Sentința civilă nr. 368/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR. 368
Ședința publică din 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte:P. R. M., judecător Grefier: O. Ana
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta S. G. T. S. cu sediul în Z., str.C.D M. nr.8, Jud.S., împotriva pârâtei A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J. S., cu sediul în Z. ,
P-ța I. M., nr.15, Jud.S., având ca obiect anulare act administrativ- disjuns din dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta reclamantei consilier juridic Crișan C. și reprezentanta pârâtei -consilier juridic P. a Laura.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentanta reclamantei arată că a studiat dosarul și a observat că reprezentanta pârâtei a contestat numirea expertului pe motiv că acesta nu este consult fiscal. Solicită efectuarea unei expertize de către un expert fiscal.
Deliberând, instanța respinge cererea privind efectuarea unei expertize de către un expert fiscal.
Având în vedere că reclamanta și-a precizat ulterior acțiunea, reprezentanta pârâtei nu mai susține excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare.
Cu privire la expertiza efectuată reprezentanta pârâtei solicită să fie înlăturat raportul de expertiză întrucât nu a fost efectuat de către un expert fiscal.
Nemaifiind de formulat alte cereri sau excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în scris în sensul anulării Deciziei nr.218/_ emisă de către D. G. A F. P. A J. S., decizie pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Susține că prin Raportul de inspecție fiscală s-au constatat cheltuieli nedeductibile conform anexei 1 la raportul de inspecție fiscală în cuantum de
177.323.08 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate de către reclamantă pentru care organul de control specifică că nu sunt atașate situații de lucrări . Menționează că în art.1 din Contractul de prestări servicii se precizează clar obiectul acestuia, respectiv amenajarea pensiune inclusiv dotările aferente și inerente desfășurării
activității economice cât și modificarea și extinderea clădirii existente situate în localitatea Z. st. CD M., nr.8, clădire dotată conform standardelor de calitate prin recepția acesteia. Așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză consideră că organul fiscal era în eroare atunci când a reținut că nu există contract de prestări servicii.
Reclamanta a îndeplinit această condiție stabilită de cadrul legal, în sensul că există contract de prestări servicii din data de_ și procesul verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. 174/_, precum și certificatul de atestare a edificării construcției nr. 39583/2007 emis de Primăria Zalău. Apreciază că organul fiscal nu trebuia să impună societății reclamante majorările de întârziere și TVA, astfel că se impune anularea Deciziei nr.218/2011.
Reprezentanta reclamantei arată că este de a acord cu expertiza efectuată întrucât s-ar diminua valorile impuse.
În concluzie solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată în scris.
Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere obiecțiunile formulate la expertiză. Solicită înlăturarea raportului de expertiză. Menționează că în expertiza contabilă se face referire că unele materiale s-au aprovizionat de la furnizori neplătitori de TVA sau care au aplicat taxarea inversă, cu valoarea acestora diminuând-se baza impozabilă. Nu este de acord cu acest punct de vedere deoarece în contabilitate cheltuielile, nu se înregistrează fără TVA, deci nu includ TVA. Chiar și în situația în care societatea s-a aprovizionat cu materiale pentru care a aplicat taxarea inversă la cumpărare, se consideră faptul că aceasta și-a exercitat dreptul de deducere a Tva-ului, taxarea inversă reprezentând numai o măsură de simplificare a plății taxei pe valoarea adăugată,dar totuși taxa este considerată dedusă.
În concluzie solicită să fie menținută Decizia nr.218/2011.
Instanța pe baza înscrisurilor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L :
Prin cererea formulată de reclamanta S. G. T. S. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. A J.
S. se solicită a se dispune anularea Deciziei 218/_ .
În considerentele plângerii se arată că în data de_ a înregistrat o contestație împotriva raportului de inspecție fiscală încheiat în_ solicitând anularea tuturor măsurilor dispuse eronat prin interpretarea legii. Contestația trebuia soluționată în 30 de zile sau în cazuri justificate în 45 zile .
A primit un răspuns abia după un an la data de_ prin Decizia 218 și care face obiectul prezentei contestații.
Astfel, prin raportul de inspecție generală s-au constatat cheltuieli nedeductibile conform anexei nr.1 la raportul mai sus menționat în cuantum de
177.323.08 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate de către SC G. T. SRL pentru care organul de control specifică că nu sunt atașate situații de lucrări invocând art.21 alin.4 din Codul de procedură fiscală coroborat cu art.48 din Normele Metodologice a Legii 571/2003, text legal ce prevede că următoarele
cheltuieli nu sunt deductibile: cheltuielile efectuate cu serviciile de management, consultantă, asistență sau alte prestări servicii pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activității desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte( coroborat cu art.48 cu Normele Metodologice De Aplicare A Legii Nr. 571/2003), serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege; justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Menționează că SC G. T. SRL, așa cum arată art.21 alin.4 din L.571/2003 a efectuat prestările de servicii către SC TOTAL AS DISTRIBUȚIE GRUP SRL în baza contractului nr. 12/_ .
Arată că în temeiul art.1 din Contractul de prestări servicii se precizează clar obiectul acestuia, respectiv amenajare pensiune( inclusiv dotările aferente și inerente desfășurării activității economice ) cât și modificarea și extinderea clădirii existente situate în localitatea Z., str. CD M., nr.8, clădire dotată conform standardelor de calitate prin recepția acesteia.
De asemenea art.48 din Norma de aplicare a Legii 571/2003 ( articol invocat și de organul de control prevede că pentru ca cheltuielile să fie deductibile serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestator, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, iar prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, etc.
SC G. T. SRL a îndeplinit această condiție stabilită de cadrul legal, în sensul că există contractul de prestări servicii din data de_ și procesul verbal de recepție la finalizarea lucrărilor nr. 174/_, precum și certificatul de atestare a edificării construcției nr. 39583/_ emis de Primăria Zalău.
Prin urmare societatea a respectat clauzele legale stabilite de prevederile legislative menționate, doar că inserările făcute de organul de control nu sunt în concordanță cu interpretarea corectă a acestora astfel acesta găsindu-se în eroare atunci când a aplicat nelegal măsura prevăzută prin RGIF și prin întocmirea decizie de impunere fiscală pentru suma stabilită.
În final, solicită anularea Deciziei 218 ca fiind nelegală și netemeinică.
Pârâta DGFP S. depune o întâmpinare invocând pe cale de excepție autoritatea de lucru judecat.
Reclamanta a mai solicitat anularea Raportului de Inspecție G. 3907/2010 și a deciziei de impunere 393/2010 iar Tribunalului s-a pronunțat prin respingerea acestei cereri.
În ce privește fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În urma inspecției fiscale realizate în perioada_ -_ s-au stabilit obligații fiscale suplimentare TVA și accesorii aferente acestora individualizate prin Decizia de impunere nr.393 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă de Activitatea de Inspecție F. la data de _
.
Din raportul de inspecție fiscală s-a reținut că în perioada controlată ponderea cheltuielilor efectuate de către societate o reprezintă cheltuielile cu aprovizionarea materialelor de construcții și cu serviciile executate de terți. S-a reținut și faptul că societatea nu a întocmit recepții pentru achizițiile de materiale acestea fiind trecute lucrări la nivelul cheltuielilor efectuate.
Întrucât, societatea nu a justificat cheltuielile efectuate echipa de inspecție fiscală a acordat deductibilitatea cheltuielilor la nivelul veniturilor realizate, rezultând o diferență de cheltuieli în sumă de 186.029 lei sumă cu care s-a diminuat pierderea înregistrată de către societate.
Prin urmare solicită respingerea cererii ca nefondată și menținerea Deciziei 218/2011 emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul DGFP S. .
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele:
Inițial instanța a fost investită cu o cerere privind anularea RIFG nr.
3907/_ și a Decizie de impunere 393/_ .
La ultimul termen de judecată reclamanta a solicitat și anularea Deciziei 218/_ . Instanța a apreciat că în ce privește primele două cereri este în stare de judecată și s-a pronunțat pe fondul cauzei disjungând capătul de cerere privind anulare Deciziei 218/_ .
Astfel prin sentința civilă nr. 1/_ pronunțată în Dosarul_ a Tribunalului S. a fost respinsă ca nefondată cererea.
Soluția astfel pronunțată a rămas definitivă nemaifiind atacată cu recurs.
Împotriva Deciziei de impunere 393/_ petenta a formulat o contestație care a fost soluționată prin Decizia 218/_ .
Obiectul contestației îl reprezenta obligațiile fiscale stabilite prin Decizia de impunere 393/_ și se referă la TVA și accesorii.
Prin Decizia 48/_ a fost respinsă contestația referitoare la cheltuielile neadmise la deducere, plata sumelor reprezentând TVA și obligațiile fiscale accesorii ( f.9-f.18).
Dacă inițial DGFP a invocat excepția puterii de lucru judecat ulterior nu a mai susținut această excepție.
În ce privește fondul cauzei instanța constată că cererea formulată de reclamantă nu este îndreptățită și urmează a fi respinsă.
Atâta vreme cât actele premergătoare emiterii Deciziei 218/2011 au fost considerate ca fiind legale, iar aceste aspecte au fost reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă și Decizia de soluționare a contestației îndeplinește aceleași condiții de legalitate.
În concret s-a reținut că L.571/2003 a prevăzut că pentru exercitarea dreptului de deducere la calculul profitului impozabil a cheltuielilor deductibile, contribuabilul trebuie să justifice consumul faptic al bunurilor pentru care s-au efectuat cheltuielile.
Pentru a fi deductibile cheltuielile cu prestări de servicii trebuie să fie exercitate pe baza unui contract care să cuprindă data certă.
Contractul depus de contestatoare nu conține astfel de venituri și prin urmare nu sunt suficiente pentru a justifica deducerea la calculul impozitului pe profit.
Referitor la TVA așa cum s-a reținut și din raportul de inspecție fiscală societatea a dedus TVA direct pe costuri fără a se depune nici în perioada de contractului bonuri de consum și situații lucrări.
În lipsa unor documente din care să rezulte că acestea au fost efectuate în scopul obținerii de venituri, argumentele reclamantei nu pot fi reținute.
În ce privește obligațiile fiscale accesorii aferente TVA, reprezentând o măsură accesorie în raport cu debitul inițial va fi respins și acest capăt de cerere instanța apreciind că a fost corect calculat.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta S. G. T. S. în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F.
P. | A J. S. privind anularea Deciziei 218/_ | . | |
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. | |||
Pronunțată în ședință publică. | |||
Președinte, | Grefier, |
P. R. M. O. Ana
Red.PRM/_
Dact.OA/_ /4ex
