Sentința civilă nr. 2568/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
cod operator 4204
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2568
Ședința publică din 07 iunie 2013 Completul constituit din :
PREȘEDINTE: M. H. - Judecător
GREFIER: D. H.
Pe rol este pronunțarea asupra cererii formulată de către reclamanta- pârâtă reconvențional D. G. a F. P. M., cu sediul în B. M.
, A. S., nr. 2A, județul M. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențional K. M. M., cu domiciliul în B. S., str. S., nr. 11, jud. M., având ca obiect litigiu funcționari publici.
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de_, când susținerile și concluziile părții prezente la dezbateri au fost consemnate în încheierea ședinței publice din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pronunțarea soluției a fost amânată inițial pentru data de_, iar ulterior pentru data_ și pentru data de azi, când în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de 29.11.201, sub nr. de mai sus, completată la data de_, reclamanta-pârâtă D. G. A F. P. M. în contradictoriu cu pârâta K. M. M. a solicitat ca prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, să constate nulitatea concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de inspector asistent cl. I, treapta 1 - Serviciul audit intern - Aparat propriu și a deciziilor nr. 679/_ și nr. 386/_ emise de directorul executiv al DGFP M., a Contractului individual de muncă nr. 1010/_, a actelor juridice încheiate în baza deciziei nelegale, precum și a efectelor juridice produse de acestea.
În motivarea cererii se susține că urmare adresei ANAF nr. 850.444/850.270/_ s-a încheiat de către Compartimentul de control din cadrul DGFP M. Raportul de control nr. 24.375/_ din care a rezultat
faptul că angajarea pârâtei s-a realizat prin organizarea unui concurs care nu respecta prevederile HG 1209/2003 și încheierea unui contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Art. 4 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede ca raporturile de serviciu se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii acestea fiind de regulă încheiate pe perioadă nedeterminată.
Încheierea contractului individual de muncă pe perioadă determinată u este legală întrucât nu respectă prevederile legale potrivit cărora funcțiile publice vacante se ocupă doar pe perioadă nedeterminată.
În anumite situații funcțiile publice temporar vacante se pot ocupa pe perioadă determinată.
Și Legea nr. 53/2003 actualizată privind Codul muncii art. 30 stipulează ca la instituțiile publice ocuparea posturilor se face prin concurs sau examen. Condițiile de desfășurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin hotărâre a guvernului. În acest sens prin HG 1209/2003 s-a aprobat regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici.
La încheierea contractului individual de muncă nu s-a respectat o cerință imperativă menționată de art. 82 alin. 2 din Codul muncii actualizat, aceea de a se stipula în mod expres durata pentru care se încheie acest contract.
De asemenea nu au fost respectate prevederile HG nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici deoarece și în cazul funcțiilor temporar vacante era necesară solicitarea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, contractul individual de muncă încheiat pe durată determinată nefiind legal.
Pârâta a refuzat să se constate nulitatea contractului de muncă și a actelor subsecvente prin acordul părților, motiv pentru care reclamanta s-a adresat instanței conform art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
În drept se invocă Legea nr. 554/2004, Legea nr. 53/2003 și HG 1209/2003.
Pârâta K. M. M. a formulat întâmpinare
prin care a solicita respingerea cererii ca nefondată și cerere reconvențională
(fila 38), modificată la data de_ (f.83-85) prin care a solicitat să se dispună anularea deciziei de concediere din data de_ emisă de către pârâtă, să se dispună reîncadrarea pârâtei-reclamante pe postul de inspector de specialitate gradul III pe durată nedeterminată și să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării contractului de muncă până la data reintegrării efective.
Se invocă cu prioritate necompetența sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ, solicitându-se transpunerea cauzei la completului specializat în soluționarea litigiilor de muncă, conform art. 2 pct. 1 lit. c Cod
procedură civilă și art. 266, 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003, întrucât în cauză se solicită să se constate nulitatea unui contract individual de muncă. Un alt argument în favoarea transpunerii îl constituie faptul că pârâta nu a avut calitatea de funcționar public, iar decizia atacată nu are caracterul unui act administrativ.
Mai sunt invocate de către pârâtă excepția prescripției dreptului la acțiune, a lipsei de interes și calității procesuale active, excepția inadmisibilității cererii, precum și apărării de fond.
În motivarea cererii reconvenționale se arată că nu sunt incidente temeiurile invocate în cuprinsul deciziei de concediere art.55lit.a) și art56 lit.i) din Codul muncii întrucât pârâta -reclamantă a fost funcționar public având în vedere că a exercitat prin prisma atribuțiilor de serviciu prerogativele unei funcții publice și se impune în temeiul art.4 și 52 din legea nr.188/1999 angajarea ca și funcționar public pe o perioadă nedeterminată. Chiar dacă se acceptă că pârâta -reclamantă a fost angajată ca și personal contractual, fără a avea calitatea de funcționar public,devin aplicabile dispozițiile din Codul muncii care în art.80-82 prevede că poate fi prelungit contractul individual de muncă prin acordul părților de cel mult două ori consecutiv și înăuntrul termenului de 24 de luni prevăzut de art.82. Întrucât din anul 2009 reclamanta nu a înțeles să dea curs încetării contractului de muncă iar pârâta -reclamantă și-a continuat activitatea părțile au convenit la transformarea într-un contract de muncă pe durată nedeterminată chiar dacă nu s-au încheiat acte adiționale urmare a transferării pe un alt post decât cel ocupat inițial.
Reclamanta -pârâtă a depus la dosar la data de_ note de ședință prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței sub aspect funcțional și transpunerea cauzei la completul specializat în dreptul muncii, precum și a celorlalte excepții, fără a-și exprima poziția cu privire la completarea cererii reconvenționale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei- pârâte(f.78).
La termenul de judecată din data de_ instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ
invocată de către pârâta-reclamantă, excepție de procedură cu caracter absolut care potrivit ordinii de soluționare a excepțiilor prevăzută de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă se judecă cu precădere față de excepțiile de fond, caracter pe care îl au toate celelalte excepții invocate în cauză.
Excepția a fost respinsă pentru următoarele considerente reținute în cuprinsul încheierii de ședință :
Competența instanței specializate de contencios administrativ este atrasă în cazurile expres și limitativ enumerate în art.106 din Legea nr.188/1999 în care funcționarul public solicită anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, text de lege care nu
este incident în cauză întrucât titularul acțiunii în contencios administrativ este DGFP M. care se prevalează atât de calitatea de angajator cât și autoritate publică în cadrul căreia pârâta-reclamanta și-a desfășurat activitatea.
Legea nr.188/1999 mai stabilește competența specială a instanței de contencios administrativ în cazurile prevăzute în art . 109 în conformitate cu care "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe";. Prin urmare numai litigiile în care este dedus judecății raportul de serviciu al funcționarului public ies din sfera de competență a instanțelor de drept comun care în această materie sunt determinate de în categoria completelor specializate în soluționarea litigiilor de muncă, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedură civilă și art. 266 și 269 alin. 2 lit. e din Legea nr. 53/2003- codul muncii.
Pe de altă parte competența instanței este determinată de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată.
Reclamanta-pârâtă a solicitat constatarea nulității concursului organizat în data de_ pentru ocuparea postului de inspector asistent cl. I, treapta 1
- Serviciul Audit intern - Aparat propriu, a deciziilor nr. 679/_ și nr. 386/_ emise de directorul executiv al DGFP M. și a contractului individual de muncă nr. 1010/_ încheiat cu pârâta-reclamanta. Fără îndoială contractul individual de muncă atrage calificarea litigiului ca fiind unul de drept comun însă concomitent cu acest act s-a emis de către directorul executiv al DGFP M. și decizia de încadrare pe postul de inspector specialitate debutant a pârâtei-reclamante, pe o perioadă determinată,nespecificată, în cadrul Serviciului de Audit intern-Aparat propriu
, invocându-se ca și temei de drept art.80, 81, 82 din Codul muncii. Această decizie a fost emisă în baza concursului organizat pentru ocuparea postului vacant de auditor, asistent cls.I din cadrul DGFP M. . Atât decizia de numire pe post cât și concursul constituie potrivit Legii nr.188/1999 modalități specifice de recrutare a funcționarului public.
Ceea ce se impune a fi lămurit pentru stabilirea competenței este obiectul și cauza cererii de chemare în judecată prin raportare la normele legale incidente. În ceea ce privește cererea reconvențională aceasta nu influențează competența instanței întrucât potrivit art.17 Cod procedură civilă competența o determină cererea principală.
Motivele de drept și de fapt pe care DGFP M. le indică în cererea de chemare în judecată pun în discuție nerespectarea la încadrarea pe post a pârâtei-reclamante a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 în conformitate cu care "Prin excepție de la prevederile alin. (2), funcțiile publice de execuție temporar vacante pe o perioadă de cel puțin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată, astfel:
prin redistribuirea funcționarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice respective;
prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii, în situația în care în corpul de rezervă nu există funcționari publici care să îndeplinească cerințele specifice pentru a fi redistribuiți în conformitate cu dispozițiile prevăzute la lit. a). Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.";
Reclamanta - pârâtă mai invocă și încălcarea art.82 din Codul muncii prin care susține că se instituie cu titlu de cerință imperativă stipularea în mod expres în contractul individual de muncă a duratei pentru care se încheie.
În concluzie, instanța reține că prin obiectul și cauza cererii sunt puse în discuție litigioasă statutul de funcționar public a pârâtei-reclamante, date fiind condițiile în care a fost încadrată pe post și funcția care, astfel cum a fost denumită în decizia de angajare și contractul individual de muncă, se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art.14-15 coroborat cu art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999 .
Prin urmare, dacă raporturile de serviciu intră sau nu sub incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999 poate stabili numai instanța specializată de contencios administrativ iar nu cea de drept comun care nu are competența de a cenzura sub aspectul legalității condițiile de ocupare a posturilor vacante din instituțiile publice.
În cauză se impune a se analiza și incidența cazurilor prevăzute în art.6 lit.a) din Legea nr.188/1999 care stabilește că prevederile acestei legi nu se aplică";personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii";.
Din răspunsul reclamantei-pârâte la interogatoriu(f.76) rezultă că pârâta
- reclamantă a ocupat în intervalul de timp_ -_ o funcție specifică de funcționar public: inspector de specialitate gradul I,gradația trei,în cadrul Biroului financiar,contabilitate investiții și buget propriu-Aparat propriu
. Toate aceste funcții,precum și atribuțiile exercitate în mod efectiv, așa cum rezultă din fișa postului depusă la filele 77-79
sunt specifice calității de funcționar public și se încadrează în categoriile de funcții publice prevăzute de art. 14-15 coroborat cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 .
Ulterior soluționării excepției de necompetență materială sub aspect funcțional nu s-au propus de către reclamanta - pârâtă probe noi care să înlăture celelalte dovezi administrate în cauză din care a rezultat că pârâta - reclamantă a ocupat o funcție specifică de funcționar public. Niciunul dintre
aceste posturi nu se încadrează în categoriile limitativ prevăzute în art.6 lit.
a) din Legea nr.188/1999 în care poate fi angajat personalul contractual salariat în aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, persoane care nu au calitatea de funcționar public și cărora li se aplică legislația muncii de drept comun.
Instanța s-a pronunțat cu precădere cu privire la excepția lipsei calități procesuale active,a lipsei de interes și excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând următoarele:
Așa cum s-a constatat în paragrafele anterioare ale sentinței și în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de_ prin care instanța s-a pronunțat cu precădere asupra excepției necompetenței sub aspect funcțional a completului de contencios administrativ obiectul și cauza cererii se circumscriu materiei contenciosului administrativ. Întrucât titulara acțiunii este autoritatea publică emitentă care solicită anularea actului administrativ unilateral ca nelegal aceasta are calitate procesuală activă conferită în mod expres prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004, fiind neîntemeiată excepția invocată de către pârâtul - reclamant. Același text de lege justifică și interesul reclamantei-pârâte căreia i se recunoaște legitimare procesuală activă prin lege.
În ceea ce privește termenul de prescripție în care autoritatea publică emitentă poate sesiza instanța de contencios administrativ, prin derogare de la termenul general de 6 luni prevăzut în art.11 alin.6, prin art.1 alin.6 din Legea nr.554/2004 se stabilește un termen de 1 an de la data emiterii actului.
Toate actele atacate au fost emise în data de_, respectiv_, cu mult după împlinirea termenului special de prescripție raportat la data introducerii cererii -_ .
Pentru aceste considerente instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge cererea, fără a mai analiza celelalte excepții și fondul.
Cu privire la cererea reconvențională,an alizată pe fond, instanța o va
respinge ca nefondată.
Prin decizia nr.679 /_ emisă de către directorul executiv al reclamantei - pârâte DGFP M. pârâta-reclamantă a fost încadrată din data de _, pe o perioadă determinată nespecificată pe postul de auditor, asistent cls.I din cadrul DGFP M. (f.4). În preambulul acestei decizii se constată că pârâta-reclamantă a fost declarată câștigătoare la concursul organizat în data de_ pentru ocuparea postului de auditor intern, pe o perioadă determinată.
Odată cu emiterea acestei decizii a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 1010/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată pe funcția de inspector de specialitate debutant în cadrul Serviciului de audit intern, aparat propriu, începând cu data de_ până la reîntoarcerea titularei postului care se afla în concediu pentru îngrijirea copilului (f.5-9).
Ulterior, prin decizia nr. 386/_ emisă de directorul executiv al DGFP M. (f.35) pârâta-reclamantă a fost încadrată începând cu data de
15 mai 2009 pe funcția de inspector de specialitate gradul IV în cadrul Biroului financiar,contabilitate investiții și buget propriu-Aparat propriu.În considerentele deciziei măsura este justificată prin aceea că d-na M. C. a rămas în concediu pentru îngrijirea copilului iar măsura se justifică pentru desfășurare a activității.
Raporturile de serviciu au încetat prin decizia nr.1175/_ prin care s-a dispus în temeiul art.55lit.a) și art56 lit.i) Codul muncii din data de_ încetarea contractului de muncă la împlinirea termenului (f.88).În preambulul deciziei se reține că măsura încetării raporturilor de serviciu este determinată de revenirea la serviciu a d-nei P. Carmen Aurora, la expirarea concediului pentru creșterea copilului, pe postul de inspector de specialitate gradul II în cadrul Biroului financiar,contabilitate investiții și buget propriu-Aparat propriu.
Nu s-a contestat de către pârâta-reclamantă împrejurarea revenirii la serviciu a d-nei P. Carmen Aurora, la expirarea concediului pentru creșterea copilului și nici identitatea cu postul ocupat de către pârâta-reclamantă prin decizia nr.679 /_ emisă de către directorul executiv al reclamantei - pârâte DGFP M. .
Numirea în funcție a pârâtei-reclamante prin această decizie nu putea fi decât temporară conform art.4 alin.3 din Legea nr.188/1999, fără avea temei legal argumentele invocate prin cererea reconvențională în sensul că prin e decizia nr. 386/_ prin care pârâta-reclamantă a fost încadrată începând cu data de 15 mai 2009 pe funcția de inspector de specialitate gradul IV a operat o modificare a raporturilor de serviciu în sensul numirii în funcție pe durată nedeterminată.
Potrivit art.4,55 și 57 din Legea nr.188/1999 încadrarea unui funcționar public pe perioadă nedeterminată se poate face numai prin concurs, fără a fi incident art.82 din Codul muncii, or raporturile de serviciu au fost stabilite inițial pe durată nedeterminată, fără ca pârâta-reclamantă să participe la un nou concurs pentru ocuparea unui post vacant pe durată nedeterminată.
Instanța mai reține că potrivit art.4 alin.3 lit.b) teza finală din Legea nr.188/1999 "funcțiile publice de execuție temporar vacante pot fi ocupate pe perioadă determinată prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condițiile legii. Persoana numită în aceste condiții dobândește calitatea de funcționar public numai pe această perioadă și nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcționarilor publici.";
Pentru toate aceste considerente instanța va respinge cererea reconvențională.
În temeiul art. 28 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 274 Cod pr. civ. reclamanta - pârâtă va fi obligată să plătească pârâtului - reclamant
cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul avocațial achitat conform chitanței depuse la dosar. Instanța a acordat într-un cuantum redus suma de 2.000 lei solicitată cu titlu de onorariu avocațial raportat la caracterul repetitiv al cererilor cu obiect similar celei din prezenta cauză și caracterul restrâns al probațiunii administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active și lipsei de interes invocate de către pârâta - reclamantă K. M. M. .
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta
- reclamantă.
Respinge cererea formulată de către reclamanta - pârâtă D. G. a
F. publice M. cu sediul în B. M., A. S., nr.2A, în contradictoriu cu pârâta - reclamantă K. M. M. cu domiciliul procesual ales La SCPA Stănolă & F. în B. M., b-dul R., nr. 3/1, județul M. .
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă K. M. M. în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă D. G. a F. publice M. .
Obligă pe reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 07 iunie 2013.
Președinte G. ier
M. H. H. D.
concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. /Tehnored.. M.H. /_ 4 ex.
