Decizia civilă nr. 7344/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 7344/2013
Ședința publică din data de 19 Iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P.
B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2863 din data de_ ., pronunțată de Tribunalul B. -N., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu reclamantul
K. T. J., CABOMET A. K. T. J., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal - decizie de impunere.
Prin Serviciul Registratură, la data de_ recurenta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, într-un singur exemplar.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2863 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului B. N. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului K. T. J., invocată de pârâta DGFP B. -N. și respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de acest reclamant, ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
A fost admisă în parte, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul C. A. K. T. J., în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. a J. B. -N., și, în consecință a fost anulată Decizia nr.20/_ emisă de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP B.
-N. în dosarul nr.29/2011 și obligă organul de soluționare a contestațiilor să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulată de C. A. K. T.
J., precum și la examinarea acesteia în ceea ce-l privește pe K. T. J., contestație înregistrată sub nr. 4689/_ .
A fost obligată pârâta DGFP B. -N. să plătească C. A. K. T.
J. cheltuieli de judecată în cuantum de 4,3 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale este întemeiată în contextul în care decizia nr.20/_ a Biroului de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N.
, vizează respingerea ca nemotivată a contestației formulată de C. avocat K.
T. J., nu și a persoanei fizice K. T. J., situație în care, față de prevederile art.218 alin.2 din OG nr.92/2003: " deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de
contencios administrativ competentă, în condițiile legii";, decizia supusă controlului judecătoresc reținând calitatea de contestator pentru C. avocat K. T. J.,
fără a se face vorbire și de persoana fizică, va fi admisă excepția cu consecința respingerii acțiunii în contencios fiscal formulată de acest reclamant, ca fiind promovată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru argumentele expuse în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active, instanța apreciază că nu se mai impune și examinarea excepției lipsei de interes a reclamantului K. T. J., invocată de pârâtă.
Referitor la fond reține instanța că
sunt pe deplin confirmate de înscrisurile depuse la filele 89, 90, 91 și 92 dosar nr.29/2011, demersurile întreprinse, în exercitarea rolului activ consacrat de art.7 alin.(5) din Codul de procedură fiscală și pct. 2.5 din OMFP 519/2005, de organul de soluționare a contestațiilor, care a solicitat C. ului avocat K. T. -J. prin adresele nr.6013/_ și nr.6013/_, completarea/precizarea contestației cu indicarea motivele de fapt și de drept ale acesteia, precum și a dovezilor pe care se întemeiază, pentru toate obligațiile fiscale cuprinse în aceasta, precum și indicarea expresă a argumentelor legale pentru care nu este de acord cu constatările organului de control care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere, referitoare la deductibilitatea avansului și ratelor de leasing, a facturilor emise pe persoană fizică, a amortizării și a tuturor celorlalte cheltuieli la calculul venitului net impozabil aferent anului 2007 și 2008, precum și la stabilirea suplimentară a taxei pe valoarea adăugată aferentă în sumă de 4.163 lei, cu prezentarea documentelor vizând compensări ale taxei pe valoarea adăugată, confirmate de DGFP B. -N., la care face referire în cuprinsul cererii sale.
Este real că prin contestația depusă împotriva celor două decizii de impunere nu sunt satisfăcute pe deplin cerințele impuse de art.206 alin.1 lit. c și d din Codul de procedură fiscală cu referire la pct. 12.1 și pct. 2.4 din OMFP nr. 519/2005 pentru aprobarea Instrucțiunilor de aplicare a titlului IX din OG
nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală-republicat, care permit respingerea contestației ca "nemotivată, în situația în care contestatarul nu prezintă argumentele de fapt și de drept în susținerea contestației sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse soluționării";, organul de soluționare competent neputându-se într-adevăr "substitui contestatarului cu privire la motivele de drept și de fapt pentru care a contestat actul administrativ fiscal";, însă motivele chiar expuse lapidar(neurmărind o logică și o expunere concretă și coerentă, care ar fi fost firească prin natura problematicii fiscale pusă în discuție) în cuprinsul contestației aflată la filele 72-73 dosar nr.29/2011, precum cele privind suma de 4.376,56 lei pretins a fi compensată cu cea de 3315,10 lei, menționate în anexele nr.8 și 9( file 23,24 dosar contestație), deductibilitatea sumelor înscrise punctual în anexele 5 și 10( file 59-61) pentru anii 2007 și 2008, momentul curgerii/stabiliri penalităților de întârziere,
incidenței art.21 alin.3 lit. n din Legea nr.571/2003 la care s-a făcut trimitere în RIF întocmit la data de_ ( file 36-37), cu pretinderea aplicării retroactive a acestui ultim text legal, se impuneau a fi analizate pe fondul lor, nedepunerea unor acte, înscrisuri în dovedire având consecințe cu privire la soluția ce se
impunea a fi adoptată tot pe fond.
Or, cum în speță organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația formulată potrivit procedurii reglementate de art. 209 și urm. C.pr.fiscală, neanalizând punctual motivele invocate de ambii contestatori, cu atât mai mult cu cât nu s-a luat în examinare nici aspectul îndreptățirii persoanei fizice la declanșarea procedurii administrative prealabile reglementată de art.205-218 C.pr. fiscală, în temeiul prevederilor legale sus menționate, prin prisma contribuabililor în sarcina cărora s-au stabilit obligațiile de plată prin
deciziile de impunere nr.20 și 21/_, titluri de creanță care la pct.1 " date de identificare ale contribuabilului"; indică un "cod de înregistrare fiscală/cod unic de înregistrare fiscală";, respectiv "cod numeric personal/număr de identificare fiscală";, instanța va admite, în parte, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul C. A. K. T. J. în contradictoriu cu intimata D. G. a F. P. a J. B. -N. și, în consecință, va anula Decizia nr.20/_ emisă de Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul DGFP B. -N. în dosarul nr.29/2011, cu obligarea organului de soluționare a contestațiilor să procedeze la soluționarea pe fond a contestației formulată de C. A. K. T.
J., precum și la examinarea acesteia în ceea ce-l privește pe K. T. J., contestație înregistrată sub nr. 4689/_, cu mențiunea că analiza aspectelor de fond poate fi făcută pentru prima dată doar cu prilejul soluționării contestației de către organul administrativ competent conform art. 209 C.pr.fiscală și care evident că vor mai putea fi cercetate, eventual, și în etapa controlului judecătoresc al deciziei care se va pronunța de către organul de soluționare a contestației dacă se va apela la mecanismul procedural prevăzut de art. 218 alin. 2 C.pr. fiscală.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta D. G. a F.
P. B. -N. solicitând admiterea acestuia modificarea hotărârii în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii în considerarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel în dezvoltare se arată că în urma inspecției fiscale au fost stabilite în sarcina intimatului obligații fiscale ce au fost contestate. Soluția dată a fost de respingere a contestației ca nemotivata. În adoptarea acestei soluții s-a reținut că intimatul nu a precizat cuantumul bazelor de impunere sau a obligațiilor fiscale și ca atare s-a solicitat acestuia să precizeze obiectul contestației. Cum nu s-a înțeles a se răspunde solicitărilor reținându-se dispozițiile ordinului nr.519/2007, lipsa argumentelor și a documentelor care să probeze compensațiile și a unui răspuns la solicitarea adresată în temeiul art.206 coroborat cu art.65 din C.pr.fiscală s-a procedat al respingerea contestației. Organul de soluționare nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de drept și de fapt pentru care se atestă astfel ca nededucându-se argumentele și reținându-se documente care să combată și să înlăture constatările organelor de inspecție în mod corect s-a respins contestația ca nemotivată.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele juridice incidente, de art.304 C.pr.cov., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii.
În acest sens se reține ca un prim argument adus de recurentă constă în aceea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se fundamentează. Susținerea nu poate fi reținută. Așa cum se observă din expunerea de mai sus instanța a reținut că în cuprinsul contestației s-au relevat aspecte vizând deductibilitatea unor sume înscrise punctual pentru anii 2007 și 2008, momentul curgerii penalităților, incidența art.21 alin.3 lit.n din Legea nr.571/2003 la care s-a făcut referire prin RIF întocmit la_, cu pretinderea aplicării retroactive a acestui ultim text, astfel că chiar dacă lapidar arătate argumentele nu se poate reține
incidența lipsei motivării și respectiv a normelor fiscale invocate prin decizia contestată. În atare situație de vreme ce s-a menționat care sunt considerentele ce au determinat soluția nu se poate reține o nemotivare în sensul evocat de recurentă.
Mai susține recurenta că nu se putea trece cu ușurință peste chestiunile instituite de dispozițiile legale respectiv art.206 alin.1 lit.c și d C.pr.fiscală cu referire la pct.,12.1 și pct.2.4 din OMFP nr.519/2005 pentru aprobarea
instrucțiunilor de aplicare a titlului IV din OG nr.92/2003. Prin normele invocate într-adevăr se statuează că în caz de nemotivare respectiv în situația în care contribuabilul nu prezintă argumentele de fapt și de drept în susținerea demersului, contestația va fi respinsă.În speță însă nu se poate reține o lipsă a argumentelor . Astfel prin contestația formulată s-a arătat că deciziile de impunere sunt netemeinice și nelegale întrucât dispozițiile OUG nr.34/2009 au clarificat mai exact a redus deductibilitatea unor sume reprezentând cheltuieli, a explicitat că se pot deduce doar contravaloarea unui singur autoturism aferent fiecărei persoane, care are funcție de administrare urmând ca celelalte cheltuieli cu celelalte autoturisme sa nu mai fie deductibile; de la data intrării in aplicare a prezentei ordonanțe. Anterior acestei ordonanțe sunt aplicabile dispozițiile codului fiscal si a procedurii fiscale, a Codului civil privind buna credința, codul muncii, precum si toate normele aplicabile pentru securitatea muncii.
Simpla opinare a autoritatii fiscale cu privire la aplicabilitatea legii in timp nu este o atribuție ci este obligația ca in momentul in care efectuează un control fiscal sa aiba in vedere dispozițiile legale aplicabil in materie Ia acea data. Legea permitea si cabinetului avocat in situația in care avea angajat sa detina in proprietate doua autoturisme. Al doilea autoturism a intrat in posesie efectiva in anul 2009 cand cabinetul de avocat fusese radiat iar toate bunurile mobile si imobile au fost cesionate la SCPA K. si Asociații, astfel ca suma de 4163 lei reprezentând tva deductibil a fost compensate cu cheltuielile sin u s-a mai dispus restituirea lui deoarece in urma unor compensări DGFP BN a confirmat compensarea.
Prin titlul executor nr.21/_, reprezentând decizie de impunere organul de control a considerat ca suma de 8149 lei RON nu poate fi dedusa ca si cheltuiala si a stabilit impozit pe venit, conform anexei 9 si 10 din raportul fiscal. Anexa nr.8 privind colectarea tva-lui in suma de 3315, 10 lei au fost compensate cu suma de 4376, 56 lei, astfel ca suma de aproximativ" 1000 lei se impunea a fi restituită. Totodată au fost scoase de la deducere anumite sume de bani si facturi care au fost cheltuite in interesul cabinetului de avocat, sume care au dus la buna desfășurare a activității, atat la sediul principal cat si la punctul de lucru înregistrat la Baroul de avocați B. -N., din loc. Sărata nr. 182 A. Astfel sumele inserate in anexa nr.5 ia punctual 3, 6, 8, 9, 10, I 1, 13, 14, 16, 17, 19,
20, 22, 23, 26, 27, 28, 29, 31, 32, si 32 se impunea a fi deduse la nivelul anului 2007 deoarece dispozițiile legale in materie, Codul fiscal si Codul de procedura fiscala a stabilit un regim de deductibilitate pentru aceste sume. Menționam ca sumele inscrise in anexa nr. 10 la rubrica 1, 2, 4, 5, 6, 7, 10, II, 12. 14, 15, 17. 18, 19, si 20 deasemenea aveau regim de deductibilitate, astfel ca organul de control trebuia sa dea curs dipozitiilor legale raportat si la codul muncii si a normelor de securitate in munca pentru a desfășura in bune condiții o activitate de prestări servicii.
Chiar daca ordonanța 34/2009 a apărut in cursul anului 2009 si a făcut cuvenitele precizări, arătam ca aceasta lege speciala nu a retroactivat, iar temeiul de drept in baza căruia s-a făcut aceste nededuceri, respective legea 571/2003 aveau in anul fiscal 2007 si 2008 alte prevederi si se impunea a fi aplicate indeaproape. Dispozițiile codului fiscal si codului de procedura fiscala mai prevăd la art.222 si exigibilitatea anumitor sume datorate către DGFP BN, astfel ca penalitățile de intarziere calculate trebuiesc efectiv impuse si stabilite de la data emiterii deciziei de impunere, obligațiile fiscale fiind stabilite anterior in baza declarațiilor fiscale depuse anual, alături de copia registrului jurnal de incasari si plați, in care daca apăreau anumite neconcordante, cu ocazia stabilirii deciziei de impunere finala sa se fi avuta in vedere.
Tot astfel arată contestatorul că emiterea deciziei trebuie să țină seama de dispozițiile legale in materie la data efectuării inregistrarilor fiscale si nu aplicarea unor legi apărute in anul 2010, pentru inscrieri fiscale din anul 2007, respective 2008, sens in care arătam ca la punctul 4.2.3 din raport se inserează legea nr.571/2003 art.21, alin.3, lit n, astfel cum aceasta a fost modificata prin OUG 34/2009 precum si celelalte dispoziții care nu au corespondent cu inscrierile fiscale anterioare.
Din cele enunțate se observă că prin contestație s-a menționat incidența normelor fiscale aplicabile, ce anume sume se consideră deductibile și de ce. Prin urmare în condițiile în care s-au precizat argumentele de fapt și de drept nu se poate reține o lipsă de motive pentru a se considera aplicabil art. 206 iar din această perspectivă soluția primei instanțe nu poate fi considerată greșită.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza art.312 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din Legea nr.554/2004 Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. G. A F. P. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 2863 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
F. T. | D. | M. | M. | H. |
GREFIER
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_
