Sentința civilă nr. 7073/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7073
Ședința publică din_ Completul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G. - judecător
G. ier: D. H.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta Ș. G. A. I., cu sediul în B. M., str. Victoriei, nr. 84, județul M. și sediul procesual ales la Cab. Av. M. M. -
B. M., str. G. C., nr. 23/13, județul M., în contradictoriu cu pârâtul M.
B. M. -P. B. M. PRIN P., D. DE V. B. M.,
cu sediul în B.
M., str. Gh. Ș., nr. 37, județul M., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data de azi.
În urma deliberării, tribunalul a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra acțiunii în contencios de față, reține următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată sub nr. de dosar_ reclamanta Ș. G. A. I. - B. M. a chemat în judecată pe pârâtul M. B. M. - Primăria Baia Mare prin P. - D. de V. B. M. solicitând anularea raportului de inspecție fiscală Raportului de inspecție fiscală nr. 5865 din_, a Deciziei de impunere nr. 1524/_ și a Dispoziției nr. 1700/_ ,
prin care s-a reținut obligația reclamantei la plata sumei de 73796,66 RON stabilită cu titlul de venituri din închirieri și majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a arătat că potrivit art. 8 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale și instituțiile de învățământ pot obține și utiliza autonom venituri proprii iar potrivit Legii 273/2006 a finanțelor publice locale, art. 68, veniturile proprii ale instituțiilor publice finanțate în condițiile art. 67, alin. 1 lit. b și c (unde se include și reclamantul) se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează de către acestea iar veniturile proprii ale bugetelor instituțiilor publice finanțate potrivit art. 67, alin. 1 lit. b și c provin din prestări de servicii, chirii, manifestări culturale, etc.
Rezultă indiscutabil că veniturile proprii provenite din închirierea bunurilor pe perioada_ -_ puteau fi reținute de către unitatea școlară și utilizarea lor potrivit necesităților în condițiile în care s-a asistat în acest interval de timp la o subfinanțare a învățământului iar Primăria Baia Mare - Consiliul Local avea obligația de a finanța activitatea de învățământ.
Reclamanta a susținut că anual a întocmit bugetul de venituri și cheltuieli care a fost aprobat de Primăria Baia Mare la care se anexa și contul de execuție bugetară atât din venituri proprii cât și din bugetul local. Rezultă deci că sumele în discuție au fost obținute și cheltuite cu aprobarea ordonatorului de credite și a consiliului de administrație. Mai mult, în toată această perioadă s- au făcut verificări și de Curtea de Conturi și niciodată nu a fost reținut faptul că în mod incorect s-a încasat și utilizat în interesul colegiului sumele obținute din chirii, obținând descărcarea de gestiune pentru această perioadă.
Din faptul că în tot acest interval de timp pârâta nu a stabilit dreptul de a încasa un procent din chirie, fapt care l-a realizat abia în anul 2011, cât și aspectul că anual a fost aprobat bugetul de venituri și cheltuieli, rezultă că pârâta a înțeles să lase aceste venituri la dispoziția reclamantului în vederea finanțării activității unității de învățământ. Astfel că, în mod greșit, prin raportul de inspecție fiscală și decizia atacată, reclamanta a fost obligat să plătească suplimentar la bugetul local suma de 73796,66 lei, motiv pentru care se solicită admiterea cererii așa cum a fost ea formulată.
Prin precizarea din 9 XI 2012, reclamanta a solicitat suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii pe fond, invocând prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că suspendarea actelor administrative a căror anulare se cere, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se impune cu evidență, având în vedere că pârâtele pot solicita punerea în executare a actelor administrative emise, astfel că reclamanta ar putea fi pusă într-o situație grea, condițiile normale de desfășurare a activității de învățământ ar avea mult de suferit, cunoscut fiind și faptul că, și în condiții normale, activitatea de învățământ este subfinanțată.
Prin întâmpinare
, M. B. M. a solicitat respingerea acțiunii pe cale de excepție pentru lipsa calității procesuale pasive, respingerea cererii de
suspendare a actelor administrative, respectiv respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe excepție a susținut că având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se solicită este emis de P., M. B. M. nu are calitate procesuală pasivă.
Referitor la suspendarea executării actului administrativ fiscal, pârâtul a arătat că nu au fost dovedite condițiile de admisibilitate în sensul existenței unui caz bine justificat.
Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat instanței că reclamanta a reținut integral sumele obținute cu titlu de chirii deși potrivit art. 16 al. 1 -2 din Legea nr. 213/1998, suma trebuia virată la bugetul local, nefiind adoptată o hotărâre de consiliu local care să stabilească o cotă parte din sumele încasate care ar fi putut fi reținute de către unitatea de învățământ.
Având în vedere că, terenurile și clădirile închiriate, aflate în administrarea unității de învățământ sunt proprietatea publică a M. ui B.
M., închirierea bunurilor și încasarea veniturilor din chirii trebuia să se realizeze cu respectarea prevederilor Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de M. B. M., tribunalul constată că aceasta este nefondată raportat la faptul că se solicită anularea raportului de inspecție fiscală al M. ui B. M. - D. de V. .
Examinând acțiunea prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 1524/_ emisă de P. M. ui B.
M. - D. de V. s-a stabilit în sarcina reclamantei, obligații de plată suplimentare în cuantum de 73796,66 lei cu titlu de venituri din închirieri pentru perioada 2007 -2011.
Împotriva acestei decizii, care a fost emisă urmare inspecției fiscale ale cărei concluzii sunt consemnate în raportul de inspecție fiscală nr. nr. 5865 din_, debitoarea a formulat contestație administrativă care a fost respinsă ca nefondată prin dispoziția nr. 1700/_ emisă de P. ul M. ui B. M. .
Se impune precizarea că inspecția fiscală a fost efectuată în baza Deciziei nr. 42/2011 emisă de Camera de Conturi a județului M., în urma misiunii de audit realizată la Primăria Baia Mare, în speță neinvocându-se împrejurarea că acest act administrativ unilateral ar fi fost anulat de instanțele de judecată.
Nu s-a contestat faptul reclamanta a primit în administrare bunurile imobile în natură teren și construcții, ce constituie proprietatea publică a municipiului B. M., pe care le-a închiriat și a obținut venituri în acest mod.
Potrivit dispozițiilor art. 16 al. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, sumele încasate din închirierea sau din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale iar în cazul în care contractul de închiriere este
încheiat de către titularul dreptului de administrare, cum este în litigiul pendinte, acesta are dreptul să încaseze din chirie o cotă parte între 20 - 50%, stabilită prin hotărâre a consiliului local prin care s-a aprobat închirierea.
Față de normele legale imperative menționate anterior, nu poate fi primită apărarea reclamantei conform căreia veniturile realizate din chirii ar fi venituri proprii în sensul art. 68 al. 1 și 2 din Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 din Legea nr. 213/1998 .
Dat fiind faptul că bunurile închiriate nu constituie proprietatea reclamantei iar din raportul de inspecție fiscală reiese că verificarea se referă la perioada ianuarie 2007 - 30 iunie 2011, tribunalul consideră că reclamanta nu se poate prevala cu succes de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 1/2011 privind educația națională.
În perioada ianuarie 2007-30 iunie 2011 nu exista o hotărâre de consiliu local prin care să se aprobe închirierea bunurilor administrate de către reclamantă și cota parte pe care aceasta o poate reține din veniturile încasate cu titlu de chirie.
Prin urmare, în această perioadă reclamanta nu avea dreptul să își însușească sumele de bani obținute din închirierea bunurilor aflate în administrarea sa.
Faptul că, cu ocazia controlului efectuat, Curtea de Conturi nu ar fi constatat nelegalitatea însușirii de către recurentă a acestor sume de bani, nu are nici o relevanță, față de textele legale anunțate anterior actele contestate fiind legale și temeinice, după cum nu are relevanță nici modalitatea în care acestea vor putea fi puse în executare.
În contextul celor descrise anterior și reținând că începând cu anul 2006 nu a existat o hotărâre de consiliu local care să stabilească procentul pe care reclamantul ar fi putut să îl rețină din chirii, în sensul art. 16 al. 2 din Legea nr. 213/1998, actele administrativ fiscale atacate sunt temeinice și legale, situație în care acțiunea vizând anularea acestora este neîntemeiată.
Referitor la precizarea de acțiune, pentru suspendarea actelor administrativ fiscale până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, tribunalul constată că aceasta nu îndeplinește cerințele privind existența unui caz bine justificat, respectiv paguba iminentă în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 privind contencios administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, acțiunea formulată și precizată va fi respinsă în temeiul dispozițiilor art. 18 al. 1 din Legea privind contenciosul administrativ, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui B. M., invocată de acest pârât.
Respinge cererea de suspendare a Raportului de inspecție fiscală nr. 5865 din_, a Deciziei de impunere nr. 1524/_ și a Dispoziției nr. 1700/_
, cerere formulată de reclamanta Ș. G. A. I. - B. M. .
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș. G. A. I. - B.
M., cu sediul procesual ales la avocat M. M. - B. M., str. G. C., nr. 23/13, jud. M. în contradictoriu cu M. B. M. - Primăria Baia Mare, prin primar - D. de venituri B. mare, cu sediul în B. M., str. Gh. Ș. nr. 37, jud. M. .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, _ | . | |||
C. | Președinte G. | D. | H. | G. ier |
Red./ Tehnored -G.C.-_ ex.4
