Decizia civilă nr. 3869/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

DECIZIA CIVILĂ Nr. 3869/2013

Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.

Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC V. I. S. împotriva sentinței civile nr. 12958 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A.

  1. - D. G. A F. P. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.

    La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat Horea Gorde, în substituirea d-lui avocat Cosmin F., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind intimata-pârâtă.

    S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

    Procedura de citare este legal îndeplinită.

    De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.

    Prin Serviciul Registratură, la data de_ intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.

    Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

    Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare, în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

    Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.

    Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 12958 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj astfel cum acesta a fost promovat și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința anulării Deciziei nr. 173/_ emisă de D.

  2. a F. P. C. și respectiv a Deciziei de impunere nr. 62/_ și a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de_ .

    Hotărârea recurată este nelegală întrucât cuprinde motive străine de natura cauzei, având în vedere că instanța de fond a făcut o serie de aprecieri referitoare la calificarea ca persoane impozabile a unor persoane fizice, în timp ce în speță este vorba despre modalitatea de impunere a cotei TVA la o tranzacție încheiată între o persoană juridică și o persoană fizică.

    Se mai susține că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale, în condițiile în care a apreciat că nu a fost formulată o declarație în sensul prevăzut de art. 140 Cod fiscal la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Ori pe de o parte textul legal nu impune, ca în cazul achiziționării unui imobil de către o familie, să existe declarații din partea ambilor soți, ci doar că cumpărătorul are obligația de a da o astfel de declarație la momentul încheierii

    contractului de vânzare-cumpărare a imobilului. În cuprinsul contractului există o atare declarație, dată de către cumpărător. În această situație este incidentă și instituția mandatului tacit de reprezentare între soți, prevăzută de art. 35 C. fam. În plus, se impune aplicarea cotei TVA de 5% întrucât niciunul dintre soți nu a beneficiat anterior de o astfel de prevedere, niciunul dintre soți nu a achiziționat vreun imobil apartament anterior acestei tranzacții. Acest aspect rezultă din faptul că și soțul cumpărătoarei a dat ulterior declarație notarială privind îndeplinirea condițiilor impuse de Codul fiscal pentru aplicarea cotei TVA de 5%, aspect reținut și de organele de control în raportul de inspecție fiscală.

    Prin urmare apreciază că se impune anularea deciziei de impunere și recalificarea accesoriilor la debitul principal.

    Totodată arată că solicită acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară și timbru judiciar.

    Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.

    CURTEA

    Prin sentința civilă nr. 12958 din 03.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC V. I. S. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a Județului C. .

    Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

    Prin Decizia nr.173/_ emisă de D.G.F.P. C., s-a respins ca nemotivată și nesusținută cu documente capătul de cerere din contestația formulată de reclamanta SC V. I. S. pentru suma de 11.282 lei, reprezentând debit suplimentar la TVA, stabilită prin decizia de impunere. S-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma totală de 52.838 lei, stabilită suplimentar prin decizia de impunere privind obligațiile

    fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.F CJ nr.62/_ .

    S-a constatat că societatea a întocmit eronat decontul de TVA aferent lunii decembrie 2009, astfel că în conformitate cu prevederile art.156/2 alin.2 din Codul fiscal, organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea TVA-ului datorat luna decembrie și a stabilit un TVA suplimentar de plată în sumă de

    11.282 lei.

    Totodată în sarcina societății au fost calculate și obligații fiscale accesorii în sumă de 15.699 lei, reprezentând majorări de întârziere în sumă de 9.355 lei și penalități de întârziere în sumă de 6.344 lei, aferente neachitării la scadență a obligațiilor de plată datorate bugetului de stat.

    În opinia tribunalului, în cazul în care o persoană fizică construiește imobile cu intenția de a le vinde ulterior, aceasta se califică ca fiind o persoană impozabilă încă de la început, indiferent de numărul tranzacțiilor imobiliare efectuate într-un an calendaristic.

    Potrivit prevederilor art.127 al.1 este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități.

    (2) în sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate.

    (2^1) Situațiile în care persoanele fizice care efectuează livrări de bunuri imobile devin persoane impozabile sunt explicitate prin norme.

    Din proba cu acte administrate în cauză s-a evidențiat împrejurarea că taxa pe valoare adăugată în sumă de 11.282 lei stabilită suplimentar sarcina reclamantei, se datorează faptului că societatea verificată a întocmit eronat decontul de TVA aferent lunii decembrie 2009, motiv pentru care organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea TVA-ului datorat.

    Asa cum rezulta din continutul Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de_ si a anexelor nr. 2, 4 si 5 ale acestuia, organele de inspectie fiscala au procedat la stabilirea in sarcina contribuabilei a unei obligatii de plata suplimentare in suma de 37.139 lei (15.600+21.539 lei), ca urmare a aplicarii eronate de catre societate a cotei reduse de TVA de 5%.

    In speță sunt aplicabile prevederile art. 140, alin. (1) si alin. 2^1 din Legea nr.571/_ privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, unde referitor la cotele de impozitare care se aplica pentru determinarea taxei pe valoarea adaugata colectata, se precizeaza:

    (1) Cota standard este de 19 si se aplica asupra bazei de impozitare pentru operatiunile impozabile care nu sunt scutite de taxa sau care nu sunt supuse cotelor reduse.

    (2^1) Cota redusa de 5% se aplica asupra bazei de impozitare mtru livrarea locuintelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite. Terenul pe care este construita locuinta include si amprenta la sol a locuintei. In sensul prezentului titlu, prin locuinta livrata ca parte a politicii sociale se intelege:

    [...] c) livrarea de locuinte care au o suprafata utila de maximum 120 mp, exclusiv anexele gospodaresti, a caror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depaseste suma de 380.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adaugata, achizitionate de orice persoana necasatorita sau familie. [...]. Orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%, respectiv:

    1. in cazul persoanelor necasatorite, sa nu fi detinut si sa nu detina nicio locuinta in proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5%;

    2. in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detin fiecare sau impreuna nicio locuinta in proprietate pe care a/au achizitionat-o cu cota de 5%; [...]

    Prin Hotararea Guvernului nr. 44/_, stipuleaza la pct. 23, alin. (1), (7) si (10), urmatoarele:

    ,,23, (1) Taxa se determina prin aplicarea cotei standard sau a cotelor reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.

    (7) Cota redusa de taxa de 5% prevazuta la art. 140 alin. (2^1) din Codul fiscal se aplica numai pentru livrarea, astfel cum este definita la art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, a locuintelor ca parte a politicii sociale, respectiv pentru transferul dreptului de a dispune ca si un proprietar de bunurile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit. a)-d) din Codul fiscal. Pentru livrarile prevazute la art. 140 alin. (2^1) lit a), b) si d) din Codul fiscal, cota redusa de TVA de 5% se aplica inclusiv pentru terenul pe care este tonstruita locuinta".

    (10) In vederea indeplinirii conditiei prevazute la art. 140 alin. (2^1)lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, cumparatorul va pune la dispozitia vanzatorului, inainte sau in momentul livrarii bunului imobil, o declaratie pe propria raspundere. autentificata de un notar, din care sa rezulte ca sunt indefinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (21) lit c) pct.1 si 2 din Codul fiscal, care va fi pastrata de vanzator pentru justificarea aplicarii cotei reduse de TVA de 5%";.

    Din analiza textele de lege mentionate mai sus, s-a reținut ca în cazul aplicarii cotei reduse de TVA de 5%, cumparatorii trebuie sa prezinte "înainte sau in momentul livrarii bunului imobil" o declaratie pe propria raspundere autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, respectiv in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu dețină, fiecare sau împreună, nicio locuință în proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%, declarație care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.

    Potrivit prevederilor art.119 C. fiscal pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere, iar nivelul acestora este de 0,1% pe zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii datoriei.

    Reclamanta datorează și majorări de întârziere calculate pentru perioada cuprinsă între termenul de scadență și data stingerii debitului datorat, în consecință acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

    Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V. I. S.

    solicitând:

    1. Admiterea recursului.

    2. Modificarea in intregime a hotararii recurate, ca fiind netemeinica si nelegala si, pe cale de consecinta, admiterea actiunii in anularea Deciziei nr. 173/_ emisa de D. G. a F. P. C., din cadrul Agentiei Nationale de A. F., respectiv a Deciziei de impunere nr. 62/_ si a Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de_ .

    3. Obligarea intimatei la plata in favoarea reclamantei a tuturor cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu, in cuantumul si specificatia pe care le vom preciza ulterior, in temeiul art. 274 Cod proc. civ.

    În motivare s-a arătat că:

    Hotararea recurata cuprinde o solutie de respingere a actiunii in anulare introdusa de reclamantă ca neintemeiata.

    Pronuntand hotararea recurata, instanta de fond a retinut in principal doua aspecte:

    1. existenta caracterului de persoana impozabila de catre persoana fizica - "in opinia tribunalului, in cazul in care o persoana fizica construieste imobile cu intentia de a le vinde ulterior, aceasta se califica ca fiind o persoana impozabila inca de la inceput, indiferent de numarul tranzactiilor imobiliare efectuate intr-un an calendaristic."

    2. in cazul aplicarii cotei reduse de TVA de 5 %, cumparatorii trebuie sa prezinte "inainte sau in momentul livrarii bunului imobil" o declaratie pe proprie raspundere autentificata de un notar public, din care sa rezulte ca indeplineste conditiile stabilite la art. 140 alin. 2111it. c pct. 1 si 2 din Codul fiscal, respectiv in cazul familiilor, sotul sau sotia sa nu fi detinut si sa nu detina, fiecare sau impreuna, nicio locuinta in proprietate pe care au achizitionat-o cu cota de 5 %, declaratie care va fi pastrata de vanzator pentru justificarea aplicarii cotei reduse de TVA de 5 %. "

    Apreciază ca hotararea pronuntata de prima instanta este netemeinica si nelegala raportat la solutia pronuntata si la motivele care au format convingerea instantei.

    1. Fata de primul aspect prezentat mai sus, concluziile formulate de instanta de fond sunt straine de prezenta cauza, nefiind vorba de contestarea unei decizii de impunere pe TVA datorat de persoana fizica ci de TVA aferenta unor tranzactii incheiate de o persoana juridica.

      In acest context, nu are relevanta in prezentul dosar calificarea ca persoana impozabila a unei persoane fizice si argumentele, insotite de texte de lege, care sa justifice opinia instantei.

      Din cuprinsul Raportului de inspectie fiscala din data de_ rezulta ca s-a verificat modalitatea de percepere a TVA in cazul livrarii a doua apartamente de catre societatea V. I. S., persoana inregistrata in scop de TVA, constatandu-se aplicarea eronata a cotei reduse de 5 % in cazul acestor operatiuni.

    2. In ceea ce priveste al doilea aspect, apreciază ca motivarea instantei de fond adauga la lege in conditiile in care se impune un formalism excesiv operatiunii in discutie, care nu este prevazut de lege.

    In concret, potrivit deciziei de impunere, se stabileste ca suma de 37.138,68 LEI ar fi datorata din aplicarea gresita de catre reclamantă a cotei de 5% pentru TV A la livrarea a doua apartamente:

    • apt. nr.7 situat in Jud. C., Comuna Floresti, Str. Muzeul Apei, nr. 2, parter, cu factura nr. 41/_ ;

    • apt. nr. 1 situat in Jud. C., Comuna Floresti, Str. Somesului, nr. 5B, parter, cu factura nr. 31/_, nr. 43/_ si respectiv nr. 44/_ .

  1. Analiza contractului nr. 426/_

    Instanta de fond a respins actiunea in anulare pe considerentul ca nu a fost prezentata declaratie pe proprie raspundere "inainte sau in momentul livrarii bunului mobil" din partea ambilor soti, in cazul familiilor.

    Insa, legea prevede obligatia cumparatorului de a depune declaratie din care sa rezulte ca sunt indeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (21) lit. c) pct. 1 și 2 din Codul fiscal, niciunde legea nu stabileste ca aceasta obligatie o au ambii soti. in cazul familiilor.

    Astfel, aplicand cota de TVA de 5% la momentul vanzarii respectivelor imobile, reclamanta a facut aplicarea art. 140, al.(21} lit.c din Codul fiscal care prevede: "orice persoana necasatorita sau familie poate achizitiona o singura locuinta cu cota redusa de 5%", "în cazul familiilor, sotul sau sotia să nu fi detinut si să nu detină, fiecare sau Împreună, nicio locuintă În proprietate pe care a/au achizitionat-o cu cota de 5%"( pct.2).

    In detalierea dispozitiilor legale de mai sus, Normele de aplicare ale Codului fiscal valabile pentru anul 2010, prevad la art. 23 alin.10 "În vederea Îndeplinirii conditiei prevăzute la art. 140 alin. (21) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, cumpărătorul va pune la dispozitia vânzătorului, Înainte sau În momentul livrării bunului imobil, o declaratie pe propria răspundere, autentificată de un notar, din care să rezulte că sunt Îndeplinite conditiile stabilite la art. 140 alin. (21) lit. c) pct. 1 si 2 din Codul fiscal, care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%."

    Intre reclamantă, in calitate de vanzatoare, si B. L., casatorita cu

    B. A. -Flaviu, in calitate de cumparatoare s-a incheiat la data de 21 mai 2010 un contract de vanzare-cumparare in forma autentica, sub nr. 426/_ in fata Notarului P. O. Boldut. Contractul avea ca obiect vanzarea de catre reclamantă si implicit achizitionarea de catre cumparatoare a apartamentului nr. 1 situat in Comuna Floresti, Str. Somesului, nr. 5B, parter, Jud. C., inscris in CF 50191-C3-U23- Floresti contra unui pret de 161.539 LEI, echivalentul a

    38.500 EURO, cu TVA-ul de 5% inclus.

    Dupa cum se poate observa din inscrisurile de la dosar, in cadrul contractului de vanzare-cumparare nr. 426/_ incheiat in fata Notarului P.

    O. Boldut, cumparatoarea a dat urmatoarea declaratie: "Subsemanta cumparatoare pe propria mea raspundere si cunoscand dispozitiile art.292 Cod penal cu privire la falsul in declaratii, declar ca indeplinesc toate conditiile

    prevazute de art. 140 al. 2. 1. din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 20012008, referitoare la aplicarea cotei de TVA de 5%.".

    Prin urmare, apreciază ca cerinta legii era indeplinita.

    De asemenea, apreciază ca in cazul de fata isi gaseste aplicarea si prezumtia mandatului tacit reciproc de reprezentare intre soti, prezumtie instituita de art. 35 Codul familiei (in vigoare la momentul semnarii contractului de vanzare-cumparare), care dispune astfel: "sotii administreaza si folosesc impreuna bunurile comune si dispun tot astfel de ele; oricare dintre soti, exercitand singur aceste drepturi este socotit ca are si consimtamantul celuilat sot".

    Regula mandatului tacit reciproc de reprezentare intre soti constituie principala particularitate a exercitarii drepturilor sotilor privitoare la comunitatea de bunuri si fiind indisolubil legata de calitatea de sot, functioneaza pe toata durata casatoriei. Prin instituirea prezumtiei legale a mandatului reciproc de reprezentare intre soti, tertul contractant este scutit de dovada acordului dintre soti cu privire la savarsirea actului juridic respectiv. Astfel, in cazul de fata, declaratia data de sotie, in calitate de cumparatoare, in cadrul unui contract de vanzare-cumparare autentic, certificand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.140 aI.2.1. Cod fiscal referitoare la aplicarea cotei de 5%, este prezumata a fi data in numele ambilor soti. Mai mult, pentru a intari declaratia sotiei, chiar daca acest lucru nu era necesar, ulterior, sotul a dat la randu-i o declaratie notariala privind indeplinirea conditiilor impuse de Codul fiscal pentru aplicarea cotei TVA de 5%.

    Prin teza finala a art.35 al.2 Codul familiei se stabilesc limitele legale ale mandatului tacit reciproc de reprezentare dintre soti, statuandu-se urmatoarele: "niciunul dintre soti nu poate instraina si nici nu poate greva un teren sau o constructie care face parte din bunurile comune, daca nu are consimtamantul expres al celuilat sot". Asadar, in cazul actelor de instrainare sau de grevare a imobilelor comune, consimtamantul sotului neparticipant la realizarea actului juridic nu se mai presupune, ci trebuie exprimat in mod expres. Exceptiile fiind de stricta interpretare, aceste situatii nu pot fi extinse si la situatia actelor de dobandire a bunurilor imobile, in cazul carora se va aplica in continuare regula mandatului tacit reciproc de reprezentare intre soti. Este, de altfel si situatia de fata, in care sotii dobandesc prin cumparare un imobil, astfel incat declaratia data de sotie in cadrul contractului de vanzare-cumparare incheiat in forma autentica este prezumata a fi data in numele ambilor soti.

    Prin urmare, motivarea pronuntata de instanta de fond este nelegala, la fel cum este si Decizia organelor de control fiscal de a impune in cazul contractului de fata cota standard de TVA de 24% in locul celei de 5%, provenind dintr-o aplicare gresita a prevederilor legale in materie.

  2. Analiza contractului nr. 937/_

In situatia cumparatorului Racoti Flaviu - contractul nr. 937/_, reclamanta a contestat modalitatea de recalculare a TVA de catre organele de control fiscal, care au facut aceeasi greseala ca si in situatia precedenta, aplicand cota de TVA de 24% si nu pe cea de 19%, in vigoare la data faptului generator de TVA.

Analiza instantei de fond nu a cuprins si un raspuns fata de critica formulata de reclamantă impotriva retinerilor organelor de control, aspect care constituie un motiv suplimentar pentru care hotararea este netemeinica si nelegala si se impune a fi anulata.

Concluzii

Fata de aceste considerente expuse mai sus, apreciază ca se impune modificarea hotararii pronuntate de Tribunalul Cluj in totalitate si admiterea

actiunii in anulare formulata de reclamantă impotriva Deciziei nr. 173/_ emisa de DGFP cu consecinta anularii si a Deciziei de impunere nr. 62/_ si a Raportului de inspectie fiscala incheiat la data de_ .

In drept s-au invocat dispozițiile art. 299 si urmat. Cod proc. civ.

Pârâta intimată D. G. A F. P. A JUDEȚULUI C. a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală - f. 11-12.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:

În aplicarea prevederilor art. 140 alin. 2 lit. c Cod fiscal care reglementează condițiile pe care trebuie să le îndeplinească vânzarea de locuințe, HG nr. 1618/2008 a prevăzut la pct. 23 alin. 9 că vânzătorul poate aplica o cotă de TVA de 5% dacă cumpărătorul va prezenta o declarație pe proprie răspundere, autentificată de un notar din care să rezulte că sunt îndeplinite condițiile stabilite la art. 140 alin. 2 lit. c pct. 1 și 2 Cod fiscal care va fi păstrată de vânzător pentru justificarea aplicării cotei reduse de TVA de 5%.

Instanța de fond a interpretat corect aceste norme metodologice de aplicare a prevederilor Codului fiscal constatând că obligația prezentării declarației pe propria răspundere a fost instituită în scopul de a se dovedi îndeplinirea condițiilor legale și nu reprezintă o condiție nouă introdusă prin actul administrativ contestat.

În consecință, declarația pe propria răspundere a fost prevăzută ca instrument juridic care să justifice îndeplinirea de către cumpărător a condițiilor legale pentru aplicarea cotei reduse de TVA de 5% la data la care intervine faptul generator în cazul livrării de bunuri imobile și anume data la care sunt îndeplinite formalitățile legale pentru transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.

Recurenta reclamantă nu a contestat că faptul generator al obligației de plată a TVA în cazul livrării de bunuri imobile este reprezentat de transferul dreptului de proprietate care intervine la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare astfel încât este nesusținută afirmația potrivit căreia declarația pe propria răspundere poate fi prezentată și la o dată ulterioară care nu are nicio relevanță cu privire la existența și întinderea obligației de plată a TVA.

Prezentarea acestei declarații după data faptului generator al obligației de plată a TVA nu poate produce efecte juridice prin aplicarea cotei reduse de TVA de 5% care este condiționată de întrunirea și implicit de dovedirea îndeplinirea cerințelor legale la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare.

În fapt, la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare a celor două apartamente nu au fost prezentate declarațiile pe propria răspundere din care să rezulte că beneficiarii tranzacțiilor nu au deținut și nici nu dețin o locuință pe care au achiziționat-o cu cota de 5% fiind astfel încălcate dispozițiile legale prevăzute de art. 140 alin. 2 ind. 1 lit. c pct. 2 Cod fiscal și ale pct. 23 alin. 10 din HG nr. 44/2004.

Trimiterea făcută de către recurentă la dispozițiile art. 35 din Codul familiei nu prezintă relevanță juridică în cauză raportat la acordarea facilității fiscale și aceasta tocmai datorită nerespectării succesiunii etapelor de parcurs pentru aplicarea acesteia, succesiune care într-o primă etapă presupune prezentarea declarației autentificate.

Astfel, din documentele puse la dispoziția echipei de inspecție fiscală a rezultat faptul că în cazul cumpărătorului Racoți Flaviu nu există în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și nici distinct de contract declarația pe proprie răspundere autentificată la notar dată anterior sau concomitent livrării

bunului imobil din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 140 Cod fiscal.

În ceea ce o privește pe cumpărătoarea B. L. căsătorită cu B.

A. Flaviu organele de inspecție fiscală au constatat că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare există doar declarația doamnei B. L. dar ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare soțul acesteia a prezentat și el o declarație.

Ținând cont de prevederile pct. 23 alin. 9 din Normele de aplicare a Codului fiscal valabile pentru anul 2009 (cu referire la tranzacția din 18 mai 2009 vizându-l pe beneficiarul Racoți Flaviu) respectiv ale pct. 23 alin. 10 (pentru tranzacția vizându-i pe soții B. ), echipa de inspecție fiscală a procedat la aplicarea cotei standard de TVA respectiv de 19%, cotă în vigoare la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare, așa cum rezultă de altfel și din decizia nr. 173 din_ dată în soluționarea contestației - filele 41-47 dosar fond. Rezultă astfel că sunt neîntemeiate susținerile recurentei în ceea ce privește aplicarea unei cote de TVA de 24% în privința unuia dintre imobile.

Se impun totodată a fi înlăturate și susținerile recurentei vizând considerentele instanței de fond care în opinia reclamantei sunt străine de prezenta cauză, respectiv adaugă la lege. În speță, este vorba tocmai de contestarea unei decizii de impunere prin care a fost recalculată TVA datorată bugetului general consolidat al statului, făcându-se în acest sens o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. I. S. împotriva sentinței civile nr. 12958 din 3.XII.2012, pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

Președinte,

M. H.

Judecător,

D. M.

Judecător,

F. T.

Grefier,

D. C.

Red.M.H./dact.L.C.C.

2 ex./_

Jud.fond: A. Rădulescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3869/2013. Contestație act administrativ fiscal