Decizia civilă nr. 11129/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 11129/2013
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător A. -I. A. Judecător DP Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 3379 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimatul D. A. - N. având ca obiect anulare act administrativ anulare decizie de impunere; suspendare executare act.
La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.96 din Noul C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile art.10 din Legea contenciosului administrativ constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3379 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a admis cererea formulată de D. A. N., în contradictoriu cu P. L. Z. din cadrul CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI Z., și, în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției de impunere nr. 44/_ emisă de directorul executiv al Poliției Locale Z. .
S-a constatat că reclamantul este exonerat de la plata sumelor imputate prin Dispoziția de impunere nr. 44/_ emisă de directorul executiv al Poliției Locale Z. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în cursul anului 2011, Camera de Conturi Sălaj a desfășurat, în perioada_ -_, la P. L. Z.
,misiunea de audit financiar, în urma verificărilor efectuate constatându-se abateri de la legalitate și regularitate, reținându-se că sume reprezentând
drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii au fost nelegal acordate angajaților în baza Acordului/Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ și trebuie recuperate.
Reclamantul este, începând cu data de_, angajat în funcția publică de polițist local la Serviciul de Ordine P. ă al Poliției Locale Z., din cadrul Consiliului Local Z. (dos. f.39).
În perioada ianuarie 2010-martie 2010, reclamantului i-a fost acordată, în total, suma de 1722 lei cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, în baza Acordului Colectiv de Muncă nr. 1065/_ (dos. f. 17-18).
Date fiind Deciziile nr. 15/_ și nr. 15 bis/_ ale Camerei Curții de Conturi Sălaj(f. 17-20), prin Dispoziția nr. 44/_ a Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z., s-a dispus recuperarea sumei acordate reclamantului (f. 3).
Potrivit susținerilor reprezentantei pârâtei, până în prezent nu s-a recuperat vreo sumă de la reclamant în baza dispoziției de impunere.
Potrivit prevederilor art.84 și 85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare,- texte de lege care au stat la baza emiterii celor două decizii de recuperare a unor sume acordate necuvenit pârâtului - răspunderea civilă a funcționarului public, se angajează:
pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art.85 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare:
Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare, funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din prevederile mai sus menționate a rezultat că pentru ipoteza prevăzută la art. 84 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, Directorului Executiv Adjunct al Poliției Locale Z. a stabilit întinderea prejudiciului și a dispus recuperarea acestuia conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 188/1999, prin emiterea dispoziției de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei. În cazul în care ordinul/dispoziția de imputare nu ar fi fost contestată de către angajat, instituția reclamată putea să treacă la executare.
Tribunalul a mai reținut însă că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 1 al Legii nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri
publice, "Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost
s tab il ite p ân ă l a in tr are a în v igo are a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente.";
Legea cadru nr.284/_ a fost publicată în MONITORUL OFICIAL NR.
877 din_ .
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012: "Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Față de cele mai sus expuse, reținând că suma pentru care s-a emis Dispoziția de impunere nr. 44/_ a fost acordată reclamantului în perioada ianuarie - martie 2010, în baza Contractului Colectiv de Muncă nr.1065/2009,deci până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, instanța va admite cererea formulată de reclamantul D. A. N. și a dispus anularea Dispoziției de impunere nr. 44/_ emisă de directorul executiv al Poliției Locale Z. ,constatând că reclamantul este exonerat de la plata sumelor imputate prin această dispoziție de impunere .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. L. Z., solicitând admiterea acestuia și casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivele de recurs reclamantul arată că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_
.
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar subscrisa unitate am emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la noi, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu aveam posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni a incercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul nostru a rămas fără succes intrucât nu am obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de noi cu tabele anexate le-a expediat pârâților, dar nu avea semnătura de primire a deciziei. In acest context eram in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu proba comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contesta re pentru fiecare debitor in parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, a solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri,
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, motivându-și soluția raportat la OG 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Nou lui cod de procedură civilă care va intra in vigoare in viitor. În ceea ce privește ordonanța 2/2001 apreciem că aplicarea acesteia este exclusă din moment ce art 117 din legea 188/1999 menționează expres că prezenta lege
se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență, arată că solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art 117 din Legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de noi nu imbracă forma unui act administrativ comun sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces-verbal de contravenție.
Oricum, in al. 2 din pg. 3 a sentinței recurate instanța de fond apreciază că este decizia emisă de subscrisa este un act administrativ special dar aplică normele ce reglementează regimul contravențiilor.
În ceea ce privește menționarea ca temei juridic al unei sentințe judecătorești a unui cod de procedură civilă care nu este in vigoare consideră că sub acest aspect sentința este nelegală, in contradicție cu Constituția, cu Codul civil și cel de procedură civilă în vigoare.
În altă ordine de idei ,menționează că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj (alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de subscrisa, dosare care in prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente :
Starea de fapt dedusă judecății și necontestată în cauză vizează acordarea în perioada ianuarie-martie 2010 în baza acordului/contractului colectiv de muncă a unor drepturi de natură salarială în favoarea intimatului reclamant D.
A. N., angajat în cadrul Poliției Locale Z. .
Controlul Curții de Conturi a județului Sălaj finalizat prin decizia nr. 15/_ a impus stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora de la persoanele care au încasat sume nelegal, apreciindu-se că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii au fost acordate fără temei legal.
Conformându-se acestei dispoziții, P. L. Z. l-a acționat în judecată pe pârât solicitând obligarea lui la plata sumei de 1722 lei.
Independent de temeinicia concluziilor raportului Curții de Conturi și de justețea demersului promovat de către reclamantă, Curtea reține că la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012:
"Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.";
Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_ nu se restituie.
Acestea sunt considerentele pentru care Curtea apreciază că în baza art. 312 C.pr.civ. se impune respingerea recursului declarat de pârâta P. L. Z.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de P. Z. cu sediul în Z., B-dul Mihai V.
, nr.23/A, împotriva sentinței civile nr. 3379 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivăși executorie. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. A. | I. | A. | D. | P. | M. N. ȚÂR |
red.C.I./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.Ț. D.
