Sentința civilă nr. 548/2013. Contencios. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 548/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 11 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C. GREFIER: M. N.
S-au luat în examinare cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta SC T. SRL, prin ADMINISTRATOR S. G. I., în contradictoriu cu pârâții M. AFECERILOR I. și M. T. .
Examinarea cererilor s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților. Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131
C.pr.civ., raportat la art. art. 10, alin. 1 din Legea nr. 554/2004 si art. 997 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze și invocă excepția inadmisibilității cerererii de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta SC T. SRL.
Față de înscrisurile existente la dosar, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta SC T. SRL, prin ADMINISTRATOR S. G. I., în contradictoriu cu pârâții M. AFECERILOR I. și M. TRANSPORTURILO se solicită admiterea prezentei cereri si pe cale de consecința să se ordone suspendarea executării Ordinului Ministrului Administrației și I. lor și Ministrului
T. și I. nr. 240 din 4 octombrie 2012 privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, până la soluționarea în fond a cererii de suspendare având ca obiect același act administrativ unilateral, obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel
C. ; să se ordone suspendarea executării Ordinului Ministrului Administrației și I. lor și Ministrului T. și I. nr. 1614 din 1 noiembrie 2012 privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean, până la soluționarea în fond a cererii de suspendare având ca obiect același act administrativ unilateral, obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel
C. ; să se ordone suspendarea executării Ordinului Ministrului T. și I.
nr. 1640 din 8 noiembrie 2012 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 980/2011, până la soluționarea în fond a cererii de suspendare având ca obiect același act administrativ unilateral, obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C. cu cheltuieli de judecată, in solidar.
În motivare se arată următoarele:
Conținutul acestor 3 acte normative a căror suspendare o solicitam este identic in ceea ce privește criteriile stabilite prin Anexa nr.2, acesta fiind practic motivul pentru care a considerat ca este incident art.59 din NCPC, compatibil cu domeniul contenciosului administrativ.
Paralelismul normativ - indiciu de nelegalitate la care se referă mai jos - a făcut posibila situația (inacceptabila intr-un stat de drept) in care o statuare judecătoreasca (deja existenta) ce privește nelegalitate si/sau suspendarea unor prevederi dintr-un anumit ordin ministerial sa fie ignorata in practica administrației care se prevalează si executa aceleași prevederi cuprinse in alt ordin ministerial care, formal, nu a făcut obiect al controlului de legalitate judiciar.
Prin Adresa Consiliului Județean Alba nr. 15917/_ comunicată Centrului Național de Management pentru Societatea Informațională este menționat calendarul pentru prima ședință de atribuire a traseelor din "Programul de transport public județean de personae prin curse regulate, pentru perioada_ -_, în județul Alba, valabil din data de_, după cum urmează:
_ -_ - introducerea programului de transport județean în sistemul CNMSI și corectarea datelor introduse;
_ -_ - perioada de depunere a opțiunilor în format electronic de către operatori de transport rutier (intervalul orar în care se vor depune opțiunile este 09:00-16:00);
c) | _ | -_ - perioada de 10 zile până la ședința de atribuire; |
d) | _ | - data ședinței de atribuire. |
Reclamanta intenționează să participe la programul de transport public județean de persoane prin curse regulate 2013-2019, în județul Alba, în vederea obținerii licenței de traseu pentru traseul cuprins în oferta 3, grupa 03, care cuprinde traseul 07 Aiud-Teiuș-Alba Iulia, traseul 08 Aiud-Lopadea Veche și traseul 09 Aiud-Mirăslău-Cicău, așa cum reiese din Anexa nr. 3 la Hotărârea Consiliului județean Alba nr. 197/2012, parte integrantă din hotărâre.
Prin încheierea nr. 185/F/CC/2012 din data de_, pronunțată de Tribunalul Alba -Secția a Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosar nr. nr._, împotriva reclamantei a fost deschisă procedura generală a
insolvenței. fiind numit un administrator judiciar.
În prezent, se află în perioada de observație sub supravegherea administratorului judiciar, având intenția de reorganizare, pe baza unui plan de restructurare a activității, care urmează să fie suspus la vot.
Atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport 2013-2019 și a licențelor aferente acestora se realizează în baza unei metodologii de punctare și a unor criterii de evaluare. Traseele cuprinse în programul județean de transport se atribuie electronic prin sistemul național gestionat de Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională (C.N.M.S.I.), pentru fiecare județ.
Criteriile de evaluare ale operatorului de transport au fost stabilite prin: Programul de transport public județean de persoane prin curse regulate,
pentru perioada_ -_, județul Alba a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Județean Alba nr. 197/2012
Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 240 din_ privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public
de persoane prin servicii regulate în trafic județean emis de către Ministrul Administrației si I. lor si Ministrul T. si I.
Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 1614 din_ privind aprobarea criteriilor de evaluare, a punctajelor și a metodologiei de punctare privind criteriile de evaluare ale operatorului de transport, în vederea atribuirii traseelor pentru transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic județean emis de către Ministrul Administrației si I. lor si Ministrul T. si I.
Anexa nr. 2 din Ordinul 1640 din_ pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin Ordonanța Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin Ordinul Ministrului T. și I. nr. 980/2011
La data de_, reclamanta a formulat Plângerea prealabila impotriva celor 3 ordine. Plângerea nu a fost soluționata pana la formularea prezentei cereri.
La data de_ a formulat Cerere de suspendare a celor 3 ordine, obiect al dosarului nr.l_ aflat pe rolul Curții de Apel C., in temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Dosarul se afla in procedura administrativa, fiind comunicata cererea de suspendare către parați. Pana la data formulării prezentei nu a fost fixat primul termen de judecata.
Aceste Ordine au fost contestate pe cale judecătorească de către diverși operatori de transport, unele fiind parțial anulate în primă instanță, iar împotriva pct. 2 si 6 din Anexa nr. 2 din Ordinul 1640 din_ este dispusă măsura suspendării executării aplicabilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul înaltei Curți de C. si Justiție.
Admisibilitatea procedurii ordonanței presedintiale in cazul actelor administrative:
In doctrina si jurisprudenta bazata de Vechiul Cod de procedura civila s-a reținut ca este inadmisibila cererea de emitere a unei ordonanțe presedintiale prin care sa se solicita suspendarea unui act administrativ.
În esența s-a arătat ca ordonanța presedintiala este inadmisibila intrucat actele adminsitrative pot fi suspendate doar in baza prevederilor art. 14 si 15 din Legea 554/2004, dispoziții legale care reglementează o procedura speciala derogatorie de la dreptul comun.
Se impune așadar a fi analizat daca, raportat la dispozițiile Noului Cod de procedura civila, mai poate fi susținut ca exista o incompatibilitate in cele doua proceduri.
Potrivit Vechiul Cod de Procedura civila, cererea de suspendare intemeiata pe art. 14 din Legea 554/2004 se judeca de urgenta si cu precădere, fiind fixate termen scurte de judecata, uneori la câteva zile, daca ne raportam la data inregistrarii cererii. In aceste condiții procedura de suspendare a actelor administrative era
eficace si asigura un mijloc procedural prin care persoana vătămata putea obține in timp util suspendarea unui act nelegal.
Prevederile art. 200-201 Noului Cod de procedura civila reglementeza o procedura de verificare si regularizare a cererii de chemare in judecata precum si procedura prealabilă scrisa" a pregătirii activității de judecata propriu-zise anterior fixării primului termen de judecata. Nu este reglementata nicio derogare de la aplicarea acestei proceduri pentru cererile întemeiate pe art. 14 din Legea 554/2004.
Raportat la cererea de suspendare, formulata in temeiul art. 14 din Legea 5.
, obiect al dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C. arată că in prezent, dosarul se afla in faza administrativa, fiind comunicata cererea de suspendare cu parații, cărora li s-a pus in vedere ca in termen de 10 zile de la primirea cererii sa depună intampinare. In condițiile in care termenul limita pana la care parații au obligația de a depune intampinare este ulterior datei de_ iar primul termen de
judecata se va fixa doar ulterior finalizării procedurii administrative, este evident ca nu va fi soluționata in timp util cererea de suspendare formulata.
Precizează ca a solicitat instanței, in temeiul art. 154 alin (6), art. 159, 180 si 201 alin (5) din codul de procedură civilă și a art. 14 alin (2) din Legea 554/2012, sa ia toate masurile pentru judecarea cu celeritate a cauzei si anume sa reducă termenele procedurii desfășurate în faza administrativă în fața instanței, (pentru depunere întâmpinări, răspunsuri la intampinari, etc), sa procedeze la comunicarea actelor prin fax si sa fixeze un prim termen de judecată cât mai urgent și anterior datei de_ . Desi instanța a fixat un termen mai scurt pentru depunerea
întâmpinării, 10 zile in loc de 25 de zile, totuși cererea nu va putea fi soluționata in timp util, si anume anterior ședinței de atribuire.
Așadar pentru intervalul cuprins intre data comunicării actului administrativ si pana la soluționarea cererii de suspendare pe art. 14 din Legea 554/2004 nu exista niciun mijloc procedural care sa asigure posibilitatea suspendării actului administrativ.
Potrivit Recomandării nr. R(89)8 din_ a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridica provizorie in materie administrativa, "se solicita autorității jurisdictionale competente ca, atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace grave, dificil de reparat, sa ia masuri de protecție provizorii corespunzătoare, cu atat mai mult cand exista argumente juridice valabile in raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat"
Având in vedere ca procedura administrativa de comunicare a documentelor (prevăzuta de Noul Cod de procedura civila) impune respectarea unor termene stipulate de lege apreciază ca nu exista un alt mijloc procedural decât ordonanța presedintiala care sa ofere persoanei vătămate de actul administrativ nelegal o măsura de protecție provizorie efectiva ajungandu-se practic la negarea posibilității practice de a obține suspendarea efectelor unui act administrativ.
In concluzie, consideră ca pentru intervalul cuprins intre data comunicării actului administrativ si pana la soluționarea cererii de suspendare pe art. 14 din Legea 554/2004 procedura reglementata de prevederile art. 996-1001 din Noul Cod de procedura civila este admisibila, deplin aplicabila si compatibila cu legea contenciosului administrativ.
S-a susținut de asemenea ca dispozițiile art. 14 si 15 din Legea 554/2004 sunt norme speciale (proceduri speciale). Prevederile care reglementează procedura
ordonanței presedintiale (art. 581 din vechiul Cod de procedura civila) au de asemenea caracterul de norme speciale, iar dispozițiile speciale nu se pot completa cu alte dispoziții speciale.
Nici acest argument nu poate fi reținut intrucat, existenta a doua proceduri speciale care pot fi aplicabile concomitent, adică in aceeași materie [ dar pentru perioade diferite ] a fost atestata de doctrina si jurisprudenta si anume ordonanța presedintiala prevăzuta de art. 581 din Vechiul Cod de procedura civila si cererea de suspendare formulata in temeiul art. 403 din Vechiul Cod de procedura civila. Ambele proceduri sunt speciale si au ca finalitate obținerea unei suspendări. Legiuitorul le-a considerat explicit aplicabile deopotrivă dar pentru perioade diferite.
Or, in speța, dupa cum a arătat mai sus procedura ordonanței presedintiale este aplicabila pentru intervalul cuprins intre data comunicării actului administrativ si pana la soluționarea cererii de suspendare pe art. 14 din Legea 554/2004, așadar sunt vizate doua intervale de timp diferite.
Pentru motivele sintetizate mai sus consideră ca cererea de suspendare formulata de reclamantă pe calea ordonanței președintiale este admisibila.
Asupra excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, Curtea reține următoarele :
Potrivit art.996 C.pr.civ Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei execu tări.
Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
Conform art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Condițiile și cazurile în care poate fi suspendată executarea unui act administrativ sunt prevăzute expres în art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială, derogatorie de la dreptul comun, în materia contenciosului administrativ.
Reclamanta a solicitat luarea măsurii suspendării în baza dispozițiilor art. 14 din Legea nr.554/2004 și a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute în această reglementare.
Potrivit art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004 dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate din autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.
Reclamanta susține că nici acest argument nu poate fi reținut intrucat, existenta a doua proceduri speciale care pot fi aplicabile concomitent, adică in aceeași materie [ dar pentru perioade diferite ] a fost atestata de doctrina si jurisprudenta si anume ordonanța presedintiala prevăzuta de art. 581 din Vechiul Cod de procedura civila si cererea de suspendare formulata in temeiul art. 403 din Vechiul Cod de procedura civila. Ambele proceduri sunt speciale si au ca finalitate obținerea unei suspendări. Legiuitorul le-a considerat explicit aplicabile deopotrivă dar pentru perioade diferite.
Teza reclamantei nu poate fi însă admisă întrucât o ipoteză în care legiuitorul prevede în mod expres o asemenea posibilitate nu poate fi transgresată peste o situație în care legiuitorul nu a instituit o astfel de normă .
Norma de trimitere enunțată anterior nu poate avea însă ca obiect decât acele dispoziții procedurale pentru care nu este prevăzută o reglementare specială în legea contenciosului administrativ.
Deci, măsura provizorie de suspendare a executării unui act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Reclamanta a invocat normele noului text de procedură care ar justifica demersul său având în vedere etapa prealabilă primului termen .
Chiar reclamanta precizează ca a solicitat instanței, in temeiul art. 154 alin (6), art. 159, 180 si 201 alin (5) din Codul de procedură civilă și a art. 14 alin (2) din Legea 554/2012, sa ia toate masurile pentru judecarea cu celeritate a cauzei si anume sa reducă termenele procedurii desfășurate în faza administrativă în fața instanței, să procedeze la comunicarea actelor prin fax si sa fixeze un prim termen de judecată cât mai urgent și anterior datei de_, ceea ce relevă că legiuitorul a asigurat mijloace de accelerare a procedurii .
Textele invocate deja de reclamantă nu sunt singurele puse la dispoziția părților pentru accelerarea procedurii fiind instituită și o procedură nouă, mai energică, contestația și plângerea pentru tergiversarea procesului, reglementată de art 522 și urm C pr civ ori cererea de preschimbare a termenului prev de art 230 C pr civ .
Curtea va aprecia ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată și justificată în raport de prevederile prevederilor art 996 C pr civ .
Nu se poate susține cu temei că prin această soluție Curtea înlătură liberul acces al reclamantei la justiție, făcând astfel imposibilă cenzurarea pe fond a unui act administrativ care pretinde că îi vatămă drepturile sau interesele legitime Curtea reține că dreptul consacrat de art.21 din Constituția României și cel prevăzut de art.6 paragr.1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii (Cauza Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).
Cu toate acestea, jurisprudența constantă a CEDO recunoaște că una dintre limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, etc. (cauza Golder
c. Marea Britanie, cauza Stubbings c. Marea Britanie). Între aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art.9 din Legea nr.554/2004 referitoare la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ care vizează drepturile vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.
Trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (Cauza Tejedor Garcia împotriva Spaniei, Hotărârea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind
formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (Cauza Stone Court Shipping Company S.A. împotriva Spaniei, Cererea nr._, paragraful 34, 28 octombrie 2003).
Considerentele evidențiate au format convingerea instanței asupra inadmisibilității cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta SC T. SRL, iar în temeiul art.10 din Legea nr.554/2004 raportat la art.996 C pr civ va respinge cererea ca atare .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca inadmisibilă cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta SC T. SRL, societate aflată in insolvență, prin administrator special G. I., cu sediul în comuna Sînpaul, sat Sumurduc nr.41, jud. C., înmatriculată la ORC sub nr.J_, cod unic de înregistrare 8029240, in contradictoriu cu paratii M. AFECERILOR I. cu sediul în B. P. R.
nr.1A, sector 1, cod poștal 0. și M. T. ,cu sediul în B. B-dul D.
G. nr.38, sector 1, cod poștal 0., având ca obiect suspendare act administrativ.
Cu drept de apel in termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. C. M. N.
Red.A.M.C./S.M.D.
4 ex./_
