Sentința civilă nr. 321/2013. Contencios. Obligația de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

SENTINȚA CIVILĂ NR.321

Ședința publică din 18 ianuarie 2013

Completul compus din:

Președinte: P. A., judecător

V. V., grefier

S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul D. Z., cu domiciliul în Z., B-dul.M.V., nr.45, bl.A22, sc.A, ap.2, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. Z., cu sediul în Z. ,

P. I. M., nr.15, județul Sălaj, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.

Acțiunea este legal timbrată.

    1. a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

      Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor de la dosar reține cauza în pronunțare, urmând ca odată cu fondul cauzei să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocate prin întâmpinare.

      T R I B U N A L U L,

      Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Salaj în data de 07 august 2012, reclamantul D. Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a M. Z., restituirea sumei de 5.132 lei reprezentând diferență taxă specială de prima înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății, până la data restituirii efective.

      In motivarea acțiunii reclamantul a aratat că a achitat la Trezoreria Z. suma de 10.638,5 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen Transporter, cu număr de identificare WV2ZZZ70Z1X86935, conform chitanței seria TS4A nr. 5474144 din data de_ .

      Din înscrisurile depuse de reclamant rezultă că în baza deciziei de restituire emisă de AFP Z. în data de 07 noiembrie 2008, i s-a restituit suma de 5.507 lei reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule. Reclamantul a solicitat restituirea diferenței de 5.132 lei și în urma refuzului comunicat de pârâtă s-a adresat instanței, apreciind că pretinderea și încasarea acestei taxe este ilegală și discriminatorie în raport cu dispozițiile Tratatului Comunității Europene.

      In drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 21 Cod fiscal art. 28, 25,90 din TFUE, art. 7, 8 din Legea nr. 554/2004.

      În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copiile următoarelor înscrisuri: decizia de calcul al taxei speciale de primă înmatriculare, decizia de restituire a diferenței între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, adresa prin care i s-a comunicat refuzul de restituire a sumei solicitate prin prezenta acțiune, chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE.

      Prin întâmpinare pârâta AFP Z. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și nu a urmat procedura administrativă prevăzută de Codul de procedură fiscală.

      Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, respectiv prin dispozițiile art. 214 indice 1- 214 indice 3 Cod Fiscal, care au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008. Având în vedere notificările Comisiei Europene referitoare la incompatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, art. 90 par. 1 din TCE, prin OUG nr. 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxă pe poluare și prin art. 11 s-a dispus ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa de poluare, să se restituie în baza procedurii stabilite prin Normele aprobate prin HG nr. 686/2008. S-a menționat că atâta timp cât reclamantului i s-a restituit diferența între suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare, acesta nu este îndreptățit și la restituirea sumei solicitate prin prezenta actiune.

      Asupra excepției invocate de pârâta AFP Z., instanța reține următoarele:

      Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru că reclamantul nu a atacat un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 554/2004. Tribunalul reține că articolul 1 alin.1 din Legea nr. 554/2004 consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată. Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal și a inițiat procedura prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004. Având în vedere că pârâta a comunicat refuzul de a restitui taxa, reclamantul a formulat prezenta acțiune, apreciind refuzul pârâtei ca fiind nejustificat.

      Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și pentru neexercitarea de către reclamantă a căii administrative de atac prevăzute de de art. 205 și urm. din OG nr. 93/2003. Tribunalul reține că prin decizia Î. nr. 24/_ de admitere a recursului în interesul legii s-a statuat că sunt admisibile acțiunile prin care se solicită restituirea taxei de poluare în lipsa parcurgerii procedurii prevăzute de art. 205-218 din OUG nr. 92/2003. În cuprinsul acestei hotărâri a fost expusă jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea

      dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită (jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst).

      În privința fondului acțiunii, din actele si lucrările dosarului instanța reține următoarele:

      În data de_ reclamantul a achitat la Trezoreria Z. suma de 10.638,5 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Volkswagen Transporter, cu număr de identificare WV2ZZZ70Z1X86935, conform chitanței seria TS4A nr. 5474144. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că autoturismul a fost cumpărat de reclamant din Germania, fiind înmatriculat pentru prima dată în acest stat.

      În baza deciziei de restituire emisă de AFP Z., reclamantului i s-a restituit suma de 5.507 lei reprezentând diferența între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule, rămânând nerestituită suma de 5.132 lei.

      Potrivit art.2141- 214 3din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către

      persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.

      Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

      Conform hotărârii CJE în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

      Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 214 3 din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din T.C.E., în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.

      Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.

      Instanța constată că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:

      1. Constituția României

        : de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu

        caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4).

        De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.

      2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene

        : Prin Decizia în cazul Costa/Enel (1964)

        , CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.

Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.

De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.

Chiar dacă hotărârile Curții nu au caracter normativ ele sunt obligatorii și produc efecte erga omnes. Și este ușor de observat că toate hotărârile Curții susțin ideea că regulile de drept comunitar se aplică de plin drept, cu efecte identice, pe toată suprafața Comunității Europene, fără ca statele membre să-i poată opune obstacole.

Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate în Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.

Întrucât tribunalul constată că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa încasată de pârâta AFP Z. trebuie restituită. Este real faptul că prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare din data de 01 iulie 2008 s-a prevăzut restituirea diferenței di taxa achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor dispoziții (art. 11) și au fost abrogate prevederile art. 214 indice 1-214 indice 3 din Legea nr. 571/2003. Însă faptul că Guvernul României, urmare a negocierii purtate cu reprezentanții Comisiei Europene a adoptat taxa pe

poluare, nu reprezintă o împrejurare care să schimbe situația juridică din speță, ci dovedește că reglementarea în vigoare la data încasării taxei achitată de reclamat era contrară dreptului comunitar, condiții în care se impune restituirea acesteia.

Față de cele de mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâta A. F. P. Z. și în consecință va obliga pârâta la restituirea sumei de 5.132 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data de_ și până la data plății efective. Principiul răspunderii patrimoniale presupune reparația în natură si integrală a prejudiciului, iar o justă reparație a prejudiciului suferit de contribuabil ca urmare a încasării și folosirii de către pârâtă a unei sume, fără temei legal, presupune restituirea nu numai a acestei sume ci și a dobânzii legale calculate pentru perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil.

În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, la solicitarea reclamantului, pârâta AFP Z. va fi obligată, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și valoare timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Admite acțiunea formulată de reclamantul D. Z., cu domiciliul în loc. Z.

, B-dul M.V., nr. 45, bl. A22, sc. A, ap. 2, județul Sălaj în contradictoriu cu pârâta A. F. P. a Mun. Z., cu sediul în Z., P-ța I. M., nr. 15, jud.Sălaj și în consecință obligă pârâta A. F. P. a Mun.Z. la restituirea sumei de 5.132 lei în favoarea reclamantului, încasată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data de_ și până la data restituirii efective.

Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului D. Z. .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică în data de 18 ianuarie 2013 PREȘEDINTE, GREFIER,

A. P. V. V.

Red/Dact. A.P. 4ex./_

Com.2ex./_

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 321/2013. Contencios. Obligația de a face