Sentința civilă nr. 237/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 237/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion
Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul M. C.
N., DP C., împotriva Sentinței civile nr. 19430/2011 a Judecătoriei C. N., în contradictoriu cu intimatul B. R., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Nefiind alte cereri de formulat în probațiune, tribunalul declară închisă faza probatorie și, părțile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, reține cauza în pronunțare pe actele de la dosar.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 19430/_ pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca, a fost admisă plângerea contravențională formulată de către petentul B. u R. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - D.
P. C. având ca obiect anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr. 1. /_ .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :
La data de_ a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Poliției Comunitare C. -N. procesul-verbal de contravenție nr.1., prin care petentului i-a fost aplicată o amendă în cuantum de 300 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.10 lit. a din H.C.L. nr.26/2010, și anume pentru faptul că la data de_, ora 09:19, a staționat cu auto înmatriculat sub nr. SJ-0. pe domeniul public aparținând M. ui C. -N., respectiv pe str. P-ța. A. Iancu, amenajată ca loc de parcare cu plată, fără a avea tichet sau abonament de parcare valabil.
Examinând în acest context mai întâi legalitatea procesului-verbal de contravenție atacat, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor de formă prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub sancțiunea nulității absolute.
Cât privește însă temeinicia acestuia, prima instanță a reținut mai întâi că în materie contravențională - în lumina jurisprudenței recente a
Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că prezumția de nevinovăție - una din garanțiile specifice ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenție (și implicit, corolarul acesteia, exprimat în adagiul "in dubio pro reo";) trebuie să guverneze și domeniul dreptului contravențional, în măsura în care o faptă din sfera acestei forme de ilicit juridic poate fi calificată ca fiind "o acuzație în materie penală"; (în sensul autonom al acestei noțiuni convenționale europene) - situația de fapt consemnată în actul de constatare a contravenției trebuie confirmată prin administrarea de probe, ce cad în sarcina agentului constatator.
Or, în speță intimatul nu a produs nicio dovadă în sensul confirmării celor reținute în sarcina petentului, simpla constatare a faptului că autoturismul aparținând acestuia a fost parcat la data și ora menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, în mod neregulamentar, pe domeniul public din C. -N., nefiind suficientă pentru a antrena răspunderea contravențională a petentului în condițiile în care acesta contestă faptul că ar fi condus autovehiculul la data respectivă, iar intimatul nu a făcut în niciun fel dovada acestui aspect.
Prin urmare, față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, și prima instanță a apreciat că plângerea contravențională dedusă judecății este întemeiată,.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. C. -N. - DP
C., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii plângerii contravenționale formulate.
În motivare, recurentul a arătat că jurisprudența CEDO în materia procedurii contravenționale românești nu poate fi interpretată în sensul înlăturării prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției sau a inaplicabilității regulilor procedurale civile.
De asemenea, recurentul a arătat că, în opinia sa, petentul B. u R. nu a făcut dovada contrară a celor reținute în sarcina sa, simplele sale afirmații neconstituind probe în sensul legii civile și nefiind în măsură să dovedească
Analizând actele și lucrările cauzei, T. ul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nr.
1. încheiat la data de_, intimatul Les Cornel a fost sancționat cu amendă de 300 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a din HCL nr. 26/2010, reținându-se că la data de_, pe Piața A. Iancu, proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare cu nr. de înmatriculare SJ 0. a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil.
Instanța constată că agentul constatator nu a depus la dosarul cauzei fotografii ale poziționării autoturismului în cauză. Ori, în raport de această omisiune a agentului constatator, contrară practicii sale constante în a depune în astfel de litigii fotografiile realizate cu ocazia constatării acestor tipuri fapte contravenționale, tribunalul constată că se află în imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situația de fapt și de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuși dreptului de acces la instanță al petentului. Mai mult, se constată că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenție obiect al prezentei cauze, s-a reținut de către agentul constatator că fapta contravențională a fost comisă în Piața A. Iancu, fără însă a se indica în mod expres un număr de imobil în dreptul căruia se afla
amenajat locul de parcare pe care ar fi staționat nelegal autoturismul intimatului.
Ori, în raport de aceste constatări și având în vedere că recurentul a
invocat prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul reține, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, că scopul Convenției este acela al garantării unor drepturi concrete și efective, și nu al unora teoretice sau iluzorii (hotărârea Artico c. Italiei, din 13 mai 1980) și că dreptul de acces la justiție nu se limitează la dreptul de a angaja o procedură civilă, ci acesta trebuie să fie efectiv, incluzând dreptul de a obține o decizie a instanței sesizate (hotărârea Kutić c. Croația din 1 martie 2002), instanță care trebuie să se bucure de jurisdicție deplină, în sensul că această instanță trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și cele de drept ale cauzei (hotărârea Koskinas c. Greciei din 20 iunie 2002) și care să poată stabili ea însăși starea de fapt
(hotărârea Peltier
c. Franței din 21 mai 2002). O instanță care este ținută de interpretarea da tă
de către un organ a dministrativ unei chestiuni de fapt
(hotărârea Devlin c. Marii Britanii din 30 octombrie 2001) sau de drept
(hotărârea Chevrol c.
Franție din 13 februarie 2003) deduse judecății nu poate fi considerată ca
având jurisdicție deplină
.
Prin urmare, nedepunerea fotografiilor realizate de agentul constatator, lipsește instanța de posibilitatea efectivă de a controla legalitatea și temeinicia sancționării intimatului, privând totodată persoana sancționată de dreptul de a se apăra de acuzația care i se aduce, astfel că se constată că dreptul la un proces echitabil al acestuia, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost restrâns până în punctul în care accesul la justiție s-a găsit atins în esența lui.
Mai mult, în lipsa unor mențiuni detaliate privitoare la locul și modalitatea comiterii contravenției, instanța se află în imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situația de fapt și de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuși dreptului de acces la instanță al petentului.
Astfel cum prevede art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În aplicarea acestor dispoziții legale instanța constată că nu există o modalitate alternativă de înlăturare a vătămării produse contestatorului prin nedepunerea fotografiilor în cauză și neindividualizarea locului de comiterea contravenției în cauză, întrucât instanța se află în imposibilitatea de a stabili, în urma administrării unui probatoriu specific, situația de fapt și de a aprecia asupra temeiniciei procesului-verbal atacat, imposibilitate care aduce astfel atingere însuși dreptului de acces la instanță al petentului.
Ori, într-o atare situație, în mod judicios a apreciat instanța de fond că se impune anularea procesului verbal de contravenție întocmit de agentul constatator, astfel că se impune, în temeiul art. 312 C.proc.civ., respingerea recursului formulat în cauză împotriva sentinței nr. 19430/_ a Judecătoriei C. -N., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 19430/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2013.
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red./dact. IAM 2 ex. - _
