Sentința civilă nr. 3646/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTIN ȚA CIVIL Ă NR. 3646/2013Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. G. C. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamanta B. C. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța apreciază că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta B.
M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a jud.C. să dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 145/_ emisă de
G. a F. P. a jud.C., și în consecință anularea deciziei de impunere nr. 48359/1/_ și a raportului de inspecție fiscală nr. 48359/1/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a expus pe larg motivele pentru care actele administrative mai sus arătate sunt nelegale, arătând, în esență, că pârâtele au încălcat flagrant principiul stabilității juridice, principiul neretroactivității legii, expres reglementat de art.15 din Constituție, respectiv de art.1 cod civ., dispozițiile codului fiscal actualizat și nu în ultimul rând reciproca obligație de loialitate care se impune a exista între organul fiscal și contribuabil, ambele fiind persoane juridice, respectiv fizice, membre a unui stat comunitar. Reclamanta a mai arătat că din jurisprudența Curții Europene de Justiție rezultă că aceasta nu a considerat niciodată aplicabil textul art.127 al.2 din codul fiscal în cazul vânzărilor. Conform jurisprudenței CEJ constituie exploatare a unui bun, în sensul art.4 paragraf 2 al directivei a 6-a, doar acele acte de punere în valoare a unui bun care dau dreptul unui terț să utilizeze bunul respectiv o anumită perioadă de timp, în schimbul unei remunerații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 127 din Legea nr.571/2003.
La data de_, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 48-49).
Prin Sentința civilă nr. 1439/_ pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. C. M. în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C. .
Prin Decizia civilă nr. 8065/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de_ s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.1439/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prima instanța nu a cercetat fondul raportului juridic litigios, împrejurare ce justifică reformarea hotărârii atacate, urmând ca în cadrul rejudecării să se analizeze și restul apărărilor evocate de reclamantă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ *.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 48359/1/_ privind TVA stabilită la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale au fost reținute în sarcina reclamantei B. C. M. obligații fiscale suplimentare la sursa taxa pe valoarea adăugată în sumă totală de 168.968 lei, reprezentând debit suplimentar în valoare 97.926 lei, majorări de întârziere în valoare 56.353 lei la sursa TVA și penalități de întârziere în valoare de 14.689 lei, stabilite în urma încheierii Raportului de inspecție fiscală întocmit la data de_ .
Raportul de inspecție fiscală în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală suplimentară s-a întocmit în urma efectuării unei inspecții fiscale care a avut ca obiectiv verificarea modului de înregistrare în evidența fiscală și contabilă a activității desfășurate de reclamantă, precum și modul de determinare, declarare și virare a obligațiilor datorate bugetului de stat pentru perioada_ -_ .
Astfel, s-a constatat că reclamanta atât singură cât și împreună cu asociații săi Ciuche Dimitrie Teofil și Mita C. au desfășurat în perioada_ -_ activități economice cu caracter de continuitate constând în efectuarea a 21 de tranzacții imobiliare de apartamente noi și locuri de parcare.
Tranzacțiile efectuate în perioada mai 2008-septembrie 2010 au fost în sumă totală de 5.178.333 lei, din care partea care îi revine reclamantei este în sumă de 1.978.776 lei.
Prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, Curte a de Apel C. arată că prima instanță nu a analizat ansamblul condițiilor exploatării imobilelor care au făcut obiectul tranzacțiilor imobiliare, pentru a determina dacă acestea au fost utilizate în scopul obținerii de venituri ce prezentau efectiv un caracter de continuitate. Astfel, tribunalul trebuia să cerceteze dacă recurenta a luat măsuri active de comercializare a imobilelor prin mobilizarea unor mijloace similare celor utilizate de un producător, de un comerciant sau un prestator de servicii în sensul reglementărilor din directiva TVA.
Instanța de fond trebuia să analizeze dacă au fost adoptate măsuri active, dacă au fost puse în aplicare mijloace de comercializare specifice acestor operațiuni și dacă inițiativele în discuție nu se înscriau, în mod normal, în cadrul gestiunii unui patrimoniu personal.
Prin similitudine cu regulile privitoare la exercitarea comerțului, este necesar să se clarifice dacă actele în discuție au fost exercitate în "mod profesional";, dacă reclamanta a făcut din repetarea lor "ocupațiunea vieții sale";, altfel spus, dacă resursele existenței sale sociale izvorau dintr-un comerț de fapt.
Aceasta deoarece numai practica efectivă a unui comerț neautorizat reprezintă o situație de natură obiectivă care poate fundamenta concluzia că, prin vânzare, imobilele au fost exploatate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate, în timp ce încercarea unei persoane, atrasă de ocazii favorabile pentru a realiza un venit incidental, chiar dacă o astfel de situație se perpetuează un timp mai îndelungat, se înscrie în cadrul
gestiunii patrimoniului personal, putând fi considerată doar o simplă exercitare a dreptului de proprietate.
Cu respectarea art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul a dispus în rejudecare citarea reclamantei cu mențiunea de a indica probele de care înțelege să se folosească pentru a face dovada ansamblului condițiilor de exploatare a imobilelor care au făcut obiectul tranzacțiilor în discuție. În ciuda termenului acordat în acest sens, reclamanta nu a înțeles să dea curs solicitării.
Tribunalul apreciază că, potrivit art. 129 alin. 1 teza finală din codul de procedură civilă și art. 1169 cod civil (aplicabile în speță în temeiul art. 28 alin. 1 din Legea nr.554/2004), sarcina probei incumba în speță reclamantei.
În aceste sens, lămurirea împrejurărilor exterioare concrete, care au premers tranzacțiile imobiliare, apreciată drept esențială pentru a se putea determina dacă imobilele au fost utilizate în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate sau, dimpotrivă, în scopul privat al gestionării patrimoniului personal al reclamantei, nu se poate realiza fără concursul reclamantei. Doar aceasta este în măsură să dovedească dacă veniturile obținute au fost doar incidentale, iar nu o ocupațiune perseverentă, nereprezentând resursele existenței sale sociale.
Clarificarea aspectului dacă actele în discuție au fost exercitate în mod profesional nu se poate realiza fără indicarea și probarea celorlalte venituri ale reclamantei și respectiv a împrejurărilor aferente tranzacțiilor imobiliare care denotă gestiunea normală a propriului patrimoniu.
Apreciind că reclamanta s-a sustras de la analiza împrejurărilor exterioare concrete ale operațiunilor în discuție, tribunalul consideră că tranzacțiile imobiliare au fost utilizate în scopul obținerii de venituri ce prezentau un caracter de continuitate. Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 din Legea nr.554/2004, se va respinge ca neîntemeiată prezenta cerere de chemare în judecată.
Văzând dispozițiile art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B.
M.,
cu domiciliul în C. -N., str. P., nr. 15, bl. H9, apt. 59, jud. C. și cu domiciliul procesual ales în C. -N., Calea D. nr. 39-41, bl. C, ap. 2, jud. C., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. a județului C.
, cu sediul în C. -N.
, P-ța A. I. nr. 19, jud. C., având ca obiect contencios administrativ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2013.
Președinte,
G. C.
Grefier,
O. -R. L.
Red.AGC/tehn.MG 4 ex. 09.04.13
