Sentința civilă nr. 2845/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2845/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii formulate de reclamanta P. I. D. A. - P.
F. A. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta P. I. D. A. - P. F.
A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. anularea parțială a Deciziilor de impunere nr.8344/1/_, nr. 8344/2/_ și a Raportului de inspecție fiscală nr.8344/_ . S-a mai solicitat anularea Deciziei nr. 477/_ emisă de pârâtă și exonerarea de la plata sumei de 32.598 lei, reprezentând: 6654 lei impozit pe venit, 1162 lei dobânzi, 998 lei penalități de întârziere, 16759 lei TVA și 7025 lei dobânzi aferente TVA, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada_ -_ s-a efectuat o inspecție fiscală de către reprezentanții pârâtei, în urma căreia au fost emise actele susmenționate, fiind stabilite în sarcina obligații suplimentare de plată în sumă totală de
33.409 lei, reprezentând impozit pe venit 6844 lei, dobânzi 1282 lei, penalități de întârziere 1027 lei, TVA 16985 lei, dobânzi 7172 lei. Reclamanta a mai arătat că în cadrul raportului de inspecție fiscală, organele fiscale susțin că amortizarea autovehiculului Volkswagen Tiguan înregistrată in contabilitate în cursul anilor 2008-2009 este nedeductibilă, având în vedere existența și a unui autoturism marca Renault Clio în patrimoniul reclamantei, care a fost achiziționat în anul 2003, raționament care este eronat și lipsit de temei legal, fiind incidente prevederile art.48 C. fiscal. Reclamanta a apreciat că și în cazul PFA cheltuielile cu amortizarea sunt deductibile fără a fi limitate la un singur autoturism pe întreaga durată de funcționare a persoanei fizice autorizate și că pârâta a acceptat ca fiind cheltuieli deductibile toate cheltuielile de întreținere, piese de schimb, reparații efectuate cu autoturismul
Volkswagen Tiguan, recunoscând implicit faptul că acesta este utilizat în desfășurarea activității profesionale. Reclamanta a menționat că este înregistrată ca PFA din anul 2000, având 12 ani de desfășurare a activității profesionale, fiind imposibil din punct de vedere practic ca în acești ani precum și de acum înainte să aibă dreptul de a utiliza în desfășurarea activității un singur autoturism, astfel că concluziile pârâtei sunt lipsite de orice temei legal.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta D. G. a F. P. a județului C. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a arătat că în urma verificărilor efectuate, organul de inspecție fiscală a constatat că nu toate cheltuielile înregistrate de reclamantă în contabilitate îndeplinesc condițiile pentru a fi deductibile fiscal. Pârâta a considerat nejustificată deducerea cheltuielilor cu amortizarea pentru cel de-al doilea autovehicul deținut de reclamantă, întrucât la data controlului, primul autovehicul se afla în patrimoniul PFA, nefiind înregistrată vânzarea sau casarea lui și că, în sensul dat de legiuitor, nu se limitează dreptul reclamantei de a deține în patrimoniu două sau mai multe autovehicule, ci doar dreptul acesteia de a deduce la calculul impozitului pe venit, cheltuielile cu amortizarea, doar pentru un autoturism, și nu pe rând, la fiecare din autoturismele din patrimoniul său. Pârâta susținut că dacă pentru autoturismul Renault Clio, deținut deja în patrimoniul reclamantei, au fost înregistrate și admise la deducere pentru calculul impozitului pe venitul net, cheltuielile cu amortizarea, în cazul cel de-al doilea autoturism, s- a făcut cu încălcarea normelor legale în vigoare, rezultată tocmai din înregistrarea pe rând, a amortizării mai multor autoturisme. În ceea ce privește TVA, diferența suplimentară de TVA în sumă de 16759 lei contestată, reprezintă TVA dedusă de reclamantă din facturile de leasing financiar aferente achiziționării autoturismului Volkswagen Tiguan, considerată de organul fiscal ca nedeductibilă, întrucât se referă la un bun folosit în interes personal.
În cauză, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiate martorele Husmezean R. E. și T. M. (filele 126, 127).
Reclamanta a formulat și concluzii scrise (filele 131-134).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pe baza raportului de inspecție fiscală nr. 8344/_ (filele 12-16), D. G. a
F. P. C. a emis Deciziile de impunere nr. 8344/1/_ și nr. 8344/2/_ privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, respectiv impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei P. I. D. A. - P. F. A. obligații fiscale suplimentare după cum urmează: TVA suplimentară de 16.985 lei (pentru anii 2007-2011), dobânzi de 7.271 lei, impozit pe venit de 6.844 lei (pentru perioada 2007-2009) și dobânzi aferente de 1.282 lei (filele 18-21).
Pentru aceasta, s-a reținut că reclamanta a înregistrat ca și cheltuieli deductibile bunuri pentru folosința personală, respectiv obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, fier de călcat și un al doilea autovehicul. La data efectuării inspecției fiscale, în patrimoniul afacerii era înregistrat un prim autovehicul, achiziționat în 2003, pentru care contribuabilul nu a înregistrat vânzarea sau casarea, iar un al doilea autovehicul nu se justifică, în condițiile în care contribuabilul nu are niciun angajat, ci funcționează singur. Temeiul de drept indicat pentru Decizia nr. 8344/1/_ a fost art. 145 par. 2 lit. a coroborat cu art. 48 par. 7 lit. a din Legea nr. 571/2003.
Și din punctul de vedere al impozitului pe venit, decizia este motivată pe aceea că reclamanta a înregistrat ca și cheltuială deductibilă amortizarea pentru un al doilea autovehicul, Volkswagen Tiguan, în timp ce cabinetul poseda deja un autovehicul, Renault Clio, iar textul legal aplicabil este art. 48 par. 7 lit. a din Legea nr.571/2003.
Cu respectarea art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, reclamanta a formulat contestație împotriva acestor acte administrative fiscale, respinsă prin Decizia nr.477/_ a Direcției Generale a F. P. C. (filele 29-39), iar acum atacă în contencios administrativ decizia de soluționare a contestației și solicită anularea parțială a deciziilor de impunere, pe motiv că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art.48 raportat la art. 24 Cod fiscal, dar fără a fi incidentă și limitarea de la art. 21 alin. 3 lit. n întrucât PFA nu are angajați cu funcții de conducere și administrare; pe de altă parte, începând cu august 2008 autoturismul Volkswagen Tiguan a fost utilizat în mod exclusiv în desfășurarea activității profesionale a reclamantei.
Cu titlu preliminar, tribunalul constată că decizia de soluționare a contestației a completat temeiurile de drept care au stat la baza emiterii deciziilor de impunere contestate.
Astfel, doar prin această decizie organul fiscal face referire la incidența dispozițiilor art. 24 alin. 11 lit. h și art. 21 alin. 3 lit. i și n din Codul fiscal, coroborate cu cele ale pct. 49 din O.M.F.P. nr. 1040/2004, în sensul că în cazul cheltuielilor referitoare la achiziția de mijloace fixe, pentru a putea fi înregistrate ca deductibile, acestea trebuie să respecte regula de limitare a deductibilității amortizării la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu atribuții de conducere și de administrare.
Date fiind aceste prevederi, D. G. a F. P. a județului C. concluzionează că legiuitorul nu limitează petentei dreptul de a deține în patrimoniu 2 sau chiar mai multe autoturisme, ci doar dreptul acesteia de a deduce la calculul impozitului pe venit cheltuielile cu amortizare doar pentru un autoturism, iar nu pe rând, la fiecare din autoturismele din patrimoniul său.
Organul fiscal mai subliniază că, în subsidiar, este întemeiată constatarea organului de control potrivit căreia activitatea desfășurată de petentă nu justifică achiziția a 2 autoturisme (fila 35).
Aceleași considerente sunt prezentate și în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată.
Or, în motivarea deciziei de soluționare a contestației promovate în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală nu este admisibilă modificarea sau completarea temeiului de drept al deciziilor de impunere emise anterior.
În acest sens, art. 213 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevede în mod expres faptul că "În soluționarea contestației organul competent va verifica
motivele de fap t și de drep t care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării
";. Astfel, organul competent să soluționeze contestația poate doar să verifice temeiurile de drept indicate prin titlul de creanță și să decidă prin raportare (strict) la acestea, iar nu să le complinească, o altfel de interpretare fiind de natură a aduce atingere dispoziției exprese de la alin. 3: "Prin soluționarea contestației nu se poate crea o situație mai grea contestatorului în propria cale de atac
";.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul nu va analiza prezenta cauză decât prin prisma dispozițiilor legale indicate prin deciziile de impunere contestate.
Potrivit art. 48 alin. 7 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu sunt cheltuieli deductibile "sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale";.
Din punctul de vedere al TVA, art. 145 alin. 2 lit. a prevede că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Pe cale de consecință, problema constă în a stabili dacă reclamanta P. I. D. A. -
P. F. A. a utilizat autoturismul marca Volkswagen Tiguan în scopul realizării activităților profesionale specifice ori, dimpotrivă, pentru uzul personal.
În primul rând, după cum a subliniat și reclamanta, organul fiscal a acceptat ca fiind cheltuieli deductibile cheltuielile de întreținere, piese de schimb, reparații etc. efectuate cu acest autovehicul, recunoscând prin aceasta că a fost utilizat în desfășurarea activității profesionale.
De asemenea, martorele Husmezean R. E. și T. M. audiate în cauză au atestat faptul că, de la data achiziționării, din anul 2008, reclamanta a efectuat deplasările aferente activității desfășurate (în vederea participării la seminarii, întruniri de afaceri sau instruiri) doar cu acest autovehicul (filele 126, 127).
Pentru acestea, tribunalul apreciază că nu se justifică excluderea cheltuielilor aferente autovehiculului din categoria cheltuielilor deductibile.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 218 din Codul de procedură fiscală raportat la art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite prezenta cerere, se va anula Decizia nr.477/_ de soluționare a contestației și se vor anula parțial Deciziile de impunere emise și raportul de inspecție fiscală întocmit, consecința fiind exonerarea reclamantei de la plata sumei totale de 32.598 lei.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâta căzută în pretenții va fi obligată la plata în favoarea reclamantei a sumei totale de3.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbre judiciare și respectiv a onorariului avocațial achitat (filele 128-129).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I. D. A. -
F. A.,
cu sediul procesual ales în C. -N., str. I. M. nr.40, ap.12, jud. C.
, în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C., cu sediul în C.
-N., P-ța A. I. nr. 19, jud. C. .
Anulează Decizia nr. 477/_ de soluționare a contestației reclamantei.
Anulează parțial Decizia de impunere nr. 8344/1/_, Decizia de impunere nr.
8344/2/_ și raportul de inspecție fiscală nr. 8344/_ .
Exonerează reclamanta de la plata sumei totale de 32.598 lei.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 3.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. _
