice.
În concret, reclamantul precizează că în sensul art. 43 Cod Procedură Fiscală, actul este necesar să menționeze data de la care își produce efectul, ștampila organului emitent, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației si organul la care se depune contestația precum si mențiuni privind audierea contribuabilului în cauză. Toate aceste elemente lipsesc din conținutul actului atacat.
A mai precizat reclamantul că nu există activități economice care să fie impuse din punctul de vedere al T.V.A. si că veniturile obținute nu au un caracter de continuitate. Astfel, nu sunt întrunite condițiile art. 127 Cod fiscal.
În altă ordine de idei, reclamantul, nu poate fi înregistrat în scop de TVA având în vedere că operațiunile realizate sunt scutite de TVA deoarece reclamantul nu este persoană impozabilă si nu a exercitat drept de deducere.
În drept
, au fost indicate dispozițiile art. 205, 43, 103 Cod Procedură Fiscală, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 127, 141, 153 Cod fiscal, HG 44/2004.
În probațiune
, s-au anexat Procesul-verbal nr. 444/2011, contestația 31185/2011, răspunsul 31185/2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză
, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației F. P. C. -N., având în vedere că toate înscrisurile depuse de către reclamant sunt emise de către
D.G.F.P. a Județului C. .
În ceea ce privește motivele invocate de reclamant pe fondul cauzei, se apreciază că acestea sunt lipsite de interes.
Adresa 31185/2011 interpretată de către reclamant ca fiind un răspuns la contestația formulată, nu este un act administrativ iar procesul- verbal nu reprezintă un titlu de creanță, nu dă naștere, nu modifică si nu stinge raporturi juridice de drept fiscal.
Procesul-verbal nu face decât să constate o situație de fapt din punct de vedere contabil.
Prin urmare, cererea este lipsită de interes.
La data de_, reclamantul a depus o completare de acțiune
solicitând
anularea Deciziei nr. 567/_ de soluționare a contestației - anularea Deciziei de impunere nr. 48390/_, precum si
anularea Raportului de inspecție fiscală de la aceeași dată.
În motivarea acestor capete de cerere
, s-a arătat, în plus față de cele arătate în cererea principală, că la nivelul anilor 2007-2009, nu a existat o normă juridică care să facă referire sau să clarifice noțiunea de venituri cu caracter de continuitate, neexistând nici un fel de criteriu care să ajute contribuabilul să înțeleagă conținutul acestei noțiuni. În această perioadă noțiunea de venituri cu caracter de continuitate a fost una vagă si
imprecisă, neputând fi calificată ca accesibilă si previzibilă.
Începând cu_ situația juridică s-a schimbat sub aspectul reglementării noțiunii juridice analizate, devenind previzibilă si accesibilă.
Cu referire la modul în care se aplică în prezent normele juridice care reglementează noțiunea de venituri cu caracter de continuitate, norme în
vigoare începând cu data de_, se încalcă în mod flagrant principiul neretroactivității normelor juridice.
Astfel, organele fiscale aplică si situațiilor anterioare datei de_ același tratament juridic, ajungându-se să se producă efecte retroactive defavorabile pentru anumite categorii de persoane în raport cu reglementarea în vigoare la data adoptări de către acestea a unor decizii de investiții majore. S-a ajuns, de asemenea, la o încălcare flagrantă a dreptului contribuabililor de a putea să determine influența deciziilor lor de management financiar supra sarcinilor lor fiscale.
Mai arată reclamantul că a invocat pe calea contestației si că operațiunea este scutită de TVA însă organul fiscal nu a analizat în contestație această critică.
Reclamantul precizează că organul fiscal a procedat nelegal si după constatarea calității reclamantului de persoană impozabilă în scop de TVA, neacordând reclamantului dreptul de deducere.
A arătat că reclamantul a depus la organul fiscal, în vederea emiterii deciziei de impunere, o serie de facturi si chitanțe, organul fiscal apreciind că nu se impune acordarea dreptului de deducere.
În plus, este inexactă data menționată de organul fiscal la care s-ar fi depășit plafonul special de scutire pentru întreprinderile mici.
S-a formulat de către pârâta D.G.F.P.C. întâmpinare față de completarea la acțiune solicitându-se respingerea acțiunii completate.
În urma controlului s-a constatat că activitatea desfășurată de către contribuabil în perioada supusă verificării, constă în tranzacționarea de apartamente noi prin acte autentificate de către notarul public și că operațiunile efectuate reprezintă operațiuni impozabile din punct de vedere al T.V.A., în sensul art. 126, art. 127 din Codul Fiscal, reclamantul desfășurând operațiuni economice obținând venituri cu caracter de continuitate.
Prin urmare, în mod corect în sarcina reclamantului s-au reținut obligații suplimentare de plată către bugetul statului constând în TVA și accesorii.
Cu privire la calcularea eronată a debitului prin neacordarea dreptului de deducere, se arată că în sensul art. 152 alin.8 si 9 din Codul Fiscal, nu au dreptul la deducerea taxei aferente achizițiilor persoane impozabile care aplică regimul special de scutire. Având în vedere că petentul nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA la data stabilită de_, acesta nu are dreptul la deducerea taxei.
Analizând cererea formulată, instanța retine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, în baza art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța retine că este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură si de fond care fac de prisos cercetarea fondului cauzei.
Sub aspectul excepțiilor invocate
, prin întâmpinarea formulată de către pârâte față de cererea introductivă de instanță, de lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. C. -N. și de lipsa de interes, instanța retine că acestea sunt întemeiate. În sensul art. 218 alin.2 din OG 92/2003, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar, prin urmare, atâta timp cât decizia atacată în cauză constituie obiectul cererii de chemare în judecată și atâta timp cât aceasta a fost emisă de către pârâta DGFP C., rezultă că doar această pârâtă are calitate procesuală în cauză.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată având în vedere că toate actele atacate de către reclamant au fost emise de către
D.G.G.P. C., prin urmare, nu există raporturi juridice cu A.F.P. C. -N. . Excepția lipsei de interes este întemeiată având în vedere că procesul-
verbal nu este un act administrativ si nu produce efecte în patrimoniul reclamantului astfel încât acesta nu are interesul să îl critice.
Față de capetele de cerere formulate pe calea completării de acțiune, instanța retine că acestea sunt neîntemeiate pe fond.
Astfel, reclamantul apreciază că nu datorează TVA pentru perioada verificată, având în vedere că nu realizează venituri cu caracter de continuitate, că nu desfășoară o activitate economică. Se mai arată normele referitoare la veniturile cu caracter de continuitate nu au fost previzibile si accesibile până la data de_ . Astfel, nu se poate aplica înțelesul noțiunii stabilite începând cu_ la situații juridice anterioare acestei date.
Pe de altă parte, chiar si dacă se constată că este o persoană impozabilă din punctul de vedere al T.V.A., reclamantul arată că momentul din care s-a calculat depășirea plafonului si necesitatea impunerii este greșit.
În plus, calculul TVA si al accesoriilor datorate s-a făcut în mod greșit prin neaplicarea dreptului de deducere a cheltuielilor efectuate cu ocazia achizițiilor bunurilor imobile vândute.
Instanța nu împărtășește însă punctul de vedere al reclamantului. Activitatea economică reprezintă orice activitate a producătorilor,
comercianților sau persoanelor care prestează servicii în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.
Criteriile stabilite prin jurisprudența C.J.U.E. pentru calificarea unei activități ca fiind sau nu economică sunt următoarele: activitatea trebuie apreciată în sine indiferent de scopurile sau rezultatele sale, activitatea trebuie să prezinte un caracter permanent, trebuie desfășurată în mod continuu, sau măcar să existe indicii ale intenției persoanei de a o repeta, activitatea trebuie să fie efectuată în schimbul unei remunerații încasată de autorul operațiunii (C.J.U.E. a precizat totuși că încasarea unei plăți nu este în sine de natură a conferi caracter economic unei activități), persoana în cauză trebuie să fi avut intenția de a obține venituri cu caracter de continuitate iar scopul operațiunilor desfășurate trebuie să fie acela al obținerii de venituri, scop care trebuie analizat în considerarea ansamblului activităților desfășurate de acea persoană și nu pentru fiecare operațiune în parte.
Analizând activitatea desfășurată de către reclamant, necontestată sub aspectul stării de fapt, instanța a constatat că aceasta întrunește criteriile prezentate anterior pentru calificarea ca activitate economică a activității desfășurate de către reclamant.
Astfel, începând cu luna ianuarie a anului 2007 și până în luna decembrie 2007, reclamantul a înstrăinat un număr de șapte apartamente în valoare totală de 2.567.215,38 lei din care i s-a cuvenit suma de 641.803,78 lei.
Asocierea cu alte trei persoane și vânzarea unui număr mare de apartamente într-o perioadă scurtă de timp, sunt aspecte din care se poate interpreta ca fiind evidentă intenția reclamantului de obținere a unor venituri cu caracter de continuitate, acest aspect rezultând din ansamblul operațiunilor de vânzare-cumpărare desfășurate. În plus, instanța retine că bunurile imobile prin natura lor sunt susceptibile de a fi utilizate atât în scopuri economice cât si private, însă din ansamblul condițiilor exploatării
apartamentelor reclamantului se poate trage concluzia că acestea au fost exploatate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, un număr mare de apartamente neputând fi destinat pentru uzul propriu al reclamantului si al familiei sale sau pentru săvârșirea unor simple acte de gestiune a patrimoniului.
Astfel, instanța consideră că aprecierea activității reclamantului ca având un conținut economic a fost în mod corect reținută de către organul fiscal.
Cu privire la conținutul juridic, la previzibilitatea si accesibilitatea normelor juridice care definesc conținutul noțiunii de venituri cu caracter de continuitate, instanța apreciază de asemenea că punctul de vedere al reclamantului este neîntemeiat.
Este adevărat că dispozițiile art. 127 Cod fiscal, sub aspectul înțelesului noțiunii de venituri cu caracter de continuitate au fost explicitate prin Normele metodologice de aplicare a legii, intrate în vigoare începând cu_ . Explicitarea însă prin normele metodologice nu poate conduce la ideea că a apărut o situație nouă din punctul de vedere al interpretării juridice, în ceea ce privește înțelesul noțiuni de venituri cu caracter de continuitate, această noțiune putând fi interpretată și înainte de adoptarea normelor metodologice, cu atât mai mult cu cât exista o bogată
jurisprudență comunitară dezvoltată în aplicarea Directivei 206/112.
Dacă reclamantul invocă aspecte de previzibilitate si accesibilitate specifice dreptului comunitar, cu siguranță cunoștea în mod explicit si înțelesul noțiunii de venituri cu caracter de continuitate,desprinse din același drept comunitar.
Prin urmare, nu se poate susține că o situație juridică nouă este raportată la fapte juridice petrecute înainte de intrarea în vigoare a normelor metodologice, norma cuprinsă în art. 127 Cod fiscal fiind clară, precisă si accesibilă sub aspectul noțiunii de venituri cu caracter de continuitate, putând fi interpretată în sensul stabilit de către organul fiscal chiar în lipsa normelor metodologice.
Astfel, instanța retine că reclamantul desfășoară o activitate economică din care obține venituri cu caracter de continuitate, prin urmare sunt aplicabile dispozițiile art. 126, art. 127 din Codul Fiscal, reclamantul având obligația de a se înregistra ca persoană impozabilă cu scop de TVA în sensul art. 152, art. 153 C. fiscal
Sub aspectul plății de TVA instanța retine că din conținutul documentelor existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de_, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 113/_ pentru înstrăinarea a două apartamente în sumă de 257.625 lei, astfel încât organele de inspecție fiscală au constatat că reclamantul împreună cu asociații, au depășit plafonul de scutire de TVA în valoare de 35.000 Euro.
Având în vedere faptul că reclamantul a depășit plafonul de scutire de TVA în cursul lunii ianuarie 2007, acesta avea obligația legală de a solicita înregistrarea ca plătitor de TVA până la data de_, în termen de 10 zile de la data constatării depășirii plafonului, respectiv prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost depășit, situație în care acesta ar fi devenit plătitor efectiv de TVA începând cu luna următoare, respectiv cu data de_ .
Deoarece contribuabilul nu a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA, organul fiscal este îndreptățit să procedeze la stabilirea de obligații fiscale aferente operațiunilor economice efectuate după această dată prin aplicarea
TVA asupra valorilor tranzacțiilor impozabile efectuate de către petent în perioada martie-decembrie 2007.
Referitor la invocarea de către petent a calculării eronate a debitului si accesoriilor peste nivelul datorat, prin neacordarea dreptului de deducere, instanța retine că si sub acest aspect punctul de vedere al reclamantului este nefondat.
Contribuabilul avea obligația de a solicita înregistrarea ca persoană impozabilă în scop de TVA începând cu data de_, situație în care putea beneficia de dreptul de deducere al taxei aferente achizițiilor de bunuri si servicii necesare realizării obiectului de activitate.
În acest sens, instanța retine că potrivit prevederilor art. 152 C. fiscal, persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire nu are dreptul la deducerea taxei aferente achizițiilor,în condițiile art. 145 și 146, nu are voie să menționeze taxa pe factură sau alt document și este obligată să menționeze pe orice factură o referire latextul legal, pe baza căruia se aplică scutirea... Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153_ Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153.
Prin urmare, întrucât contribuabilul a aplicat regimul de scutire pe toată perioada verificării deși avea obligația legală de înregistrare ca plătitor de TVA începând cu data de_, acesta nu are dreptul la deducerea taxei.
Potrivit dispozițiilor legale citate, se constată că doar după data înregistrării în scop de TVA o persoană impozabilă are dreptul la exercitarea deducerii de TVA.
Pentru considerentele menționate, având în vedere că reclamantul nu a dovedit temeinicia pretențiilor sale, instanța în baza art. 1, art. 8 din Legea nr. 554/2004 va respinge cererea formulată, menținând în întregime actele atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F.
P. a M. C. -N., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. și respinge cererea formulată împotriva acestei pârâte în baza excepției.
Admite excepția inadmisibilității în privința anulării Procesului-verbal nr. 444/_ și respinge acest capăt de cerere pe baza excepției.
Respinge cererea formulată si completată de către reclamantul C. V.
, cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. P. R. nr. 1, ap. 7, jud.C. în contradictoriu cu D. G. A FINAȚELOR P. A JUDETULUI C., cu sediul în C. -N., P. A. I. nr. 19, jud.C. .
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Februarie 2013.
Președinte,
M. T.
Grefier,
-M. P.
Red.MT Tehnored.VAM 4 ex./_
