Sentința civilă nr. 2853/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI S.
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 2853/2013Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta B. R. în contradictoriu cu pârâta A. J. DE P. S. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat A.
B. O., lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, precum și precizare și răspuns la întâmpinare.
Reprezentanta reclamantei arată faptul că precizare de acțiune este impropriu spus, a majorat pretențiile cu dobânda legală aferentă, sens în care apreciază că nu se impune comunicarea acesteia pârâtei.
Reprezentanta reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse în probațiune ca fiind legală, pertinentă și utilă soluționării cauzei și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă în dezbateri pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției pentru motivele expuse pe larg prin răspunsul la întâmpinare, iar pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
Instanța unește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu fondul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru Plăți și I. Socială C. pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și pentru cel de-al doilea copil geamăn pentru perioada_ -_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a invocat faptul că reclamanta este mama minorelor B. Rebeca și B. Ruth, născute la data de_ dintr-o sarcină gemelară și că a beneficiat de indemnizația lunară în temeiul OUG 148/2005 doar pentru una dintre minore în cuantum
de 600 lei/lună. Reclamanta a mai arătat că a solicitat pârâtei acordarea indemnizației pentru cel de-al doilea copil, însă cererea sa a fost respinsă și că legiuitorul a intervenit prin adoptarea Legi nr. 239/2009, modificând art. 2 din OUG 148/2005 în sensul acordării indemnizației pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară sau multiplă. Deoarece prin Decizia nr. 26/_ pronunțată de I.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzut de art. 1 alin.1 din ordonanță, se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară în cuantum de 800 lei pentru perioada_ -_ ; 600 lei pentru perioada_ -_, 600 lei sau opțional 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 lei pentru perioada_ -_, se consideră îndreptățită la recuperarea sumelor de bani menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată si pentru cel de-al doilea copil rezultat dintr-o sarcină gemelară.
Prin întâmpinarea
formulată (filele 13-15), pârâta A.J.P.I.S. C. a solicitat respingerea acțiunii și a invocat exc epția pr escripției dr ept ului m aterial la acțiune
al reclamantei pe considerentul că termenul de 3 ani a început să curgă de la data aprobării dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului. Pe fondul cauzei, a arătat că reclamanta a beneficiat de indemnizația pentru creșterea copilului în perioada_ -_ în cuantum de 600 lei/lunar și că nu există temei legal pentru acordarea sumelor de bani solicitate de reclamantă.
Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtei la acordarea indemnizației susmenționate pentru perioada_ -_, cu dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată (filele 3-26).
În ceea ce privește exc epția presc ripției drep tu lui mate rial la ac ți une
invocată de pârâtă, care se impune a fi analizate cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța urmează a o admite pentru următoarele considerente:
După cum reiese din certificatele de naștere seria NV nr. 5. și nr. 5. (filele 9, 10), reclamanta B. R. a născut la data de_ două fetițe, B. Ruth și B. Rebeca, dintr-o sarcină gemelară.
Potrivit susținerilor părților, reclamanta a beneficiat în perioada_ -_ de indemnizația lunară doar pentru creșterea unui copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, în cuantum de 600 lei.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită acordarea indemnizației lunare și pentru cel de-al doilea copil născut din sarcina gemelară.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă (aplicabile în speță în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege";, iar potrivit art.3, termenul general de prescripție al drepturilor patrimoniale este de 3 ani.
Tribunalul nu poate achiesa la susținerile reclamantei din răspunsul la întâmpinare, în sensul că i-ar fi aplicabil termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de Codul de procedură fiscală, în condițiile în care art. 135 prevede că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire";
, iar suma solicitată în speță nu poate fi încadrată în categoria creanțelor fiscale, definită prin art. 21 din O.G. nr.92/2003.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea admite că pe durata cât pârâta i-a achitat indemnizația lunară pentru creșterea unui copil reclamanta a beneficiat de întreruperea termenului legal de prescripție de 3 ani, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr.167/1958, se constată că prezenta cerere a fost introdusă după împlinirea acestui termen. În această ipoteză, termenul de prescripție a început să curgă la data de_ și s-a împlinit la data de_ ; în condițiile în care procedura prealabilă a fost demarată de reclamantă doar la data de_ (fila 17), ulterior expirării termenului, nu a operat suspendarea cursului prescripției în temeiul art. 2532 pct. 7 din Noul Cod Civil, aplicabil
conform art. 203 din Legea nr. 71/2011.
Prin Decizia nr. 26/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite cu ocazia recursului în interesul legii promovat, publicată în Monitorul Oficial nr. 20/_, s-a statuat faptul că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 alin.1 și art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la intrarea în vigoare a Legii nr.239/2009 pentru modificarea art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art.1 alin.1 din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 17 iunie 2009";.
Or, la fel ca toate recursurile în interesul legii, și acesta a vizat strict interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale analizate, fără ca soluția să poată avea incidență asupra situațiilor juridice preexistente ori asupra hotărârilor deja pronunțate (art. 329 din Codul de procedură civilă).
Astfel, ceea ce se tranșează este doar modalitatea de interpretare a unor probleme de drept care au dat naștere la controverse practice, iar nu un litigiu concret, iar decizia nu produce prin ea însăși efecte juridice în mod direct în favoarea unor părți, ci creează în sarcina instanțelor obligația de a respecta interpretarea trasată.
De aceea, decizia amintită nu ar putea fi asimilată cazului de întrerupere a prescripției reglementat de art. 16 alin. 1 lit. b din Decretul nr. 167/1958, atâta vreme cât nu a fost pronunțată în cadrul unui proces promovat de reclamantă și nu a soluționat în mod favorabil pe fond pretențiile acesteia.
Pe de altă parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu se opune instituirii legislative a unui termen de prescripție a dreptului la acțiune, atâta vreme cât aplicarea normelor legale se realizează în mod nediscriminatoriu; or, reclamanta nu a indicat niciun aspect de natură a încălca principiul egalității de tratament.
Pentru toate aceste considerente, reținând că prezenta cerere a fost promovată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani și că nu a operat vreunul dintre cazurile legale de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, tribunalul va admite excepția și va respinge ca prescrisă acțiunea.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
pârâtă.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de
Respinge ca prescrisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.
,
domiciliată în T., str.G-ral D. nr.10, bl.E2, ap.7, jud.C. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru Plăți și I. Socială C.
, cu sediul în C. -N., str. G. C. nr. 2, jud. C., având ca obiect contencios administrativ, astfel cum a fost precizată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 18 februarie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 19.03.13
