Sentința civilă nr. 249/2013. Contestație act administrativ fiscal

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 249/2013

Ședința publică din data de 03 aprilie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F. T. GREFIER D. C.

S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE P. M. M. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. - D. G. A F. P.

A J. C., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal Decizia nr. 319/2012 - impozitul suplimentar stabilit pe venitul net anual.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de_ și ulterior la data de_ .

CURTEA

Constată că prin cererea înregistrată la data de_ sub nr._ reclamantul M. M. - Cabinet de Stomatologie în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei nr.319 din_ privind soluționarea contestației, decizia nr.48377/1/_ privind impozitul suplimentar stabilit pe venit net anual, decizia de impunere nr.48377/2/_, privind cota TVA.

În susținerea celor solicitate se arată că în urma controlului efectuat organul de control a stabilit în sarcina cabinetului un impozit pe venit suplimentar în sumă de 91.930 lei, 102.833 lei majorări și 13.790 lei dobânzi. Diferența stabilită prin actul de control se datorează faptului că organul fiscal teritorial nu a emis o decizie de impunere calculată după datele ce au fost declarate. Datele înscrise în declarația depusă de cabinet la organul fiscal coincid cu datele din evidența contabilă și cu datele stabilite de către organul de control. Ceea ce diferă sunt datele din evidența fiscală pentru care nu se face răspunzător. Din conținutul declarației depusă în data de_ sub nr.3. organul fiscal avea toate elementele și datele necesare pentru emiterea unei decizii de impunere corecte cu atât mai mult cu cât datele înscrise în declarație coincid cu datele precizate de OMFP 469 din_ . Prin urmare calcularea impozitului pe venit nu era în sarcina și nici de competența sa să verifice organul fiscal dacă a calculat sau nu corect impozitul așa cum se sugerează de organul de soluționare a contestațiilor.

Faptul că s-a emis o decizie incorectă pentru veniturile realizate în 2006 nu i se poate și nu poate duce la stabilirea obligațiilor accesorii.

În privința impozitului pe venit pe anul 2007 se arată că organul fiscal a stabilit obligații fiscale în urma recalculării însă suma de 83.322 lei nu reprezintă cheltuiala cu investițiile ca să trebuiască recuperate pe calea amortizării așa cum se susține prin raportul de inspecție. Amenajarea bunului imobil nu se

încadrează în categoria investițiilor deoarece lucrările efectuate reprezintă doar reparații pentru utilizarea bunului în vederea realizării de venituri impozabile, valoarea acestora reprezintă cheltuiala deductibilă fiscală la determinarea venitului impozabil în baza prevederilor art.48 alin.4 din Legea nr.571/2003. Având în vedere că reparațiile nu se încadrează în categoria investițiilor nu se aplică regula privind amortizarea prevăzută la art.21 C.fiscal. Că cheltuielile de amenajare /reparații sunt deductibile fiscal rezultă și din Ordinul Ministerul Finanțelor Publice 1752/2005, OMFP 3055 din 20099, art.93 alin.1 respectiv art.106, art.107.

Cât privește impozitul pe venit pe anul 2008 se arată că organul fiscal a invocat excluderea cheltuielilor cu reparațiile de la deductibilitate în considerarea art.24 alin.3 din Legea nr.571/2003. Textul stabilește clar care sunt criteriile pentru ca o cheltuială să poată fi încadrată la investiții efectuate la mijloace fixe și anume acea cheltuială să fie realizată în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnice inițiale și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare prin majorarea valorii mijlocului fix. Lucrările efectuate la imobilul în care își desfășoară activitatea nu pot fi încadrate în prevederea arătată deoarece reparațiile nu conduc la obținerea de beneficii economice viitoare prin majorarea valorii mijlocului fix. Aceste lucrări au constat în reparații sau dacă a fost cazul înlocuirea instalațiilor a unor componente cu altele care să asigure funcționalitatea, reparații pentru o bună desfășurare a activității și au fost respectate condițiile ce trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a fi deduse fiind efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente și cuprinse în ……..financiar al anului în cursul căruia au fost plătite.

Cu privire la taxa pe valoarea adăugată se arată că nu s-a solicitat înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal deoarece s-a considerat că activitățile desfășurate se încadrează la operațiuni scutite prevăzute de art.141 alin1 lit.a, alin.2 lit.e C.fiscal îngrijiri medicale respectiv a desfășurat activitate de psihoterapie, tratare boli acesta fiind și interpretarea dată de autoritatea fiscală prin răspunsul la adresa înaintată.

Totodată arată reclamanta că în mod greșit a fost stabilită taxa deoarece în sensul art.152 alin.6, art.153 C.fiscal (aplicabile anilor 2007, 2008) nu se calculează și solicită plata taxei calculată ci plata taxei datorată care se calculează ca o diferență între taxa calculată și taxa deductibilă.

Tot astfel arată recurentul că și în privința accesoriilor s-a greșit textul de lege cu toate că în astfel de cazuri se calculează începând din 2010 la TVA-ul de plată în conformitate cu pct.62 alin.3 din normele de aplicare unde se stipulează că "după determinarea taxei se plată conform alin.2 organele competente vor stabili obligațiile fiscale accesorii aferente conform reglementărilor în vigoare. Până la această dată nu există o prevedere legală care să reglementeze calcularea de accesorii în cazul stabilirii TVA-ului de plată în cazul neînregistrării sau înregistrării cu întârziere în scopuri de TVA.

În fine se arată că în condițiile în care s-a considerat că nu operează scutirea organul fiscal trebuia să aibă în vedere că legiuitorul prin dispozițiile art.145 alin.2 C.fiscal a prevăzut și dreptul de deducere.

Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a arătat în esență că reclamantul a declarat pentru anul 2006 doar venituri realizate din convenții civile și pe cele din drepturi de proprietate intelectuală și nu a declarat veniturile realizate din activitatea cabinetului psihologic contrar prevederilor Codului fiscal; a depășit plafonul de scutire prevăzut de art.152 din același cod fără a solicita în termen înregistrarea ca plătitor de TVA, nu avea dreptul de deducere TVA aferent bunurilor achiziționate întrucât nu a fost înregistrat în scopuri TVA și nu a

depus decont pentru exercitarea dreptului și prin urmare în mod corect s-au stabilit obligațiile suplimentare dar și accesoriile în conformitate cu art.120 C.pr.fiscală.

Analizând susținerile părților Curtea reține următoarele:

În urma controlului efectuat prin raportul de inspecție fiscală încheiat s-a susținut că reclamantul pentru veniturile realizate în perioada controlată nu a depus declarația de venit în conformitate cu prevederile art.83 din C.fiscal, nu a declarat suma de 50.000 lei și respectiv veniturile au fost diminuate cu TVA colectat aferent veniturilor realizate de la persoanele fizice, că au fost înregistrate pe de o parte cheltuieli nedeductibile fie pe de altă parte cheltuieli deductibile cu amortizarea mijloacelor fixe nu a fost înregistrate.

Prin același raport s-a reținut că s-a depășit plafonul de scutire și nu s-a cerut înregistrat în scopuri de TVA. Urmare a constatărilor prin actele încheiate au fost stabilite de organele fiscale în sarcina reclamantului. Obligații suplimentare de plată în valoare totală reprezentând TVA impozit pe venit și penalități de întârziere pentru perioada 2006-2011.

Cele statuate au fost contestate reclamantul susținând în esență argumentele mai sus prezentate prin acțiune: calculul greșit al obligațiilor, scutire drept de deducere s.a.

Intimata a susținut că obligațiile au fost stabilite corect în raport cu normele fiscale.

În această dispută a stabilirii obligațiilor fiscale s-a ordonat efectuarea unei expertize de specialitate. Prin raportul întocmit expertul a arătat că organul fiscal califică corect obligațiile de a se înregistra în scopuri TVA, de a depune deconturile, de a plăti la termen impozitele și taxele și de a datora accesorii și califica incorect obligația declarativă privind veniturile realizate în anul 2006 obligația de a plăti TVA colectat la veniturile obținute în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2008 în loc de obligația de a plăti TVA datorat.

A mai arătat expertul că parte din cheltuieli erau deductibile, că data amortizării este_, că debitele datorate de reclamant la_ (data încheierii actului administrativ este de 475.080 lei respectiv TVA_ -_ în valoare de 107.461 lei și accesorii oferite majorări penalități în sumă de 151.375 lei respectiv impozit pe venit pentru perioada 2009 în sumă de 160.991 și accesorii în sumă de 55253 lei.

Sub aspectele relevate Curtea achiesează poziției exprimate prin expertiză cu următoarele precizări.

Codul fiscal respectiv Legea nr.571/1003 prin art.152 prevede că sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată este inferioară plafonului de 200.000 lei denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată. Persoanele impozabile care depășesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire sunt obligate să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal în termen de 10 zile de la data constatării depășirii.

Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligatii privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153.

Contribuabilul nu a respectat prevederea de mai sus neinregistrându-se în scopuri de TV A, începînd cu data de 01 decembrie 2006. În acest caz se aplică

prevederile pct. 56 Normele Metodologice de aplicare CF valabile în Decembrie 2006 "(4)ln cazul persoanelor impozabile care au depășit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel: a)in situatia în care abaterea de la prevederile legale se constată înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adăugată pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze pe perioada scursă între data la care avea obligatia să solicite înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată în regim normal și data constatării abaterii. Pe perioada cuprinsă între data constatării de către organele fiscale a nerespectării obligatiei de a solicita înregistrarea ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată și data înregistrării efective, persoana impozabilă aplică regimul special de scutire prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, însă are obligatia de a plăti la buget taxa pe care ar fi trebuit să o. colecteze pentru livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate în această perioadă".

Aceleași norme pct. 62 alin (2) valabile în anul 2007: prevăd" 2) în sensul ari. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:a) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele fiscale competente înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform ari. 153 din Codul fiscal, acestea

vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi datorat-o dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform ari. 153 din Codul fiscal, pe perioadă cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată organele de control vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă conform ari. 153 alin.

(7) din Codul fiscal".

Prevederea legislativă invocată mai sus - Pct. 62 alin (2) din Normele Metodologice este valabilă și pentru anul 2008 prin urmare, având în vedere faptul că prevederile fiscale nu retroactivează - conform Constitutiei Romaniei si că, acolo unde legea nu distinge, nici cel care o aplică nu trebuie sa o distingă, vom proceda la calculul TVA-ului datorat dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform ari. 153 din Codul fiscal pentru anii 2007 și 2008.

Pentru anul 2006

La luna decembrie colectăm TVA la veniturile realizate și avem un TVA de plată de 38456 lei aplicând cota standard de 19%.TVA-ul de plata stabilit mai sus are termenul scadent la data de 25 ianuarie 2007. - Anexele 1 și 1/A.

Pentru anul 2007

erioada fiscală este luna calendaristica potrivit art. 156 - (1) din Codul Fiscal, iar potrivit alin (2) al aceluiași articol: "Prin derogare de la alin. (1), perioada fiscală este trimestrul calendaristic pentru persoana impozabilă care În cursul anului calendaristic precedent a realizat o cifră de afaceri din operatiuni taxabile și/sau scutite cu drept de deducere care nu a depășit plafonul de

100.000 euro al cărui echivalent în lei se calculează conform normelor.

Contribuabilul a realizat în anul fiscal precedent o cifră de afaceri din operațiuni taxabile de 202.400 lei inferioară plafonului de 100.000 euro rezultînd că pentru anul 2007 perioada fiscală la TVA este trimestrul calendaristic.

Întrucât pe parcursul anului fiscal 2007 am identificat venituri și din prestarea de servicii către populație - în cazul acestora am calculat TVA-ul colectat potrivit prevederilor HG44/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a L 571/2003 privind Codul fiscal pct. 23 alin.(2) "Se aplică procedeul sutei mărite pentru determinarea sumei taxei, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard și 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când pretul de vânzare include și taxa. De regulă pretul include taxa în cazul livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii direct către populatie pentru care nu este necesară emiterea unei facturi conform art. 155alin. (7) din Codul fiscal, precum și În orice situatie în care prin natura operatiunii sau conform prevederilor contractuale pretul include și taxa." Astfel că, a întocmit Jurnalele de vînzări trimestriale aplicând cota standard la veniturile realizate din prestari servicii către persoane juridice unde prețul contractului era fară TVA și am folosit procedeul sutei mărite pentru veniturile realizate din prestări servicii către populație. De asemenea a întocmit Jurnalele de cumpărări trimestriale în care am cuprins documentele care indeplinesc conditiile de deducere de la art. 146 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal.

Din normele actului normativ menționat reiese că în cazul depășirii plafonului trebuie să se solicite înregistrarea în scopuri de TVA, necorespunzătoare dând dreptul organului fiscal la stabilirea obligațiilor fiscale și a accesoriilor.

Actele dosarului relevă că reclamanta a depășit plafonul și nu a cerut înregistrarea context în care trebuia să se procedeze la stabilirea obligațiilor suplimentare conform normelor mai sus enunțate.

Legat de acestea susține reclamantul că obligațiile nu au fost stabilite corect, nu s-a ținut seama de taxa datorată, de deducerea cheltuielilor din veniturile realizate, accesoriile nu se datorează.

Sub acest aspect mai trebuie arătat că actul normativ mai sus menționat prin art.84 prevede că " impozitul pe venit net anula impozabil/câștigul net anual datorat este calculat de organul fiscal, pe baza declarației privind venitul realizat prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net anual impozabil/câștigul net anual din anul fiscal respectiv, cu excepția prevederilor art.67 alin.3 lit.a.

Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite o decizie de impunere, în intervalul și în forma stabilită prin ordin al ministerului finanțelor publice.

Diferențele de impozit rămase de achitat conform deciziei de impunere anuală se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanțelor bugetare.

Mai prevede actul normativ arătat prin art.24 că cheltuielile aferente achiziționării, producerii, construirii asamblării, instalării sau îmbunătățirii mijloacelor fixe amortizabile se recuperează din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizării potrivit prevederilor prezentului articol.

Tot astfel prin art.48 al aceluiași cod se prevede că venitului net anual din activități independente, determinat pe baza contabilității în partidă simplă coroborat cu prevederile OMFP 1040/2004 privind organizarea contabilității in partida simplă.

Art.48 din Codul Fiscal prevede:

"(1) Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, deductibile, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă, cu excepția prevederilor art. 49 și 50.

  1. Venitul brut cuprinde:

    a) sumele încesete și echivalentul în lei al veniturilor în natură din desfășurarea activității;(. .. )

  2. Nu sunt considerate venituri brute:

    a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în natură făcute la începerea unei activități sau în cursul desfășurării acesteia;(. .. )

  3. Condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:

    1. să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;

    2. să fie cuprinse În cheltuielile exercițiului financiar al anului În cursul căruia au fost plătite;

    3. să respecte regulile privind amortizarea, prevăzute În titlul II, după caz;

  4. Următoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:

    ( ... )b) cheltuielile de protocol, În limita unei cote de 2% din baza de calcul determinată conform alin. (6);(. . .)

  5. Baza de calcul se determină ca diferentă Între venitul brut și cheltuielile deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat, pentru acordarea de burse priva te, cheltuielile de protocol, cotizețiue plătite la asociatiile profesionale.

  6. Nu sunt cheltuieli deductibile:

a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale;

(. . .)c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe venitul realizat în străinătate; (. .. )

La rândul său OMFP 1040/2004 prin prevederile sale statuează că: 38. Constituie venit brut venitul încasat în cadrul unui an calendaristic, indiferent de perioada în care au fost efectuate prestațiile.

41. În cazul contribuabililor plătitori de taxă pe valoarea adăugată, veniturile, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, se preiau pentru determinarea impozitului. "

De asemenea la CAPITOLUL IV ale aceluiași ordin:" Registrele și formularele financiar-contabile, comune pe economie, utilizate de contribuabili În conducerea evidenței contabile în partidă simplă (l)REGISTRUL JURNAL DE ÎNCASĂRI ȘI PLĂȚI (cod 14-1-1jb) Servește ca: - document de înregistrare a încasărilor și plăților; _Contribuabilii plătitori de taxă pe valoarea adăugată vor înregistra sumele încasate sau plătite, exclusiv taxa pe valoarea adăugată. "

Având în vedere faptul că începând cu data de_ contribuabilul avea obligația să se înregistreze in scopuri de TVA, asa cum prevedea la acea dată art.

152 alin (6) CF citat paragraful I de la TVA și ținând cont de modul de determinare a venitului brut încasat prevăzut de OMFP 1040/2004 al contribuabililor platitori de taxă am determinat impozitul datorat astfel: Din veniturile încasate în luna decembrie 2006 se va exclude TVA-ul rezulând următoarea situație: Venituri încasate potrivit Jurnalului de încasări și plăți:

202.400 lei minus TVA aferent (cotă standard 19%) :32.316 le = 170.084 lei venit preluat la determinarea impozitului. Total venituri preluate la determinarea impozitului pe anul 2006 sunt :( 583.240 total încasări minus TVA-ul lunii decembrie de 32.316): 550.924. Cheltuieli aferente veniturilor:5.174,83 Venit impozabil = 545.749, Impozit datorat 87.320 lei.

Din normele enunțate se observă că la calculul obligațiilor se ține seama de

…………..deductibilității ca și cheltuieli aferente veniturilor pentru a putea fi deduse trebuie să îndeplinească anumite condiții să fie efectuate în cadrul activității desfășurate în scopul realizării venitului justificate prin documente, să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar și să respecte anumite reguli, amortizări, limite 20% s.a.

În sensul normelor fiscale sunt cheltuielile deductibile sau limitat deductibile spre pildă cheltuielile cu achiziționarea de materii prime, materialele consumabile, cheltuielile de întreținere și funcționare, cheltuieli de protocol s.a.

Actele dosarului în cauză atestă că s-au făcut cheltuieli cu materialele pentru asigurarea activității respectiv în scopul realizării de venituri justificate prin documente în contextul înregistrării în evidențe și înscrise în exercițiul financiar. Acestea sunt relevate de altfel și prin expertiza. În plus același raport relevă și existența unor calcule eronate/greșite ale organelor fiscale concluzionând că debitele datorate ținând seama de regulile instituite de normele enunțate mai sus se ridică la valoarea de 475.080 lei - reprezentând TVA, impozit pe venit și accesorii.

Ori în atare situație raportat la acte și la norme susținerile reclamantei cu privire la obligații reale datorate se vădesc în parte fondate și urmează a fi admise.

Se susține însă de reclamat că accesoriile nu s-ar datora. Susținerea nu poate fi reținută în totalitate având în vedere că normele procedurale fiscale art.119, art.120 și următoarele stabilesc expres că în caz de neachitare la termen scadente a obligației se plătesc dobânzi și penalități de întârziere. Expertiza a relevat care sunt acestea raportat la debitele principale cât și la cuantumul stabilit de norme.

Ceea ce se poate însă reține este doar calculul raportat la perioada în care nu se datora respectiv termenul instituit de art.84 alin.6 C.fiscal.

În speță actele depuse atestă că în condițiile regularizării decizia a fost emisă cu întârziere de către autoritatea fiscală (deși exista posibilitatea verificărilor în condițiile existenței depunerii declarației contribuabilului) respectiv comunicată abia la_ . Prin urmare data scadenței și de la care se putea calcula accesorii era_ . În acest sens în raportul de expertiză exista o prezentare necesarul operațiunilor executate determinând accesoriile datorate iar din această perspectivă se vădesc fondate în parte și susținerile reclamantului.

Susține însă reclamantul că nu s-a procedat la înregistrarea ca plătitor de TVA deoarece a considerat că sunt incidente dispozițiile art.141 C.fiscal .

Susținerea nu poate fi primită deoarece scutirea se aplică pentru operațiuni strict legate de îngrijiri medicale (incluzând livrări medicamente, bandaje, proteze, accesorii ale acestora, bunuri similare către pacienți în perioada tratamentului, precum și furnizare hrană, cazare către pacienți, …….supraveghere nu și pentru consultațiile aferente. Ori reclamantul oferă consultații nu îngrijiri în sensul mai sus arătat .

În plus aparatele/ instrumentele nu intră în categoria celor fixate definitiv în bunuri mobile deoarece pot fi detașate fără deteriorarea acestora sau a imobilelor în care au fost amplasate.

Ca atare față de cele arătate în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 coroborat cu disp. Legii nr.571/2003 și OG nr.92/2003 Curtea va admite în parte acțiunea conform dispozitivului.

Totodată reținând incidența art.276 C.pr.civ. instanța urmează a obliga pârâta la cheltuieli parțiale în sumă de --------reprezentând raport de expertiză, onorariu avocat, taxă judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE P. M. M. cu sediul în C. -N. str. P. nr.32, jud. C., cu

domiciliul principal în C. -N. P. 14 iulie nr.18, jud. C., în contradictoriu cu

D. G. A F. P. C. cu sediul în C. -N. P. A. I. nr.19, jud.

C. .

Anulează în parte:decizia 319/_, decizia 48377/1/_ și decizia 48377/2/_ în privința obligațiilor fiscale în sumă de 231.017 lei reprezentând impozit pe venit, TVA și accesorii și exonerează reclamantul de plata acestora.

Obligă pârâta să plătească reclamantului cheltuieli parțiale în sumă de 11874,3 lei reprezentând onorar expertiză, onorar avocat și taxă judiciară.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE GREFIER

F. T. D. C.

Red.F.T./S.M.D.

4 ex./_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 249/2013. Contestație act administrativ fiscal