Sentința civilă nr. 291/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 291/2013
Ședința publică din data de 07 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții
M. L. și M. D., împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N.
, având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a soluționat la fond la data de 21 februarie 2013, concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ulterior precizată, reclamanții M. L. și
M. D. au chemat în judecată pârâta A. J. pentru Prestații Sociale B. -N. solicitând anularea deciziilor nr. 1. /_ și nr. 1. /_ și obligarea pârâtei să le achite alocația de stat pentru minorii M. Luisa Lorena și M. Sonia Isabela.
În motivare s-a arătat că reclamanții au formulat cerere pentru stabilirea și plata alocației de stat pentru copii. Potrivit deciziei atacate cererea a fost respinsă. Se menționează că cererea este respinsă pentru un minor, însă s-a formulat cerere pentru ambii copii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 61/1993 beneficiază de alocația de stat pentru copii toți copiii în vârstă de până la 18 ani. Potrivit art. 6 din Legea nr. 61/1993 plata alocației se poate face și pentru perioade anterioare, dar nu mai mult de 12 luni.
În drept s-au invocat disp. Legea nr. 61/1993, Legea nr. 554/2004.
Pârâta A. pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, ca tardiv introdusă, respectiv ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că acțiunea este inadmisibilă întrucât reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă, obligatorie potrivit art. 7 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată și completată.
Se solicită anularea Deciziei nr. 1. /_ privind respingerea acordării alocației de stat pentru copii, însă nu se face dovada că anterior investirii instanței de judecată a înaintat plângere prealabilă împotriva acestei decizii.
Art. 9 din Legea nr. 61/1993, republicată, modificată și completată statuează: "Contestațiile formulate împotriva modului de stabilire și de plată a alocației de stat pentru copii se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".
Conform art. 109 alin. (2) din Codul de procedură civilă, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile", iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată.
Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, statuează că "1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
Acțiunea reclamanților este tardiv introdusă, întrucât la data depunerii cererii introductive de instanță, respectiv_, reclamanții erau decăzuți din dreptul de a solicita concursul instanței judecătorești
Acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termenul prevăzut de art. 11 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004. La data de_, când reclamanta a depus
acțiunea judiciară, era depășit termenul de 1 an de la data emiterii și comunicării deciziei a cărei anulare o solicită.
Acțiunea reclamanților este neîntemeiată. Ceea ce nu arată reclamanta în cererea de judecată, deși este relevant pentru soluționarea pricinii, este că în ultimele 12 luni anterioare datei solicitării alocației de stat, a locuit în Spania, împreună cu reclamantul și copiii, iar la data de_ reclamantul era beneficiar al ajutorului de șomaj în Spania, în perioada_ -_ exercitând o activitate profesională.
Cererea de acordare a alocației de stat pentru fetițele M. Luisa L. și M. Sonia Isabel a fost efectuată, în calitate de reprezentant legal al minorelor, de către reclamanta M. L. și a fost înregistrată de Primăria comunei M. sub nr. 132, în data de_ . Alăturat cererii de acordare a alocației de stat, au fost depuse cărțile de identitate ale reclamanților, certificatele de naștere ale fetițelor, și formularul E411 completat, în temeiul art. 76 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 și al art. 10 din Regulamentul nr. 574/72.
După primirea dosarului depus de reclamantă la Primăria comunei M., AJPS B. -N., constatând că solicitanta nu a făcut dovada că din documentele prezentate nu reiese că România este statul competent să-i acorde alocația de stat, s-a emis Decizia nr. 1. /_, motivat pe faptul că nu s-a solicitat alocația de stat în Spania și nici nu s-a făcut dovada că toți membrii familiei s-au întors în România.
Din greșeală s-a omis a se menționa că se respinge acordarea alocației de stat și pentru minora M. Sonia Isabel, însă constatând acest fapt, la data de_ s-a emis decizie în acest sens, care a fost comunicată, împotriva căreia nu s-a depus plângere.
Dacă reclamanta ar fi respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pârâta ar fi observat că Decizia nr. 1. /_ se referă doar la minora M. Luisa
și ar fi corectat acest neajuns, în sensul refuzului de a acorda alocație de stat pentru copii și pentru minora M. Sonia Isabel.
Deciziile de respingere a alocației de stat pentru fetițele reclamanților sunt temeinice și legale, întrucât în situația copiilor lucrătorilor migranți, urmare a faptului că la data de_ România este stat membru al Uniunii Europene, în domeniul prestațiilor familiale, printre care și alocația de stat pentru copii, se aplică prevederile următoarelor regulamente europene: Regulamentul (CE) nr. 833/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, modificat, Regulamentul (CE) nr. 987/2009, de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE( nr. 833/2004, Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității.
În temeiul art. 288 alin. (1) și (2) din Tratatul UE, aceste regulamente nu trebuie transpuse în legislația națională, având aplicabilitate directă și obligatorie, inclusiv în România.
Din punct de vedere al procedurilor administrative necesare pentru aplicarea prevederilor regulamentelor europene, în România sunt aplicabile dispozițiile Ordinului comun MMFES, MIRA și MECT nr._ /2007, modificat și completat ulterior.
Art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 833/2004 dispune că persoanelor migrante sunt supuse legislației unui singur stat membru UE, iar respectivul stat se stabilește potrivit Regulamentului. Astfel, persoana care desfășoară o activitate salariată sau independentă într-un stat membru se supune legislației din statul membru respectiv; persoana care beneficiază de ajutor de șomaj, se supune legislației statului membru care îi acordă ajutorul de șomaj; persoana care nu desfășoară o activitate salarială sau independentă și nici șomer, se supune legii statului membru de reședință (în baza art. 1 lit. j din Regulamentul nr. 833/2004, reședința este locul în care persoana este rezidentă în mod obișnuit).
Totodată, art. 8 și art. 26 alun. (2) - (3) din Convenția dintre România și Spania în domeniul securității socială, semnată la Madrid la_, ratificată prin Legea nr. 408/2006, stipulează: "Lucrătorii cărora li se aplică prezenta convenție vor fi supuși doar legislației părții contractante pe al cărei teritoriu își exercită activitatea."
In conformitate cu regulamentele europene, convențiile cu statele membre la care România este parte și cu art. 9 alin. (1) lit. a) din Ordinul comun MMFES, MIRA și MECT nr._ /_
, în situația în care un .membru al unei familii în care există lucrători migranți solicită acordarea unei prestații familiale, și se constată că România este stat competent, pârâta stabilește dreptul la
prestații familiale conform prevederilor legislației române în vigoare și în baza formularelor europene completate. Indiferent de statul membru de reședință a lucrătorului migrant și al membrilor familiei sale, acesta are dreptul la prestațiile familiale prevăzute de legislația statului membru în care desfășoară activitatea ori în care beneficiază de ajutor de șomaj ori un alt beneficiu în numerar, ca urmare a desfășurării unei activități salariate ori independente).
Reclamanta nu a făcut dovada că desfășoară o activitate în România, nici că toți membrii familiei sale s-au întors în România, iar din formularul E411 completat de Instituto Național de la Securidad Social Madrid reiese că reclamanții au număr de identificare/asigurare în Spania, iar reclamantul "nu a formulat cerere", nu că nu are dreptul la alocație de stat în Spania. Așa fiind, este evident că România nu este statul competent să acorde alocația de stat pentru copii solicitată de reclamanți, chiar dacă reclamanta se află pe teritoriul României împreună cu fetițele, întrucât nu desfășoară o activitate salarială ori independentă, nu este șomeră și nici pensionară (nu este asigurată), iar reclamantul este asigurat (beneficiar al unui ajutor de șomaj) în Spania și nu face dovada că pentru fetițele sale nu are dreptul la alocație de stat în Spania.
Pentru perioada în care reclamantul a lucrat/lucrează în Spania, pentru a obține alocație de stat pentru copii, respectiv este beneficiar de ajutor de șomaj, este necesar să formuleze cerere în Spania, deoarece România nu este stat competent câtă vreme nu a solicitat prestația de la autoritățile spaniole. România devine stat competent în speță doar dacă se face dovada că reclamantul a solicitat prestația familială dar nu are dreptul potrivit legii din Spania, ori dacă reclamantul se întoarce să locuiască în România împreună cu familia, fără a mai beneficia de vreun drept în Spania. în acest sens sunt și instrucțiunile cuprinse în pct. 3 al adresei nr. 6978/_, emisă de A. Națională pentru Prestații Sociale.
Așadar, reclamanților nu le este aplicabilă doar Legea nr. 61/1993, ci în primul rând sunt supuși prevederilor regulamentelor europene susmenționate.
În drept, s-au invocat disp. Regulamentului (CE) nr. 833/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, modificat; Regulamentul (CE) nr. 987/2009, de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE( nr. 833/2004; Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității; Ordinul comun MMFES, MIRA și MECT nr._ /_ ; Convenția dintre România și Spania în domeniul securității socială, semnată la Madrid la_, ratificată prin Legea nr. 408/2006; Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii republicată; Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 61/1993, aprobate prin HG nr. 577/2008; HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale; OuG nr. 116/2007 privind organizarea și funcționarea ANPS, cu modificările și completările ulterioare; Statutului propriu de organizare și funcționare al ANPS, aprobat prin HG nr. 1285/2008 (în prezent abrogată), HG nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, modificată; OuG nr. 113/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru P. și I. S. ; HG nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului Agenției Naționale pentru P. și I. S. .
Pârâta A. J. pentru Prestații Sociale B. -N. a depus la dosar precizare la întâmpinare,
prin care a arătat următoarele:
Raportat la excepția inadmisibilității învederează că, acțiunea precizată este inadmisibilă întrucât reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă, obligatorie potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată
Potrivit acțiunii precizată, reclamanții solicită anularea Deciziei nr. 1. din_, dar și a Deciziei nr. 1. din_, privind respingerea acordării alocației de stat pentru copii, însă nu fac dovada că anterior investirii instanței de judecată s-a înaintat plângere prealabilă împotriva vreuneia dintre decizii. Pentru acest motiv, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 61/1993 republicată, coroborată cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (1) din Codul de procedură civilă, solicită respingerea cererii de chemare în judecată precizată ca inadmisibilă.
Excepția tardivității acțiunii raportat la Decizia nr. 1. /_ este motivată din considerentele învederate în întâmpinare, iar pe fond acțiunea precizată este neîntemeiată din considerentele arătate în întâmpinare, ca urmare a primirii unor informații suplimentare din Spania, prin formularele europene E 405 (cu răspuns în_ ) și E405 (cu răspuns în_ ):
Reclamantul M. D. a exercitat în Spania o activitate profesională în perioada 2007 -_, iar în după data de_ a avut calitatea de șomer, respectiv persoană asigurată fără loc de muncă, beneficiind de alocație familială pentru fetița sa M. Luisa Lorena, în cuantum lunar de 24,25 euro, din data de_ .
Anterior datei de_, reclamantul M. D. nu a solicitat în Spania prestație familială pentru fetițele sale, deși a avut acest drept, desfășurând activitate și aflându-se în perioade asimilate celor de desfășurare a activității în Spania. Reclamantul a depus în Spania solicitare de acordare a alocației familiale pentru minora M. Luisa după ce pârâta a respins acordarea alocației de stat în România întrucât statul competent în acordarea alocației de stat (alocație familială) în speță este Spania. România devine stat competent doar în situația în care se face dovada că în Spania reclamantul nu are drept la alocație.
Pentru minora M. Sonia Isabel, reclamantul nu a formulat cerere de acordare a alocației familiale pentru copii în Spania, însă apreciază că este evident că are dreptul din moment ce beneficiază de alocație pentru cealaltă fetiță a reclamanților.
Regulamentul (CE) privind coordonarea sistemelor de securitate socială aplicabil poartă numărul 883/2004, nu 833/2004 cum din eroare materială a indicat în întâmpinare.
În considerentul (15) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se menționează că "Este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispozițiilor legislațiilor interne aplicabile, precum și complicațiile care pot rezulta din această cauză."
Art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 prevede prevenirea cumulului de prestații, stabilind: "Cu excepția cazului în care se prevede altfel, prezentul regulament nici nu conferă, nici nu menține dreptul de a beneficia de mai multe prestații de același tip, pentru aceeași perioadă de asigurare obligatorie."
Potrivit art. 11 din Regulamentul susmenționat persoanele migrante sunt supuse unui singur stat, iar statul respectiv se stabilește conform dispozițiilor Regulamentului, motiv pentru care am făcut trimitere la art. 1 lit. j) din acesta. Drept urmare, prestațiile familiale nu se acordă lucrătorilor migranți din UE de către mai multe state. Lucrătorul are dreptul la prestațiile familiale reglementate de statul în care lucrează ori este asigurat (șomer, pensionar sau beneficiar al altei forme de asistență). ~Art. 1 lit. u) din Regulament definește perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă ca fiind perioadele "definite sau recunoscute astfel de legislația în temeiul căreia au fost realizate, precum și toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt recunoscute de legislația menționată ca fiind echivalente cu perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă". în sensul Regulamentului, statuează lit. t) a art. 1, se înțeleg atât perioadele de cotizare, de încadrare sau de activitate independentă, precum și perioadele asimilate acestora. Lit. z) al aceluiași prim articol definește prestațiile familiale ca fiind "toate prestațiile în natură sau în numerar pentru acoperirea cheltuielilor familiei, cu excepția avansurilor din pensiile alimentare și a alocațiilor speciale de naștere sau de adopție prevăzute în anexa I." Deci alocația de stat pentru copii este o prestație familială.
Art. 67 din Regulament dispune că "Persoana are dreptul la prestații familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și-ar avea reședința în primul stat membru."
Principiul necumulării prestațiilor familiale și statul competent să acorde prestațiile pentru membrii familiei migrantului sunt reglementate și prin art. 68 din Regulament.
Referitor la comunicarea cu reclamanta a deciziilor a căror anulare a solicitat-o prin acțiunea sa precizată, menționează că persoana responsabilă cu corespondența din cadrul instituției a arătat că Decizia nr. 1. /_ a fost predată poștei în data de_, alături de alte decizii, în plic, fără a se solicita confirmare de primire, astfel că nu se cunoaște data când a fost primită de reclamanți, însă este evident că au primit-o din moment ce au anexat-o cererii introductive de instanță. Decizia nr. 1. /_ a fost comunicată la data de_ .
De asemenea pârâta A. pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar precizare a motivării excepției tardivității acțiunii, prin care a arătat următoarele:
Prin întâmpinarea depusă în dosar a ridicat excepția tardivității acțiunii raportat la Decizia nr. 1. /_, pe care pârâta a expediat-o reclamantei la data de_ (nu la data de 0_
cum din eroare materială a indicat. Faptul că această decizie a fost comunicată la data de_ reiese din Borderoul de prezentare a trimiterilor poștale depus la dosar pentru termenul anterior).
Acțiunea judiciară în contencios administrativ poate fi introdusă în termenul prevăzut în art.
11 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată ulterior.
Decizia a fost atacată direct la instanța judecătorească (fără o plângere prealabilă) doar în data de_, dată la care era depășit termenul de 1 an de la data emiterii și comunicării deciziei a cărei anulare o solicită.
Din aceste considerente se apreciază că acțiunea reclamanților este tardiv introdusă.
Reclamanții M. L. și M. D. au depus la dosar "Note de ședință";,
prin care au solicita respingerea excepțiilor invocate, pentru următoarele argumente:
Cu privire la excepția inadmisibilității se arată că obiectul litigiului dedus judecații este reprezentat de contestarea refuzului paratei de a achita alocația de stat pentru copii, situație în care devin incidente prevederile art.l si 8 din Legea 554/2004. Așadar sunt vătămați in drepturile lor de a primi alocația prin refuzul explicit al pârâtei de recunoaștere a dreptului pretins.
Reclamanții arată că au formulat cerere de acordare a alocație pentru ambii minori în data de_, prin deciziile contestate pârâta refuzând în mod nejustificat a le recunoască drepturile.
Potrivit prevederilor art.7 alin.l si 5, raportat la art.2 alin.2 din Legea 554/2004, parcurgerea procedurii prealabile nu este obligatorie.
Cu privire la excepția tardivității se arată că potrivit art. 11 din Legea 554/2004 acțiunea formulată se poate introduce in termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii, iar pentru motive temeinice până la 1 an de la data comunicării actului. Termenele mai sus arate nu au fost depășite.
În drept Legea 61/1993, Legea 544/2004.
La termenul de judecată din data de_, instanța a respins excepția tardivității invocată de pârâtă, cu motivarea că borderoul depus la dosar de pârâtă nu face dovada primirii efective de către destinatar a actului, ci doar a ieșirii acestuia din instituție, motiv pentru care constată că nu există dovada certă că reclamanții au primit decizia contestată.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate
, tribunalul constată că excepția
inadmisibilității este neîntemeiată, astfel că o va respinge, deoarece obiectul litigiului constă în contestarea refuzului paratei de a acorda alocația de stat pentru copii, nefiind incidente prevederile art.7 din Legea 554/2004 privind procedura prealabilă.
Pe fondul cauzei
, tribunalul constata ca în data de_, reclamanta a solicitat acordarea alocației de stat pentru copiii - M. Sonia-Isabel și M. Luisa Lorena, depunând la Primăria comunei M. cerere de acordare a alocației de stat, cu precizarea ca anterior i s-a eliberat răspunsul din data de_, dat pe formularul E 411 de autoritatea spaniolă - Instituto National de la Seguridad Social -, din care reiese că reclamantul nu a formulat cerere pentru acordarea de prestații familiale în Spania.
Parata a apreciat ca statul competent să acorde alocație de stat pentru copiii reclamanților este Spania, constatând ca reclamanților și familiei acestora le sunt aplicabile prevederile legislației europene în privința acordării prestațiilor familiale, astfel ca a respins acordarea alocației de stat prevăzută de Legea nr. 61/1993, prin Decizia nr. 1. /_ .
Ulterior introducerii prezentei acțiuni, parata a emis si Decizia nr. 1. /0_, deoarece in prima decizie era menționată doar una din cele doua minore.
În motivarea celor două decizii s-a arătat că pentru a beneficia de alocație de stat pentru copii, este necesar ca reclamantul să solicite acest drept în Spania, România devenind stat competent să acorde alocație de stat pentru copiii reclamanților doar în situația în care reclamantul nu are dreptul în Spania la alocație familială.
Din probele administrate în cauză (formularul E 411 completat în partea A la data de_, iar în partea B de INSS Madrid în data de_ ; formularul E 411 completat la partea A în 0_
, iar în partea B de INSS Madrid în data de 3_ ; formularul E 405 completat în partea A la data de_, iar în partea B de INSS Madrid în data de_ ; Certificatul negativ emis de INSS Madrid la data de_ ; Certificatul emis de INSS Madrid la data de_ ) reiese că reclamantul
a fost șomer indemnizat în Spania și a avut dreptul la alocație familială pentru copii în Spania, însă nu 1-a solicitat decât în anul 2011 si doar pentru fetița M. Luisa - L. .
Astfel, începând cu 0_, a beneficiat în Spania de alocație doar pentru fetița M. Luisa-L. .
Din adresa eliberată de Direcția Provincială din Madrid la data de_ și depusa în copie de reprezentantul reclamanților la dosarul cauzei în_, reiese că dreptul la alocație familială pentru copilul M. Luisa-Lorena a fost încetat/suspendat din data de_, din cauza "rezidenței beneficiarului în străinătate".
În data de_ reclamantul a depus o noua cerere la Primăria comunei M. prin care a solicitat din nou alocația de stat în România, insa aceasta nu a fost inca soluționată, deoarece parata a solicitat din nou date în Spania, prin partea A a formularului E 411.
Aceasta din urma cerere nu face insa obiectul prezentului dosar.
Tribunalul retine ca potrivit art.15 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 este necesar ca persoanele care se deplasează în Comunitate să se supună regimului de securitate socială a unui singur stat membru, pentru a se evita suprapunerea dispozițiilor legislațiilor interne aplicabile, precum și complicațiile care pot rezulta din această cauză.
Art. 1 lit. u) din Regulamentul nr. 883/2004 definește perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă ca fiind perioadele "definite sau recunoscute astfel de legislația în temeiul căreia au fost realizate, precum și toate perioadele asimilate acestora, în măsura în care sunt recunoscute de legislația menționată ca fiind echivalente cu perioadele de încadrare în muncă sau de activitate independentă".
Perioadele asimilate sunt definite de art. 1 lit. t) din Regulament ca fiind atât perioadele de cotizare, de încadrare sau de activitate independentă, precum și perioadele asimilate acestora.
Prestațiile familiale sunt definite la litera z a aceluiași articol din Regulamentului ca fiind "toate prestațiile în natură sau în numerar pentru acoperirea cheltuielilor familiei, cu excepția avansurilor din pensiile alimentare și a alocațiilor speciale de naștere sau de adopție prevăzute în anexa I", astfel că alocația de stat pentru copii este o prestație familială.
Art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 dispune că persoanele migrante sunt supuse legislației unui singur stat membru UE, iar respectivul stat se stabilește potrivit Regulamentului.
Art. 67 din Regulamentul 883/2004 statuează că "Persoana are dreptul la prestațiile familiale în conformitate cu legislația statului membru competent, inclusiv pentru membrii familiei sale care își au reședința în alt stat membru, ca și cum aceștia și-ar avea reședința în primul stat membru".
Totodată, art. 8 și art. 26 alin. (2) - (3) din Convenția dintre România și Spania în domeniul securității socială, semnată la Madrid la_, ratificată prin Legea nr. 408/2006, stipulează: "Lucrătorii cărora li se aplică prezenta convenție vor fi supuși doar legislației părții contractante pe al cărei teritoriu își exercită activitatea.";
Din ansamblul acestor reglementari se desprinde concluzia ca, atunci când o persoană este asigurată în temeiul legislației unui stat membru, în timp ce membrii familiei sale au rezidența pe teritoriul unui alt stat membru, prestațiile se acordă de către instituția competentă, în conformitate cu legislația pe care o aplică, ca și când membrii familiei au rezidența pe teritoriul său.
Atunci când drepturile sunt deschise în aceeași perioadă pentru membrii aceleiași familii, în conformitate cu mai multe legislații, se aplică următoarele reguli de prioritate: în primul rând, drepturile rezultate în baza unei activități în calitate de salariat sau persoană care desfășoară o activitate independentă, în al doilea rând, drepturile rezultate în baza primirii unei pensii și, în final, drepturile obținute pe baza reședinței.
Având in vedere ca, la data emiterii celor doua decizii contestate, reclamanții nu au făcut dovada că desfășoară o activitate în România, nici că toți membrii familiei s-au întors în România, din formularul E 411 completat de Instituto Național de la Securidad Social Madrid rezultând că reclamanții au număr de identificare/asigurare în Spania, unde nu au formulat cerere, tribunalul constata ca statul competent sa acorde alocație copiilor reclamanților era Spania si nu România.
Raportat la considerentele de fapt si de drept mai sus relevate, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților.
Având in vedere soluția adoptata, va respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de pârâta A.
J.
pentru P.
și I.
S. B. -N. .
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții M. L.
și M.
D. ,
ambii domiciliați în M., nr. 226, jud. B. -N., în calitate de reprezentanți legali ai minorelor
Luisa Lorena și M. Sonia Isabel, în contradictoriu cu pârâta A. J. PENTRU P. ȘI INPECȚIE S. B. -N., cu sediul în B., str. Liviu R., nr. 59, jud. B. -N. .
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
B. L. | T. | M. | D. |
Red/dact BLT/HVA/5 EX. _
