Sentința civilă nr. 48/2013. Suspendare executare act administrativ
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 48/2013
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. M. C.
GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1280/_ emisă de directorul general al A.P.I.A., formulată de reclamantul C.
S., în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI D. R., M. A. ȘI D. R., A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și D. G. AL
A. DE P. ȘI I. PENTRU A. .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul C. S., avocat M. Ciprian și pentru pârâții A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și
D. G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU A., consilier juridic A. Panait.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de suspendare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de_ s-au înregistrat la dosar din partea pârâtului M. A. ȘI D. R. întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamantului.
De asemenea, în data de_ s-au înregistrat la dosar întâmpinării din partea pârâților A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și D. G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU A., prin care s-a solicitat respingerea cererii reclamantului ca fiind netemeinică, din care câte un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul reclamantului.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezenta cerere.
Reprezentantul reclamantului arată că a lecturat în cursul dimineții întâmpinările depuse la dosar și depune la dosarul cauzei Circulara nr. 40963/_ emisă de directorul general al A.P.I.A. pentru a face dovada măsurilor abuzive dispuse prin actul contestat, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul pârâților. Arată că, nu s-a luat nici o măsură, excepție de la circulară făcând postul temporar vacant și că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentantul pârâților A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și D.
G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU A. arată că, circulara depusă la dosar i-a fost comunicată azi și că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra cererii formulate.
Reprezentantul reclamantului C. S. solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Cererea este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea unui astfel de cereri. În ceea ce privește înscrisurile depuse în probațiune ele sunt elocvente în dovedirea nelegalității actului contestat în ceea ce-l privește pe reclamant.
Reprezentantul pârâților A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și D.
G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU A. solicită respingerea cererii, decizia contestată fiind emisă în scopul eficientizării instituției pe care o reprezintă. Nu sunt încălcate dispozițiile legale menționate de reclamant în cerere, nefiind încălcate nici prevederile art. 89 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999, întrucât se referă la un post vacant prin promovare, în cauză nefiind vorba de o promovare, reclamantul având funcția de director executiv la Centul Județean B. -Năsăud, fiind detașat temporar la Centrul Județean Teleorman în funcția vacantă de director executiv, cu menținerea drepturilor salariale. Actul contestat este un act individual, nu unul normativ să îi fie aplicabile dispozițiile Legii nr. 24/2000. Actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare. Referitor la cazul bine justificat, arată că raporturile de serviciu ale reclamantului cu instituția nu s-au modificat, acesta doar fiind detașat pe o perioadă determinată.
Reprezentantul reclamantului C. S. arată că în data de_ reclamantul s-a prezentat la A.P.I.A Teleorman și a ocupat postul vacant.
Curtea pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R. invocată de parte prin întâmpinare depusă la dosar.
Reprezentantul pârâților A. DE P. ȘI I. PENTRU A. și D.
G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU A. lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al excepției puse în discuție.
Reprezentantul reclamantului C. S. solicită admiterea excepției.
C U R T E A
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamantul C. | S. | a |
chemat în judecată pe pârâții M. A. și D. R., M. A. | Și |
D. R., A. De P. și I. Pentru A., D. G. al A. de P. și I. Pentru A. solicitand ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se admită acțiunea și să se dispună suspendarea executarii actului administrativ, decizia nr. 128079/_ .
În motivele acțiunii, reclamantul arată că prin DECIZIA nr. 1280/_ comunicata la data de_ s-a dispus detasarea lui, in calitate de director executiv gradul II clasa de salarizare 103 in cadrul APIA Centrul Judetean B. - Nasaud, in cadrul APIA Centru Judetean Galati pe functia publica .. teritoriala temporar vacanta" de director executiv gradul II. clasa de salarizare 103, pentru o perioada de 3 luni, cu mentinerea drepturilor salariale.
Critici de temeinicie si legalitate a actului administrativ:
Astfel cum este prevazut in cadrul actului administrativ indicat acesta se intemeiaza, în drept. pe prevederile art. 89 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare, text de lege care reglementeaza cu titlu normativ si imperativ institutia detasarii in cazul functionarilor publici.
In conditiile normativ statuate detasarea se dispune în interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea functionarul public" daca pregatirea profesionala a functionarului public,
corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice. Acesta reprezinta prima conditile in care autoritatea publica este indrituita sa dispuna prin act administrativ detasarea unui functionar public.
Analizand dispozitia legala observa ca DECIZIA nr. 1280/_ este viciata sub aspectul nejustificarii aspectelor de temeinicie si oportunitate care au condus emitentul sa considere ca demersul de fata ar subscrie interesului autoritatii publice. Aceeasi obligatie incumba emitentului si prin prev. art. 87 alin. I lit. a din Legea 188/1999 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare care permite mobilitatea in cadrul corpului functionarilor publici" pentru eficientizarea activității autorităților și instituțiilor publice.
Cu alte cuvinte actul administrativ este emis cu incalcarea prevederilor normative cuprinse în Sectiunea 4, art. 30-35 din Legea 24/2000 cu privire la normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative lipsind din cuprinsul acestuia notele de fundamentare care intemeiaza demersul ordonat. Precizează ca pana in prezent nu au fost comunicate subsemnatului motivele ce au determinat emiterea acestei decizii fiind, ca atare, incalcate si dispozitiile art.
28 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare. care prevede ca funcționarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut și care îl vizează în mod direct.
O a doua conditie statuata de prevederile art. 89 alin 2 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare este aceea ca. detasarea pe functii publice de conducere (astfel cum se regaseste functia de director executiv gradul" clasa de salarizare 103 din cadrul APIA Centrul Judetean B. -Nasaud coroborat cu prev. art. 13 alin 1 lit. d din din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare) se poate dispune numai cu aplicarea dispozitiilor art. 92 alin. 2 din acelasi act normativ daca functionarul public indeplineste conditiile de studii si vechime in specialitatea studiilor daca nu exista in cadrul autoritatii sau institutiei publice functionari publici care sa exercite cu caracter temporar functia publica.
Nici aceasta conditie. normativ statuata, nu este respectata actul administrativ fiind emis cu incalcarea dispozitiilor normative indicate tiind in consecinta nelegal. Astfel. art. 92 alin 2 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare. Ia care face trimitere art. 89 alin. 2 din acelasi act normativ. statueaza ca "Dacă funcția publică este vacantă, măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către persoana care are competenta numirii în funcția publică, pe o perioadă de maximum 6 luni intr-lin an calendaristic. cu avizul A. Nationale a Funcționarilor P. i";. In consecinta din acest plan este viciata insasi legalitatea deciziei nr. 1280/_ nefiind respectate conditiile indicate.
Cu privire la petitul subsidiar inteleg sa invoc prevederile art. 89 alin. 3 lit.
c) si f) din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare. In raport de aceste dispozitii legale inteleg, prin prezenta, sa iși exprime, in mod expres si ferm, refuzul in ceea ce priveste detasarea subsemnatului in contitiile cuprinse in DECIZIA nr. 1280/_ justificat de starea de sanatate a subsemnatului ce face contraindicata detasarea, pe care intelege sa o dovedesc cu certificat medical si actele medicale anexate precum si d in cauza unor motive de ordin familial.
Sub aspectul legalitatii prezentei manifestari de vointa in sensul refuzului de a fi detasat invocă prevederile art. 89 alin 3 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioar
ce dispune ca, functionarul public poate refuza detasarea daca se afla in una din urmatoarele situatii, printre care se numara si starea ele sanatate ce face contraindicata detasarea precum si motivele familiale.
Admisibilitatea prezentei cereri in perspectiva art. 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ:
Admisibilitatea prezentei actiuni introductive de instanta intelege sa o fundamenteze pe prevederile art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata cu modificarile si completarile ulterioare care instituie caracter contencios administrativ prezentului demers coroborat cu prevederile art. 7 si 14 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu toate efectele ce decurg din aceasta.
Astfel textul de lege indicat prevede ca fiind conditii de admisibilitatea a cererii de suspendare a executarii actului administrativ cazul bine justificat cu prevenirea unei pagube iminente.
Din cuprinsul argumentatiei ce precede reies cu claritate aspectele de netemeinicie și nelegalitate a demersului de detasare in conditiile deciziei nr. 1280/_ care, analizate prin atributul instantei, si anume de a pipai fondul pricinii, trebuie sa conduca la constatarea temeinicei prezentei cereri. Atat cazul bine justificat cat si paguba iminenta reies fara putinta de tagada din justificarea reala a emiterii actului administrativ (una politica) . Acesta opinie este intarita cu atat mai mult cu cat o conduita identica a fost demarata in ceea ce priveste toti directorii executivi ai Centrelor judetene ale APIA care, fara nici o justificare rationala ori de administrare publica, au fost detasati in diferite colturi ale tarii.
Desigur este lesne de observat impactul pentru activitatea institutiei publ ice a acestei masuri pompieristice care viciaza in mod direct activitatea si proiectele in curs de derulare ale institutiei cauzand prejuridii insemnate bunului mers al institutiei si a celor cu care aceasta colaboreaza. Nu in ultimul rand detasarea in forma cuprinsa in decizia nr.1280/_ este pagubitoare si pentru subsemnat, care, astfel cum am invederat, a manifestat refuzul de a da curs unei asemenea masuri din considerente medicale, acestea facand contraindicata detasarea.
Pârâtul, D. G. al APIA, prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 12 ianuarie 2013, solicită respingerea cererii reclamantului ca fiind netemeinică.
In sustinerea pozitiei sale procesuale arata ca din interpretarea dispozițiilor art. 14 din Legea 554/2004 rezulta ca pentru ca instanța de judecată să dispună suspendarea actului administrativ, trebuie să fie îndeplinite cumulativ, prin demonstratie, cele două condiții: caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cele două condiții imperative prevăzute de lege denotă caracterul de exceptie al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor
împrejurări de natură a argumenta existența cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube.
In ceea ce priveste cazul bine justificat, învederează instantei de fond faptul că nu există o îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ emis de APIA aparat central și nu a fost dovedită o astfel de împrejurare, întrucat decizia nr. 1280/_ a fost emisă în baza si cu respectarea actelor normative nationale în vigoare si a actelor administrative, asa cum sunt ele mentionate in preambulul acesteia, astfel: Legea nr. 188/1999, Legea nr. 1/2004 privind înființarea, organizarea si functionarea A. de P. si I. pentru A., cu modificările si completări le ulterioare; Legea cadru nr. 284/2011 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice; Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2010 pentru completarea art. Il din OUG nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare in domeniul
bugetar; OUG nr. 19/2012 pentru aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reduceri lor salariale,
Subliniază faptul că prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ fiscal determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Principiul legalității actelor administrative presupune ca toate deciziile autorităților admintstrative să se întemeieze pe lege și asa cum a aratat Decizia nr. 1280/_ este bazată pe dispozițiile legale în vigoare.
Detașarea reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, în scopul eficientizării activității instituției noastre, fiind reglementată de dispozițiile art. 87, alin. (2), Iit. b) și de art. 89 din actul normativ mai sus invocat
Conform prevederilor Legii nr. 1/2004, APIA este institutia publică responsabilă cu derularea si gestionarea fondurilor europene privind: a) Plătile directe si măsurile de piață; b) Unele măsuri finantate din fondurile europene pentru agricultură, dezvoltare rurală si pescuit, stabilite prin ordin al ministrului agriculturii si dezvoltării rurale.
Precizează că decizia privind mobilitatea unor funcționari publici de conducere prin detașare a avut în vedere și rezultatele unor analize efectuate de către direcțiile tehnice de specialitate din cadrul aparatului central asupra activității desfășurate de directorii executivi din cadrul centrelor județene și a municipiului B. .
Mai mult decât atât, această opțiune a fost cea mai în măsură a fi apreciată oportună, în condițiile în care pentru eliminarea riscurilor cu privire la posibile situații privind conflictele de interese, incompatibilități, subiectivism în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu este necesară crearea unei mobilități în cadrul sistemului managerial existent la nivelul instituțiilor subordonate A., mai ales privitor la posturile sensibile (cheie) și cele decizionale.
Conform manualului de procedură politica privind posturile sensibile (cheie), versiunea 2.6, se prevede: "conducerea agenției are în vedere o potențială rotație pe posturi în și între compartimentele funcționale diferite de gestionare a fondurilor FEGA și FEADR, văzută ca o modalitate de dezvoltare a abilităților multifuncționale și o accentuare a coordonării și cooperării intracompartimentale și intercompartimentale. Dobândirea abilităților multifuncționale are drept consecință crearea unei echipe de lucru eficiente prin implicarea activă a angajaților".
De asemenea, menționează faptul că APIA a ținut cont și de recomandările CE, Autorității de audit (Organismul de Certificare), Autorității competente și auditului intern formulate în cadrul misiunilor de audit, referitoare la Standardele de Management, despre care rec1amantul are bineinteles deplină cunoștință.
Față de cele mai sus menționate și în conformitate cu dispozițiile legale antecitate, apreciază că Decizia nr.1280/_ privind detașare a rec1amantului la APIA în funcția de director executiv, a fost emisă în scopul eficientizării activității unui centru județean aflat în subordinea APIA.
Precizează că actul administrativ individual de detașare este motivat prin însăși prevederea legală stabilită de legiuitor la arte 87, alin. (1), lit. a), iar aprecierea conducerii APIA privind necesitatea și oportunitatea aceastei detașări este cuprinsă în Nota nr. 5909/2012 și în Referatul nr, 5908/2012, aprobate de către conducerea APIA, care stau la baza emiterii actului administrativ, a cărui suspendare se solicită.
Cât privește susținerea reclamantului potrivit căreia actul administrative s- a emis cu încălcarea art.92, alin. (2) din Legea nr. 188/1999, invederează
instantei de fond faptul că instituția a respectat prevederile legale în vigoare, detașarea dispunându-se cu respectarea categoriei, clasei și gradului profesional al rec1amantului, ținându-se cont de pregătirea sa profesională pentru exercitarea funcției de director executiv al CJ B. -Năsăud, pregătire care corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice teritoriale de director executiv .
Așadar, deși functionarul public este legat de gradul funcției sale, el poate fi însă mutat, în conditiile si cu respectarea legii.
Subliniază că articolul antementionat se referă la exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere, ceea ce nu este aplicabil reclamantului, intrucât acesta exercită această functie.
Prin urmare, solicită instanței să constate faptul că în speta dedusă judecatii, în cazul detașării pe aceeași funcție publică nu este necesar avizul emis de către ANFP, nefiind vorba despre exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere vacant, prin promovarea unui functionar public.
Subliniază faptul că detasarea reclamantului s-a dispus pe o functie publică de aceeasi categorie, clasă si grad profesional, în acest caz nefiind necesar emiterea avizului A. Nationale a Functionarilor P. i.
Referitor la sustinerea reclamantului, apreciază eronată, potrivit căreia "actul administrativ este emis cu încalcarea prevederilor normative cuprinse in Sectiunea 4, art. 30 - 35 din Legea nr. 24/2000 cu privire la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative", precizează următoarele:
După cum se poate lesne observa, Legea nr. 24/2000 reglementează normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, anume art. 30
- Instrumentele de prezentare si motivare (expuneri de motive, note de fundamentare, referate de aprobare, studii de impact), art. 31 - Cuprinsul motivării (motivul emiterii actului normativ, impactul socioeconomic, impactul financiar, impactul asupra sistemului juridic, activitățile de informare publică, măsurile de implementare), art. 32 - Redactarea motivării, art. 33 - Studiul de impact, art. 34 - Semnarea instrumentelor de prezentare și motivare.
Solicită instanței a constata faptul că Decizia nr. 1280/_ emisă de D.
G. al APIA este un act administrativ cu caracter individual si nu act normativ, căruia să îi fie aplicabile dispozițiile Legii nr. 24/2000. Simplele susțineri făcute în conținutul cererii de suspendarea executării actului administrativ nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin.(1) lit.t) din Legea nr.554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, învederează faptul că în cauza dedusa judecatii, reclamantului nu i-a fost produsă nicio pagubă, astfel cum este aceasta prevazuta de Legea nr. 554/2004, actul administrativ contestat, fiind emis in conformitate cu prevederile legale mai sus mentionate.
Conform art. 2, lit. ș) din Legea nr. 554/2004 prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public". Sustinerile reclamantului conform cărora "detasarea in forma cuprinsa în Decizia nr. 1280/_ este păgubitoare si pentru subsemnat, (..) a manifestat refuzul de a da curs unei asemenea măsuri din considerente medicale, acestea făcând contraindicată detasarea" nu sunt suficiente a complini dispozițiile art. 2, lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Subliniază faptul că suspendarea executării
actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate.
Cele două condiții imperative prevăzute de lege denotă caracterul de exceptie al măsurii suspendării, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări de natură a argumenta existența cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube.
Consideră că cele doua condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 trebuie întrunite în mod cumulativ și trebuie dovedite de reclamant în mod real și indicate în concret nefiind suficienta simplele sustineri si invocare a textelor de lege fara nici o trimitere la starea de fapt si la probele administrate în cauza.
Față de argumentele de drept si fapt mai sus invocate, solicită respingerea cererii de suspendare a actului administrativ formulată de reclamant, anume a Deciziei nr. 1280/_, emisă de D. G. al APIA, ca fiind netemeinică.
Pârâtul M. A. și D. R., prin întâmpinarea depusă la data de 11 ianuarie 2013, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, invocând exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a M.A.D.R.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.D.R.
Obiectul cererii de chemare in judecată îl constituie obligarea pârâților la "suspendarea executării actului administrativ Decizia nr. 1280/_, prin care s-a dispus detașarea reclamantului la APIA Teleorman ".
În fapt, cererea, în contradictoriu cu MADR, este formulată împotriva unei persoane rară calitate procesuală pasivă, deoarece lipsesc condițiile cumulative, care în același timp sunt și condiții de exercițiu ale acțiunii civile pentru a putea fi parte în proces, respectiv calitatea procesuală, capacitatea procesuală și existența unui interes.
În ceea ce privește calitatea procesuală, aceasta presupune existența unei identități între persoana rec1amantului și titularul dreptului afirmat, precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul
juridic dedus judecății, reclamantul având obligația să justifice, atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa, în calitatea de inițiator a acțiunii.
Or, astfel cum a fost formulată cererea de chemare în judecată, reclamantul nu face dovada existentei identitătii dintre minister si cel obligat.
În condițiile în care APIA este instituție distinctă, cu personalitate juridică, așa cum reiese din prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 1/2004, actualizată,
,,(1) Se înființează A. de P. și I. pentru A., denumită în continuare Agenție. organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea M. ui A. și D. R., cu personalitate juridică,
finanțată integral de la bugetul de stat", care are capacitate procesuală, deci care poate sta în nume propriu în proces, solicită a se constata că MADR nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă, faptul subordonării instituționale neavând suport în condițiile exercițiu lui dreptului la acțiune, nefăcându-se dovada identității între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății și minister.
Deoarece calitatea procesuală pasivă este titlu legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces, instanța fiind datoare să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și pe cea pasivă, respectiv să verifice și dacă pârâtul este cel obligat în raportul dedus judecății, și cum nu se face dovada actului decizional în raport de MADR sau necesitatea opozabilității, deci dovada existenței identității pârâtului și cel obligat, solicită a se constata că acțiunea în contradictoriu cu MADR, ar fi îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
A admite acțiunea împotriva MADR ar însemna obligarea acestuia, în contra dispozițiilor legale care determină persoana autorizată în acest sens.
Pe fondul cauzei, întrucât se solicită suspendarea unui act administrativ cu caracter unilateral, întemeiată pe arte 14 din Legea nr. 554/2004, învederează faptul că acest articol prevede "suspendarea executării actului în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente".
Referitor la dovada unei vătămări produse reclamantului prin executarea actului administrativa cărui suspendare se solicită, solicită a se constata că reclamantul nu a adus nici o dovadă în acest sens, în cererea de chemare în judecată acesta pretinzând "este evidentă întrunirea condiției cazului bine justificat", fără însă a preciza unde este evidenta ....
In ceea ce privește critica referitoare la faptul că "actul administrativ atacat este emis cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în Secțiunea 4 din Legea nr. 24/2000, lipsind din cuprinsul acestuia notele de fundamentare care întemeiază demersul ordonat", învederează pe de o parte, faptul că actul administrativ contestat a fost emis de către APIA cu respectarea prevederilor actualizate ale Legii nr. 1/2004, privind înființarea, organizarea, și funcționarea A. de P. și
I. în A., Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, pe de altă parte că temeiul este invocat clar în preambulul deciziei contestate, decizia fiind emisă în scopul eficientizării activității unui alt centru aflat în subordinea APIA.
O altă critică "de nelegalitate" adusă actului administrativ de către reclamant este aceea că "deși în preambulul deciziei atacate sunt invocate prevederile art. 89 din Legea 188/1999,( .. ) detașarea pe funcții de conducere se poate dispune numai cu aplicarea dispozițiilor art.92 alin.2 din același act normativ ( ... )".
În acest sens, specifică faptul că detașarea reprezintă o modalitate de modificare a raporturilor de serviciu, fiind reglementată de dispozițiile art. 87, alin.(2) lit. b) și de art. 89 din Legea nr. 188/1999, detașarea pe o funcție de conducere, cu aplicarea dispozițiilor arte 92 alin. 2, realizându-se doar în cazul în care un funcționar public de executie este detașat pe o funcție publică de conducere.
Măsura suspendării este o măsură cu caracter temporar, până la soluționarea instanței de fond.
Astfel, o cerere de suspendare trebuie să indeplineasca cumulativ trei condiții: - caracter temporar; prevenirea unei pagube iminente; justificare temeinică.
Pagubele la care se referă arte 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt pagube concrete provocate de aplicarea actului administrativ.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. I lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz. perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de exceptie de la prezumtia de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminenta producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.
Pe de altă parte, existența unui caz bine justificat ar putea fi reținută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
De asemenea, în doctrină s-a susținut aplicarea principiului proporționalității, în aprecierea temeiniciei cererii de suspendare, principiu
consacrat de dreptul comunitar care poate fi aplicat și în ordinea juridică internă, chiar rară a fi consacrat legislativ.
După cum se poate constata, din Decizia de detașare nr. 1280 din_ emisă de APIA, reiese clar că reclamantul a fost detașat temporar, deci pe o perioadă de timp delimitată, în urma deciziei directorului general al APIA.
Suspendarea executării este o măsură de exceptie, care se justifică numai dacă actul administrativ contine dispozitii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav, sau imposibil de înlăturat, în ipoteza anulării actului, în speta noastră reclamantul fiind detasat doar temporar, cu păstrarea drepturilor salariale, a functiei de director executiv, astfel încât niciun prejudiciu nu poate fi identificat, cu atât mai mult unul material.
Care ar fi paguba iminentă produsă de detașarea reclamantului în condițiile în care pe de o parte aceasta este o măsură temporară, pe de altă parte acesta își menține toate drepturile de care beneficia anterior detașării.
Pe de altă parte, paguba trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele) și trebuie avut în vedere și caracterul iminent al acesteia. Cu privire la acest ultim element învederează instantei că o astfel de condiție este îndeplinită doar în momentul în care consecințele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură, condiție care nu este îndeplinită în cauză.
Chiar dacă, prin executarea actului administrativ, reclamantul ar suferi o pagubă, nu arbitrară, ci ca urmare a aplicării prevederilor legale, în eventualitatea în care ar fi admisă acțiunea în anulare a Deciziei nr. 1280/_
, acest prejudiciu poate fi recuperat astfel încât nu se justifică suspendarea unui act administrativ emis în aplicarea și executarea legii.
Solicită a se constata ca niciuna din cele 3 condiții nu a fost îndeplinită.
În doctrină s-a definit ca "interes" folosul urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, acesta trebuie să fie născut și actual, în sensul că dacă nu s-ar recurge la acțiune în momentul respectiv, rec1amantul s-ar expune prin acesta la un prejudiciu.
Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. l lit. "ș" din Legea nr. 554/2004, drept prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este o măsură de excepție care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu material grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, în speța noastră prejudiciul nu poate fi identificat, cu atât mai mult cel material.
Pentru a se dispune suspendarea executării, care este o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, trebuie dovedită iminența producerii prejudiciului material, iar în cauză nu se face o asemenea dovadă.
Consideră că îndeplinirea condiției cazului bine justificat nu poate fi argumentat de reclamant prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
Pe de altă parte, existenta unui caz bine justificat ar putea fi retinută dacă din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică si evidentă asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanța are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudiciat fondul litigiului.
Instanta din actele dosarului retine urmatoarele
:
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă atunci când legea o prevede, în limitele și condițiile instituite de aceasta regula fiind executarea actului administrativ emis .
Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art 14 statuează că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ";.
Paguba iminentă, este definită în art. 1 lit. s, ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Suspendarea actului administrativ atacat se poate pronunța în condițiile art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Instanța investită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, respectiv a unui caz bine justificat și a unei pagube iminente.
Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in fața instanței de contencios că suntem în prezența unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată .
Aserțiunile pârâtelor legate de verificarea legalității actului nu pot fi primite întrucât în această procedură verificarea legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu poate fi realizată decât din perspectiva existenței unor dubii puternice cu privire la legalitatea acestuia și nu se poate realiza o analiză a înscrisurilor care au stat la baza eliberării actului administrativ.
Pentru aceleași considerente și susținerile reclamantului referitoare la efectele înscrisului denumit circulară, și emis ulterior actului a cărui suspendare se solicită, nu pot fi primite .
Paguba iminentă este definită de disp. art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă .
Motivele familiale invocate de reclamant nu sunt de natură a justifica suspendarea actului, frecventarea cursurilor grădiniței de către minora aflată în întreținerea reclamantului neputând fi apreciată ca fiind de natură a fi calificată ca un prejudiciu ce să justifice măsura solicitată .
Curtea apreciază ca fiind corecte apărările pârâtelor referitoare la
împrejurarea că nu există o pagubă iminentă produsă de detașarea reclamantului în condițiile în care pe de o parte aceasta este o măsură temporară, pe de altă parte acesta își menține toate drepturile de care beneficia anterior detașării.
Prezumția de legalitate de care se bucura actul administrativ determina principiul executării acestuia din oficiu.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate, situație care se apreciază ca nefiind prezentă în litigiul dedus judecății.
In ce priveste prima conditie prevazuta de art. 14 din Legea 554/2004 respectiv existenta cazului bine justificat Curtea apreciaza ca aceasta conditie nu este indeplinita in speta .
Prin urmare, Curtea constată că în speță nu sunt îndeplinite in mod cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare nefiind întemeiată, motiv pentru care o va respinge .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1280/_ emisă de directorul general al A.P.I.A., formulată de reclamantul C. S. cu domiciliul în B. str. Ș. Cel M. nr.4 et.2, ap.5, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI D. R., cu sediul în B., B-dul C. I nr.2-4, sector 3, M. A. ȘI D. R. - A. DE P. ȘI
I. PENTRU A. și D. G. AL A. DE P. ȘI I. PENTRU
A. | ambii cu sediul în B. B-dul C. | I nr.17, sector 2 |
Cu recurs în 5 zile de la comunicare. | ||
Pronunțată în sedința publică din _ | . |
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. V. D.