Sentința civilă nr. 605/2013. Contencios. Anulare act administrativ

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ NR. 605/2013

Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M. ION GREFIER :M. N.

S-a luat în examinare acțiunea in contencios administrativ formulată de reclamanta SC C. SA, în contradictoriu cu pârâtul M. A. SI D.

R., A. DE P. PENTRU D. R. SI P., având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au avut loc la data de_, când instanța a dispus amânarea pronunțarea la data de_ și ulterior pentru data de azi, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A ,

Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta SC C. S.A.

, a chemat în judecată pârâtul M. A. ȘI

D. R. - A. DE P. PENTRU D. R. SI P., solicitând anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de_ de către M. A. și D.

R. - A. de P. pentru D. R. și P., înregistrat sub nr. 16685/_

, privind proiectul "înființare fabrica de procesare carne 14 t/zi, jud.B. - Năsăud, loc.B., str.Abatorului, nr.3", beneficiar SC C. S.A., jud.B. - Năsăud, cod proiect C 1.1., și a măsurilor dispuse prin acest proces- verbal, respectiv stabilirea creanței bugetare rezultate din nereguli in cuantum de 1.060,630,50 lei; anularea în tot a deciziei nr.23,495/_ a M. ui

A. și D. R. - A. de P. pentru D. R. și P., prin care aceasta a respins contestația noastră prealabilă formulată împotriva procesului- verbal nr. 16685/_ ; anularea în tot a procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, încheiat de către

M. A. și D. R. - A. de P. pentru D. R. și P., înregistrat sub nr.32761/_, privind același proiect, precum și a măsurilor dispuse prin acest proces-verbal, respectiv plata dobânzii în cuantum de 18917,00 lei; anularea în tot a deciziei nr.2652/3_0J)L20I3 a M. ui A. și D. R. - A. de P. pentru D. R. și P., prin care aceasta a respins contestația noastră prealabilă formulată împotriva procesului-verbal nr.32761/_ ; să fie obligată pârâta, urmare a anulării acestor procese- verbale și decizii arătate mai sus, la restituirea către reclamantă a sumelor de

1060630,50 lei și, respectiv, de 18917,00 lei, virate de către aceasta către pârâtă, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume, de la data la care le-a virat în contul acesteia și până la data restituirii integrale a acestora, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că, prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de_ de către M. A. și D. R. -

1. de P. pentru D. R. și P. (ARDRP), privind proiectul "înființare fabrica de procesare carne 14t/zi, jud.B. -Năsăud, loc.B., str.Abatorului, nr.3" (Anexa nr. 1 la prezenta), s-a reținut, din nou, faptul că reclamanta ar fi încălcat o serie de prevederi legale și din contractul de finanțare C 1.1.

   /_ (enumerate în procesul-verbal contestat la Capitolul 7 - "Temeiul de drept"), prin aceea că ar fi efectuat o cheltuială neeligibilă pentru finanțarea Uniunii Europene prin programul SAPARD, respectiv prin faptul că nu ar fi obținut și prezentat, pentru unul dintre contractele de achiziții din proiect, oferte de la cel puțin trei furnizori, întrucât una dintre cele trei oferte prezentate (cea aparținând companiei Enders GmbH&Co KG Germania) ar fi fost neautentică. Aceasta după ce, cu doar un an și jumătate în urmă, printr-un alt procesul- verbal de constatare, încheiat la data de_, înregistrat sub nr.2261/_ și vizând același proiect a reținut în sarcina reclamantei întocmai aceeași situație de fapt și "neregularități", invocând încălcarea acelorași prevederi legale și contractuale.

   Prin decizia nr.23.013/_ (Anexa nr.6) APDRP însăși a admis contestația reclamantei împotriva acestui prim proces-verbal de constatare si a anulat debitul constituit, soluție care, așa cum a arătat Curtea de Apel Cluj în motivarea sentinței civile nr.307/_, este consecința directă și logică a anulării procesului-verbal de constatare de către APDRP, cu atât mai mult cu cât poziția procesuală a acesteia din urmă, exprimată prin întâmpinarea depusa la dosar, a fost în același sens, APDRP acceptând că procesul-verbal de constatare încheiat la data de_, înregistrat sub nr.2261/_ nu mai este în ființă ca urmare a admiterii contestației administrative. De. altfel, acest aspect este arătat în mod expres de către pârâtă și la pct.l din motivarea deciziei nr.23.495/_ .

   Atât procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.16685/_, cât și procesul-verbal de stabilire dobânzi nr.2652/_, accesoriu/subsecvent celui dintâi, precum și cele două decizii de respingere a contestațiilor sale prealabile sunt nelegale și netemeinice, întrucât, potrivit dispozițiilor OUG nr.66/2011 și ale HG nr.875/2011 privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.66/2011, singurele situații în care activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată, urmând toată procedura reglementată de art. 21 din OUG nr.66/2011, și în care se poate elabora un nou titlu de creanță, sunt expres și limitativ reglementate lege, respectiv de două texte legale, și anume de dispozițiile art.31 alin.l și 2 din OUG nr.66/2011 și ale art.14 din HG nr.875/2011, texte legale care nu au aplicabilitate în speță, așa cum recunoaște și pârâta în motivarea deciziei nr.23.495/_ .

   Se arată că, din economia textelor legale, rezultă fără echivoc faptul că singurele situații legale în care APDRP putea relua activitatea de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor, respectiv toată procedura prevăzută de art.21 din ordonanță, erau cele în care, după emiterea și menținerea în ființă a unui

   titlu de creanță/proces-verbal de constatare, întemeiat pe date și probe valide, ar fi ajuns la cunoștința ei date suplimentare (adică în plus față de cele pe care se

   întemeiază procesul-verbal inițial), necunoscute la data verificărilor inițiale, ori s- ar fi constatat erori de calcul, și cu condiția ca aceste două situații să presupună stabilirea și imputarea de diferențe în plus față de cele din titlul de creanță inițial, diferențe pentru care se va emite un proces-verbal de constatare și stabilire creanțe, în completarea celui dintâi. Această reglementare nu are, prin urmare, aplicabilitate în situația în care APDRP emite un titlu de creanță/proces-verbal de constatare pe care ulterior îl desființează, urmare a admiterii contestației "debitorului", așa cum este cazul reclamantei.

   Că este așa rezultă și din prevederile art.14 din HG nr.875/2011, care arată ce anume se înțelege prin date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, confirmând, astfel, încă odată, obligativitatea existenței unui titlu executoriu inițial, valabil emis și având la bază niște date și probe valide, la care se adaugă, doar, unele elemente suplimentare (în plus), necunoscute inițial și de natură să adauge la creanța constatată inițial pentru a se obține acoperirea integrală a prejudiciului.

   Legiuitorul nu mai dă însă, posibilitatea organului emitent de a relua această procedură de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor și în situația în care și-a desființat el însuși titlul de creanță inițial, urmare a admiterii contestației administrative, conform art. 18 lit.a din HG nr.875/2011, întrucât organul emitent și-ar motiva noul titlu de creanță pe propria lui culpă în emiterea nelegală și netemeinică a celui dintâi, în lipsa unor date și probe certe, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere juridic.

   De altfel, legiuitorul nici nu putea să lase posibilitatea organului emitent de a-și anula, relua activitatea de control și constatare în vederea completării ei și apoi reface titlurile de creanță emise ori de câte ori dorește, în funcție de apărările de fond formulate de către debitor și până la expirarea termenului de prescripție, care nu este unul de neglijat ca întindere - 5 ani, întrucât o astfel de soluție ar constitui o încălcare flagrantă a dreptului la apărare al debitorului și, totodată, o gravă încălcare a principiului securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice, principiu consacrat de legislația și practica europeană. In același sens, este real faptul că dispozițiile art.50 alin.4 din OUG nr.66/2011, invocate de pârâtă în decizia nr._, prevăd că, în cazul admiterii contestației administrative, se decide anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu care va avea în vedere strict considerentele deciziei, însă, din coroborarea acestui text cu cel al art.31 alin.l și 2 din ordonanță (care reglementează expres cazurile de reluare a activității de control) și al art.271 din HG nr.875/2011, rezultă, fără echivoc, faptul că situația reglementată la art.50 alin.4 vizează exclusiv cazul în care titlul de creanță este anulat de către organul emitent strict pentru motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii persoanei debitorului iar emiterea noului titlu, corectat, nu mai presupune reluarea activității de constatare nereguli și stabilire creanțe (așa cum s-a procedat în speță), ci o simplă corectură, formală, pentru o eroare materială. Și aceasta întrucât o interpretare contrară, care ar da posibilitatea APDRP să-și anuleze ca netemeinic titlul și să reia în întregime activitatea de constatare, emițând integral un nou titlu, ar încălca flagrant prevederile art.31 alin.l și 2.

   În situația reglementată de art.50 alin.4, urmează ca decizia de anulare să prevadă expres și faptul că se va emite un nou titlu de creanță, ("se decide

   anularea titlului de creanță atacat și, după caz, emiterea unui nou titlu"), nu doar o eventuală posibilitate de emitere, în așteptarea apariției unor posibile evenimente viitoare (așa cum prevede decizia APDRP n. 23.013/_ ), precum și care sunt în concret și cu exactitate elementele ce trebuiesc rectificate prin noul titlu, acesta din urmă trebuind să respecte strict considerentele deciziei, condiții neîndeplinite în ceea ce privește decizia nr.23.013/_ .

   De altfel, reclamanta a solicitat, în dosar nr._ al Curții de Apel Cluj, anularea în parte a acestei decizii, în sensul înlăturării din cuprinsul acesteia a mențiunii: "iar în măsura în care, ulterior, se constată, de către OLAF/DLAF, prin Raportul final OLAF al cazului sau Nota de Control DLAF, că fondurile nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au fost prejudiciate, APDRP va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare", întrucât o consideră nelegală și abuzivă. Instanța de fond a respins această cerere, prin sentința civilă nr.64/2012 (Anexa nr.7), motiv pentru care a formulat recurs, aflat în prezent pe rolul înaltei curți de C. și Justiție, cu termen de judecată la data de_ .

   APDRP nu a avut niciun temei juridic pentru a relua activitatea de verificare și control, și, de altfel, așa cum se poate observa din cuprinsul procesului-verbal de constatare pe care îl contestă în prezent, APDRP nici nu invocă/indică vreun temei juridic concret (doar referiri generice la acte normative) care să îi fi dat dreptul la reluarea activității de verificare și emiterea noului proces-verbal. Mai mult, aceasta o sancționează pe reclamantă a doua oară pentru aceeași faptă reținută de ea, ceea ce este inadmisibil.

   În al doilea rând, chiar dacă s-ar putea face abstracție de cele arătate mai sus, oricum în situația sa nu există niciun fel de date suplimentare, necunoscute de către APDRP anterior emiterii primului titlu de creanță. În actualul proces- verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe, APDRP reia întocmai aceeași stare de fapt reținută în primul proces-verbal desființat, invocă aceleași nereguli și aceleași norme legale și contractuale pretins încălcate de către reclamantă, neaducând niciun element nou sau vreo constatare nouă, necunoscute anterior de către aceasta.

   Acest aspect este confirmat chiar de către pârâtă, în motivarea deciziei nr.23.495/_, la pct.2.

   Contrar susținerilor pârâtei, nu are nicio relevanță dacă, în perioada de suspendare a soluționării contestației reclamantei împotriva primului proces- verbal de constatare, organismele la care face referire pârâta, OLAF Și DLAF, i- au comunicat sau nu infirmații acesteia, întrucât pârâta APDRP trebuia să dispună de toate probele necesare emiterii titlului de creanță anterior emiterii acestuia și nu să le caute în procedura de soluționare a contestației reclamantei împotriva titlului.

   Prin urmare, contrar susținerilor pârâtei din decizia de soluționare a contestației reclamantei prealabile, primul titlu de creanță a fost anulat de către aceasta tocmai din lipsă de temeinicie și probe, așa cum se arată în decizia de anulare și așa cum confirmă pârâta la pct.2 din decizia nr._: "întrucât existau îndoieli" iar investigațiile, zice aceasta, nu erau finalizate.

   Apoi, în ceea ce privește "noile" înscrisuri invocate de către pârâtă în emiterea prezentului proces-verbal de constatare atacat, deși aceasta a invocat faptul că prezenta "verificare" se face în baza unei note a Directorului APDRP din_ intitulată "Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru

   desfășurarea unui control IRD 0.1 nr.8725/_ ", așa cum se poate observa prin compararea celor două procese-verbale de constatare, cel emis anterior și anulat de APDRP (Anexa nr.5) și cel prezent, nu poate fi vorba despre vreo

   "descoperire a unei nereguli", necunoscută anterior, întrucât așa-zisa neregulă pretins descoperită de către APDRP în aprilie 2012 este identică cu cea reținută de ea în sarcina reclamantei cu un an și trei luni în urmă, prin procesul-vebal de constatare încheiat la data de_, fapt recunoscut de ea în decizia nr.23.495/_ de soluționare a contestației noastre prealabile.

   Nici aspectele despre care se arată în prezentul proces-verbal că ar fi fost constatate de către Departamentul pentru Luptă Antifraudă (DLAF), prin Nota de control nr.7/61/_, nu aduc vreun element de noutate față de cele reținute anterior de către APDRP.

   Și în prezentul proces-verbal de constatare, ca și în cel anterior, reclamantei i se impută că ar fi utilizat o ofertă neautentică în cadrul procedurii de achiziții de utilaje tranșare porc și vită, utilaje pentru procesare came, sistem de igienizare și accesorii, și că ar fi încălcat aceleași dispoziții legale și comunitare ca și cele reținute în primul proces-verbal.

   Se fac referiri, în plus față de primul proces-verbal, la declarații ale unor persoane — Mihai C. U (reprezentantul firmei de consultanță SC M&V C. ING TOUR S.R.L. B., care s-a ocupat de întocmirea proiectului nostru SAPARD, proiectului tehnic, obținerea avizelor, întocmirea dosarelor de achiziții și asigurarea de consultanță privind managementul proiectului), Aurel GHINEA (administratorul ofertantului necâștigător SC MTH S.R.L. Covasna), Sorin M. KORODI (reprezentantul ofertantului câștigător SC Darimex Techno S.R.L.) și reprezentantul firmei Enders GmbLl&Co KG Germania, dl.Karl Ludwig ENDERS

   - declarații care, însă, nu aduc niciun element de noutate sau probațiune fată de aspectele reținute anterior de ADRP.

   La fel ca și în titlul de creanță anterior, desființat de APDRP, și în prezentul titlu de creanță se arată că persoanele audiate la firma germană au declarat că oferta în discuție, nr.05845/_, nu a fost întocmită de firma Enders, că persoana Weiß nu a lucrat în firmă, că anumite mașini din ofertă (Technopack, Webomatic și Roser) nu fac parte din programul de livrări al firmei Enders, oferta fiind falsă, dar și faptul că se insistă încă odată și se subliniază în mod expres de către administratorul firmei Enders, Karl Ludwig Enders, la fel cum acesta a arătat de la bun început, prin poziția sa inițială exprimată prin adresa emisă către reclamantă la data de_, invocată în apărare și însușită de către APDRP ca temei al deciziei de anulare a primului debit constituit în sarcina noastră, și anume că oferta pretinsă a fi falsă nr.05845/_ trebuie considerată a fi o ofertă originală a firmei Enders, dat fiind faptul că este scrisă pe o hârtie originală a societății Enders și este și prevăzută cu ștampila societății Enders, caracterul original al suportului de hârtie și al ștampilei societății nefiind negate în declarație invocată în prezentul proces-verbal.

   Pretențiile pârâtei, expuse în decizia nr.23.495/_ de soluționare a contestației prealabile, privind faptul că reclamanta ar fi trebuit să se asigure și să verifice autenticitatea tuturor ofertelor, prin întreținerea unei corespondențe asidue cu firmele de la care a primit ofertele, eventual și întâlniri directe și vizite pentru confirmare, sunt, evident, exagerate în condițiile în care astfel de cerințe nu se regăsesc nicăieri cuprinse, nici în contractul de finanțare și nici în

   legislația specifică acestor programe, ba mai mult, aceste texte contractuale și

   legale, și, pe cale de consecință, nici autoritatea competentă, nu i-au pretins nici măcar să păstreze dovezi de expediere sau primire a ofertelor. Reclamanta a solicitat firmei Enders o ofertă și a primit de la aceasta oferta solicitată conform cerințelor contractului de finanțare.

   Reclamanta a mai arătat că nu a falsificat și nu a depus nicio ofertă neautentică pentru a susține proiectul "înființare fabrica de procesare carne 14t/zi iud.B. -Năsăud, loc.B., str.Abatorului, nr.3";, așa cum a arătat și anterior, în cadrul procedurii de contestare a primului titlu de creanță.

   Astfel, în vederea obținerii finanțării în cadrul programului SAPARD, pentru înființarea fabricii de procesare carne, reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii de consultanță cu SC M&V C. ING TOUR S.R.L. B. contract în temeiul căruia această societate s-a ocupat de întocmirea proiectului SAPARD, proiectului tehnic, obținerea avizelor, întocmirea dosarelor de achiziții și asigurarea de consultanță privind managementul proiectului, fiind răspunzătoare pentru modul de îndeplinire a acestor obligații.

   Pentru achiziția vizând cumpărarea de utilaje și mașini pentru tranșare porc și vită, pentru procesare carne și pentru sistemul de igienizare și accesorii, aparatură necesară utilării fabricii de procesare carne, reclamanta a primit un număr de trei oferte, de la SC M.T.H. S.R.L., SC Darimex Techno S.R.L. și societatea germană Enders GmbH&Co KG, oferte conforme potrivit definiției date acestora în Anexa IV- Cap.I "Prevederi generale " la contractul de finanțare: "Ofertele conforme reprezintă oferte comparabile, care răspund în cea mai mare parte cerințelor din cererile de ofertă și sunt transmise de entități economice reale, verificabile de către experți evaluatori".

   Astfel, toate cele trei oferte i-au fost transmise de către entități economice reale, au fost comparabile și au răspuns cerințelor din cererile noastre de ofertă .

   Nici o prevedere contractuală nu o obliga, și nici autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor nu i-a solicitat, să depună împreună cu ofertele, ori să păstreze, dovezile de comunicare a acestora (plicuri etc), acesta fiind și motivul pentru care nici nu le-a mai păstrat.

   Nu a existat niciun motiv pentru care să se îndoiască de realitatea ofertei transmise de către societatea Enders GmbH&Co KG, entitatea economică fiind reală iar oferta ei conformă, purtând antet, date de identificare, semnătură reprezentant, ștampilă și nu a avut cunoștință nici despre aspectele care ar fi fost semnalate de către Oficiul European Antifraudă (OLAF) printr-o adresă trimisă ARDRP, invocată în primul proces-verbal și care nu i-a fost niciodată comunicată, aspecte reluate de către DLAF prin Nota de control nr.7/61/_, conform susținerilor APDRP, întrucât nici această notă nu i-a fost comunicată, deși a solicitat expres aceasta în cuprinsul punctului nostru de vedere la proiectul de proces-verbal și în contestația prealabilă.

   Mai mult decât atât, nici Legea nr.316/2001 și nici contractul de finanțare nu obligă beneficiarul contractului la verificări suplimentare privind valabilitatea ofertelor, nicio dispoziție legală națională și/sau comunitară nu obligă beneficiarul la verificarea formală a acestor oferte, a semnatarului lor și a limitelor lui de competență, precum și dacă utilajele ofertate de acesta fac sau nu parte din programul său de livrări.

   Prin urmare, și-a îndeplinit întocmai atât obligațiile legale cât și cele contractuale asumate iar prezentul titlu de creanță este, la fel ca și cel anterior, nelegal și netemeinic. Nici prezentul procesul-verbal nu a avut la bază vreo probă

   care să ateste faptul că reclamanta ar fi folosit o ofertă neautentică, așa cum a susținut OLAF, DLAF și APDRP, cu atât mai puțin vreo probă certă de vinovăție și nu aduce, în ceea ce o privește pe reclamantă, niciun element de noutate față de titlul de creanță anterior.

   Reclamanta a mai arătat că, în decizia nr.23495/_, de soluționare a contestației prealabile, pârâta, în susținerea temeiniciei aspectelor reținute de ea, invocă și alte "probe" decât cele pe care și-a întemeiat procesul-verbal de constatare contestat de ea, ceea ce este inadmisibil. Astfel, în procesul-verbal de constatare, atât la "Capitolul 11 -Documente probante", cât și în restul conținutului procesului-verbal, pârâta arată în mod constant că își întemeiază titlul de creanță exclusiv pe Nota de control DLAF nr._ din data de_ și mai face referire, la pagina 4, la un Raport nr.Al340/2009516 din_ al ZKA. Ulterior, în decizia de soluționare a contestației, la pct.3, pârâta a adăugat alte două înscrisuri (care, ca și celelalte nu i-au fost comunicate niciodată), arătând că neregulile reținute de ea în sarcina reclamantei sunt dovedite cu cele două documente arătate în procesul-verbal contestat, dar și cu adresa OLAF nr.D/009930/_ și Raportul de investigații ZKA A 1340/2009 - 516 din_ despre care procesul-verbal nu face vorbire.

   Ori, pe de o parte, este inadmisibil ca, în procedura de soluționare a contestației administrative, organul emitent să adauge la actul atacat temeiuri de fapt sau de drept, întrucât o astfel de conduită încalcă grav dreptul la apărare al contestatorului, sens în care a solicitat înlăturarea acestor documente invocate de la soluționarea cauzei, neluîndu-le în considerare, și, pe de altă parte, această adăugire din decizia de soluționare a contestației reclamantei reprezintă, o recunoaștere a pârâtei cu privire la insuficiența suportului probator avut în vedere la emiterea actului atacat.

   APDRP a emis un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în sarcina reclamantei cu toate că, nici la această dată, nu a deținut raportul final al OLAF, cu privire la aspectele sesizate de către acest organism prin nota/comunicarea adresată APDRP în noiembrie 2010 și care a declanșat întregul val de titluri de creanță emise împotriva fabricilor de procesare carne din România, și cu toate că, unul dintre motivele invocate chiar de către APDRP în decizia nr.23.013/_ de admitere a contestației reclamantei împotriva primului proces-verbal de constatare a fost tocmai lipsa acestui raport final al OLAF.

   Ori, conform dispozițiilor art.9 din Regulamentul (CE) nr.1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene privind investigațiile efectuate de OLAF, singurul act al OLAF care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final al OLAF, respectiv raportul care se întocmește de către acest oficiu, "sub autoritatea directorului", la încheierea investigației fiecărui caz în parte și care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, "faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate". Conform art.10 din același Regulament, celelalte date transmise de OLAF, altele decât cele din raportul final al investigației, reprezintă doar comunicarea unor informații obținute în cursul

   investigațiilor externe, și care nu au nicio valoare probatorie în fața organelor administrative și judiciare din statele membre, constituind o simplă sesizare cu caracter extern.

   Aceste aspecte sunt confirmate și de corespondența oficială purtată între Ministrul A. și D. R. - D-l Valeriu Tabără, pe de o parte, Departamentul pentru Luptă Antifraudă - DLAF, pe de altă parte, și APDRP referitor la primul rând de procese-verbale de constatare emise de APDRP și anulate ulterior, corespondență care a confirmat lipsa probelor care să stea la baza proceselor-verbale de constatare încheiate de către APDRP pentru rambursarea finanțărilor Sapard în sectorul de procesare a cărnii (ca și în speță), precum și faptul că acestea nu au la bază un raport final al OLAF asupra fiecărui caz în parte iar acele "note" ale OLAF nu pot fi considerate decât o sesizare cu caracter extern.

   Un alt motiv de nelegalitate al procesului-verbal contestat este acela că APDRP a emis acest titlu de creanță cu ignorarea punctului său de vedere față de proiectul de proces-verbal și chiar mai înainte de expirarea termenului legal în care reclamanta își putea exprima acest punct de vedere, drept consacrat de dispozițiile art.21 alin.14 și 15 din OUG nr.66/2011 iar procesul-verbal de constatare nu cuprinde, astfel, nici mențiunile privind "punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (14) și (15)" ale art.21 din ordonanță, obligație instituită de lege în sarcina pârâtei prin prevederile art.21 alin.21 din OUG nr.66/2011.

   Astfel, în după-amiaza zilei de_ reclamanta a primit de la APDRP o adresă prin care i se solicita să-și exprime punctul de vedere față de proiectul procesului-verbal de constatare nereguli și stabilire creanțe bugetare, proiectul având același conținut cu actualul proces-verbal contestat, reclamanta a întocmit acest punct de vedere și expediindu-1 prin poștă către APDRP la data de_, respectiv în termenul legal de 5 zile lucrătoare prevăzut de dispozițiile art.21 din OUG nr.66/2011.

   Cu toate acestea, APDRP a emis procesul-verbal contestat la data de _

   , fără a mai aștepta punctul său de vedere, nici măcar expirarea termenul legal de formulare și comunicare (depunere la poștă), încălcând una dintre condițiile de legalitate ale emiterii acestui titlu de creanță, prin încălcarea dreptului nostru la apărare și la exprimarea poziției față de actul ce urmează a fi emis, drept instituit prin art.21 alin.14 și 15 din OUG nr.66/2011.

   Și aceasta cu atât mai mult cu cât, din economia art.10 alin.4 din HG nr.875/2011, rezultă faptul că acest punct de vedere poate influența aprobarea sau respingerea proiectului titlului de creanță, de către conducerea APDRP, putând împiedica emiterea acestuia împotriva structurii verificate.

   Totodată, potrivit art.21 alin.21 din OUG nr.66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, pe lângă alte elemente, și "mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă ca urmare a aplicării prevederilor alin.(14) și (15)", obligație legală încălcată de către APDRP.

   Nu are nicio relevanță remarca pârâtei, din motivarea deciziei nr._, privind faptul că a formulat punctul de vedere în ultima zi a termenului legal, de vreme ce, așa cum arată, l-a formulat înăuntrul acestui termen, valoarea lui nefiind diferențiată de legiuitor în raport de ziua dinăuntrul termenului legal în care a fost formulat.

   Prin urmare, contrar susținerilor pârâtei de la pct.4 și 6 din decizia nr._

   , procesul-verbal atacat nici nu a fost emis în concordanță cu prevederile OUG 66/2011 și nici nu conține toate elementele de formă și de fond impuse de legislația specifică, ci a fost emis cu încălcarea normelor imperative ale ordonanței care consacră dreptul reclamantei de a-și exprima opinia și a preveni emiterea titlului de creanță (art.21 alin. 14 și 15) și în lipsa elementelor de fond obligatorii cerute de lege (art.21 alin.21), motive de nulitate ale acestui act.

   Chiar dacă s-ar putea face abstracție de motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate mai sus, procesul-verbal atacat este nelegal și prin aceea că, în cuprinsul său, nu se arată dacă stabilirea creanței bugetare în sarcina acesteia constituie o măsură sau o sancțiune administrativă (sau ambele) și nu se indică în concret textul de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia se aplică.

   Astfel, prin Regulamentul (CE, Euratom) nr.2988/1995 al Consiliului Uniunii Europene, privind protecția intereselor financiare ale comunităților Europene, s-a adoptat, așa cum se prevede la art.l alin.l, o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile și sancțiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar.

   Sunt citate prevederile art.2 din Regulament, arătându-se că nici legislația națională a statelor membre UE și, cu atât mai mult, nici vreo simplă prevedere contractuală între un organ al unui stat membru și o persoană fizică sau juridică, nu pot deroga de la prevederile dreptului comunitar în ceea ce privește natura și aplicarea măsurilor și sancțiunilor administrative pentru abateri de la dreptul comunitar (tipul măsurilor și sancțiunilor administrative, modul de aplicare a acestora, criteriile de individualizare etc).

   Ori, potrivit Regulamentului (CE, Euratom) nr.2988/1995, măsurile și sancțiunile administrative sunt: I. măsuri (nu sunt considerate sancțiuni - art.4 alin.4), II. sancțiuni administrative care pot fi aplicate.

   Potrivit art.2 alin.3 din Regulamentului CE nr.2988/1995, măsurile și sancțiunile administrative trebuie să țină cont de "natura și gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit și de gradul de răspundere". Procesul-verbal atacat încalcă această dispoziție comunitară, criteriile de individualizare nefiind indicate, nefacându-se nicio referire în acest sens.

   Nu se arată în procesul-verbal atacat în temeiul căror dispoziții legale concrete și individualizate, interne sau comunitare, s-a dispus în sarcina reclamantei obligarea la plata debitului stabilit Ia Capitolul 13 și nici dacă este vorba de o măsură sau sancțiune administrativă, în accepțiunea Regulamentului CE nr.2988/1995, astfel încât să se poată analiza, de către contestator și instanța de contencios administrativ chemată să cenzureze legalitatea și temeinicia acestui act administrativ, dacă au fost respectate condițiile de stabilire a unei măsuri ori de aplicare a unei sancțiuni, în cazul acestora din urmă, dacă a fost corect aleasă dintre cele prevăzute de legislație și dacă au fost respectate criteriile legale de individualizare, ceea ce constituie un alt motiv de nulitate al actului atacat.

   Nici în decizia nr._, la pct.6, pârâta nu poate arăta dacă s-a aplicat o sancțiune ori s-a stabilit o măsură, în condițiile în care OUG nr.66/2012 nu prevede distinct care sunt sancțiunile și măsurile ce se pot aplica în cazul constatării unor nereguli, ele trebuind preluate, prin urmare, din legislația comunitară în materie, adică tocmai textele invocate mai sus.

   Chiar pârâta redă textul art.2 alin.3 din Regulamentul CE nr.2988/1995, text care confirmă faptul că măsurile și sancțiunile sunt cele prevăzute de legislația comunitară, adică Regulamentul CE nr.2988/1995, iar legislațiile naționale vor prevedea doar procedurile de aplicare ale acestora.

   De altfel, pârâta nici nu a indicat vreun articol din OUG 66/2011 care ar enumera și prevedea care sunt sancțiunile ori măsurile între care poate opta, funcție de criteriile de individualizare, tocmai pentru că un astfel de text nu există în legea națională, măsurile și sancțiunile fiind cele comunitare, indicate de reclamantă pârâta nemenționând în procesul-verbal dacă a dispus o măsură ori o sancțiune și care anume dintre acestea.

   Nici conținutul Capitolului 2 și nici cel al Capitolului 7 din procesul-verbal de constatare, la care face trimitere pârâta, nu cuprind mențiuni în acest sens, ci doar trimiteri cu caracter general la acte normative ori articole din contractul de finanțare ce nu au legătură cu chestiunea invocată de reclamantă.

   Faptul că prin actualul proces-verbal de constatare pârâta a dispus restituirea cheltuielilor aferente contractului de achiziții de utilaje și nu restituirea întregii finanțări Sapard, cum dispusese prin cel dintâi proces-verbal, nu este de natură a înlocui ori înlătura obligația acesteia de a indica în prezentul proces-verbal (nu în decizia de soluționare a contestației) criteriile de individualizare a măsurii ori sancțiunii dispuse, el relevă doar, odată în plus, modul abuziv în care pârâta a acționat de la început în ceea ce ne privește.

   Reclamantei i s-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare, atât prin lipsirea sa de posibilitatea de a-i exprima poziția și a se apăra, înainte de a se stabili existența unei fapte și forma de vinovăție, dar și prin necomunicarea actelor/documentelor care au fost avute in vedere la emiterea titlului executoriu atacat.

   Astfel, nu i s-au comunicat, niciodată cu procesul-verbal de constatare și nici ulterior, deși a solicitat expres prin punctul de vedere exprimat față de proiectul procesului-verbal, înscrisurile la care se fac trimiteri în cuprinsul procesului-verbal, și care au stat la baza emiterii acestuia, respectiv Nota de control DLAF nr._ din_, înregistrată la APDRP cu nr.7744/_, Raportul nr.A1340/2009516 din_ a ZKA, declarațiile integrale, complete, ale tuturor persoanelor la care se fac trimiteri în procesul-verbal, întrucât, așa cum se poate observa, acestea sunt redate doar fragmentat și incomplet (de ex., la declarația Domnului Karl Ludwig Enders apar puncte de suspensie).

   Deși a solicitat și prin punctul său de vedere dar și prin contestația prealabilă împotriva procesului-verbal, ca documentele și "probele" care au stat la baza emiterii titlului de creanță să îi fie comunicate, pentru a lua la cunoștință despre acestea și a putea verifica cele expuse de către pârâtă în titlul executoriu, aceasta a ignorat complet cererea sa legitimă, fără nicio justificare demnă de luat în considerare, un comportament mai abuziv decât acesta, din partea unui organ al statului român, chemat să respecte și să aplice legea, și să respecte drepturile garantate de Constituție, între care și cel la apărare (art.24 alin 1), fiind greu de imaginat.

   Pentru toate aceste motive, solicită anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.16.685/_, precum și actele subsecvente acestuia, respectiv decizia nr._, de soluționarea a contestației sale prealabile, procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii nr.32761/_ (sume

   accesorii debitului din procesul-verbal nr._ ) și decizia de soluționare a contestației sale împotriva acestuia, precum și măsurile dispuse prin aceste titluri de creanță.

   Totodată, arată că a virat pârâtei, ulterior promovării contestațiilor administrative, și exclusiv în scopul prevenirii și împiedicării consecințelor acestor titluri cu caracter executoriu, cele două sume cuprinse în cele două procese-verbale contestate, comunicându-i pârâtei, în mod expres și fără echivoc, anterior virării banilor, faptul că scopul exclusiv al acestor plăți este strict determinat de rațiuni de bun management al activității societății, și anume pentru a preîntâmpina curgerea de dobânzi pe parcursul soluționării procedurilor de contestare de către reclamantă a acestor titluri executorii, pentru a preîntâmpina demararea procedurilor de executare silită împotriva sa, proceduri care ar paraliza întreaga activitate a societății și pentru a nu expune societatea la riscul deschiderii procedurii de insolvență, protejând, astfel, investiția în acest proiect.

   Intimata A. DE P. PENTRU D. R. SI P. a formulat întâmpinare

   prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a actelor administrative reprezentat de Procesul verbal de constatare nr. 16.685/_, de Decizia nr. 23.495/_ de soluționare a contestației beneficiarului, de Procesul verbal de constatare nr. 32.761/_ și de Decizia nr. 2652/_ de soluționare a contestației beneficiarului, precum și de obligare a intimatei la restituirea către reclamantă a sumelor de 1.060.630,50 lei și de 18.917 lei și dobânda legală aferentă ca neîntemeiată.

   În motivare, intimata a arătat că între A.P.D.R.P. (fosta A. SAPARD conform O.U.G. nr. 13/2006), în calitate de autoritate contractantă și reclamanta S.C. C. S.A., în calitate de beneficiar, la data de_ s-a încheiat Contractul de finanțare nr. C 1.1., având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 7.010.000 lei pentru realizarea proiectului intitulat "înființare fabrică de procesare carne 14t/zi, jud.

2. -Năsăud, loc. B., str. Abatorului nr. 3" valoarea eligibilă a investiției fiind de 14.020.000 lei.

Această finanțare nerambursabilă a fost constituită din două componente, ambele gestionate de Ministerul Finanțelor Publice potrivit O.U.G. nr. 63/1999, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: contribuția financiară a Comunității Europene în proporție de 75% și contribuția publică națională în proporție de 25%.

Contractul de finanțare menționat s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr._ din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare.

Art. 7 din Secțiunea C (Prevederi Generale) a Legii nr. 316/2001 stipulează că: "în cazul în care se suspectează sau se dovedesc eșecul unui beneficiar în ceea ce privește respectarea obligațiilor legate de Program, precum și încercările de a obține de la A. SAPARD plăți pentru care nu are nici un drept, România va urmări orice asemenea eșecuri și încercări, conform procedurilor naționale

legale, într-un mod nu mai puțin riguros decât în cazurile în care sunt implicate fonduri publice naționale."

Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD (Legea nr. 316/2001 și OG nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a O.G.) prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul- cadru de finanțare).

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din Anexa I Prevederi Generale la Contractul de finanțare ,,beneficiarul trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Comunității Europene asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabilă. în conformitate cu Acordul Multianual de Finanțare dintre România si UE. ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului."

Astfel, pe parcursul derulării contractului de finanțare, modul de implementare al proiectului face obiectul unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul A.P.D.R.P., Autoritatea de audit a Curții de

Conturi a României, alte instituții naționale abilitate (D.L.A.F., D.NA.), precum și comisii din partea Uniunii Europene (OLAF).

Beneficiarul SC C. SA a prezentat pentru achizițiile realizate în cadrul contractului de finanțare C 1.1. /_ și oferta companiei Enders GmbH&Co KG.

Reprezentanți ai Oficiului de Control Vamal Frankfurt am Main Wilhelm- Fay-StraBe au vizitat societatea ENDERS GmbH&Co KG la adresa EndersstraBe_ 7 Reiskirchen, care a arătat că "nu au existat niciodată angajați cu numele_ "Weiβ " în cadrul firmei Enders. În cazul ofertelor redactate de societatea Enders, pe lângă denumirea mărfii se indică totdeauna și codul articolului. Ofertele societății Enders nu cuprind un număr de ofertă și nu s-au efectuat livrări către societăți românești în cadrul Programului SAPARD, livrările către firmele românești desfășurându-se prin intermediul partenerului de desfacere român, societatea DARIMEX".

Raportat la oferta Enders din dosarul de achiziții al SC C. SA, aceștia au declarat: " Societatea Enders nu utilizează niciodată un model de ofertă precum, cel expus la paginile 1-3, modelul de la pagina 4 constituie de regulă pagina de gardă a ofertei. Utilajele firmelor Technopack și Webomatic nu fac parte din programul de livrări al societății Enders. Specimenul de semnături"Weiβ " este necunoscut.Oferta nu a fost întocmită de firma Enders și este evident una falsificată."

Oficiul European de Luptă Antifraudă a considerat ca raportul întocmit și documentele obținute în urma verificărilor furnizează dovezi incontestabile ale unor nereguli comise care au afectat procedura de achiziții pentru utilaje destinate investiției realizate de SC C. SA din fonduri SAPARD în baza contractului de finanțare C 1.1. /_ .

Furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european și a celui național prin care se acordă finanțare SAPARD. OLAF a considerat că aceste

rapoarte reprezintă dovezi clare de nereguli săvârșite în mod deliberat, care se răsfrâng asupra procedurilor de achiziții desfășurate de beneficiarul SC C. SA. OLAF a considerat că beneficiarul proiectului SAPARD a fost pe deplin conștient de faptul că o ofertă falsă a fost folosită pentru a susține proiectul menționat, precum și de faptul că procedura de achiziții a fost falsificată.

În baza Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 8725/_ aprobată de Directorul General al Agenției de P. pentru D. R. și P., s-a procedat la analizarea aspectelor constatate de Departamentul pentru Luptă Antifraudă prin Nota de control nr._ din_, înregistrată la APDRP cu nr. 7744/_ .

Procedurile de achiziții care au făcut obiectul Notei de control DLAF nr._ din data de_ și în cadrul organizării cărora au fost constatate nereguli sunt

,.Achiziție de utilaje tranșare porc si vită, utilaje pentru procesare carne, sistem de igienizare si accesorii".

În vederea achiziției acestor echipamente, beneficiarul a organizat, la data de_, o selecție de oferte. Au răspuns invitației de participare următorii ofertanți: - oferta SC DARIMEX TECHNO SRL B. cod PP1-F5, Rev 0/_, înregistrată la beneficiar sub nr. 39/_ - 731.994 EUR, fără TVA; - oferta SC MTH SRL Covasna nr. 10609261/_ și înregistrată la beneficiar sub nr. 42/_ - 762.813,5 EUR, fără TVA; - oferta ENDERS GmbH&Co KG nr. 05845/_ și înregistrată la beneficiar sub nr. 55/_ - 865.250 EUR, fără TVA.

În urma evaluării, comisia de selecție a ofertelor a întocmit procesul verbal din data de_ și a hotărât atribuirea contractului către SC DARIMEX TECHNO SRL B., drept pentru care SC C. SA a încheiat contractul de achiziție nr. 200612121/_ cu SC DARIMEX TECHNO SRL în valoare totală de 2.247.500,60 lei fără TVA.

Bunurile descrise mai sus au fost solicitate la plată de beneficiar și au fost decontate de APDRP, în tranșa a IV-a de plată, în sumă totală de 1,060,630.50 lei.

Din verificările DLAF cu privire la această procedură de achiziție a rezultat faptul că în dosarul de achiziții bunuri depus de beneficiar a fost regăsită oferta nr. 05845/_ întocmită în numele firmei ENDERS GmbH&Co KG, aceasta fiind semnată de dl. Weiβ. În acest sens, DLAF a solicitat firmei ENDERS GmbH&Co KG să comunice dacă dl. Weiβ a fost angajatul companiei la momentul întocmirii ofertei, respectiv_ și dacă acesta avea dreptul de a întocmi oferte și de a reprezenta compania în relația cu potențialii clienți.

Totodată, pentru a verifica autenticitatea ofertei, DLAF a solicitat firmei ENDERS GmbH&Co KG informații în legătură cu participarea la această procedură de achiziții (dacă a primit o invitație de participare, dacă a transmis oferta regăsită în dosarul de achiziții), la care a fost atașată o copie a ofertei respective depusă la Autoritatea Contractantă.

La data de_, ENDERS GmbH&Co KG a comunicat DLAF faptul că nu a primit invitație pentru participarea la licitațiile organizate de SC C. SA B.

, iar oferta din_ către beneficiar nu a fost emisă de către companie. Prin adresa din 7/42/_, ENDERS GmbH&Co KG a precizat că dl. Weiβ nu a fost niciodată angajatul companiei.

Întrucât au existat neconcordanțele privind autenticitatea ofertei firmei ENDERS GmbH&Co KG în adresele provenite de la aceasta, DLAF a solicitat

OLAF să efectueze un nou control la sediul acestei societăți pentru a clarifica aspectele. Acest control a fost efectuat la data de_ de către ZKA în prezența reprezentanților OLAF, fiind întocmit Raportul nr. A1340/2009_516 din_, care se bazează pe declarațiile d-lui Karl Ludwig Enders, conducătorul firmei ENDERS GmbH&Co KG, a șefului departamentului de export, dl. Michael Deines, a colaboratorului acestuia, dl. Tom Kampfer și a d-lui Armin Loth, angajat al firmei. Cu ocazia reverificărilor, reprezentanții ENDERS GmbH & Co KG au ajuns la convingerea că ofertele neautentice au fost întocmite de SC DARIMEX TECHNO SRL fără permisiunea/acordul companiei germane, motiv pentru care aceasta a reziliat contractul de service cu firma românească.

Prin neregula constatată, a arătat că reclamanta a încălcat obligațiile contractuale asumate prin contractul de finanțare nr. C 1.1. /_, precum și dispozițiile legale aplicabile, respectiv Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD.

Contractul de finanțare dintre A.P.D.R.P. și SC C. SA nr. C 1.1.

/_ conține clauze exprese cu privire la responsabilitatea Beneficiarului pentru procedura de achiziții (servicii, bunuri și lucrări), precum și cu privire la necesitatea respectării principiului liberei concurenței, al transparenței achizițiilor și al rezonabilității prețurilor, respectiv cele menționate la art. 1 alin.

(1) paragrafele 2 și 3, art. 1 alin. (2), art. 14, art. 17 alin. (3) din Anexa I Prevederi Generale la contractul de finanțare, Anexa IV alin. 1 a Contractului de finanțare "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD", art. 7 alin. (1) "Dispoziții finale" din Contractul de finanțare, art. 4 -

"Eligibilitatea cheltuielilor" din Secțiunea B -"Managementul, Monitorizarea și Evaluarea Programului" din Legea nr. 316/2001 - Acordul Multianual de Finanțare a Programului SAPARD".

Toate aceste neregularități au fost consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr. 16.685/_, întocmit în conformitate cu prevederile OUG nr. 66/2011 și ale HG nr. 875/2011 prin care s-a constituit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 1.060.630,50 lei la care s-au adăugat penalitățile de întârziere și dobânzile calculate potrivit legislației aplicabile, conform Procesului verbal de constatare înregistrat la

A.P.D.R.P. sub nr. 32.761/_ .

Totodată a precizat că, potrivit procedurii instituită de OUG nr. 66/2011, Beneficiarului SC C. SA, i-a fost comunicat Proiectul procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

A menționat ca beneficiarul și-a exprimat un punct de vedere cu privire la constatările prezentului Proces verbal de constatare prin adresa înregistrată la subscrisa sub nr. 16.732/_ .

De asemenea, împotriva Procesului verbal de constatare nr. 16.685/_

, S.C. C. S.R.L. a formulat contestație, care a fost respinsă prin Decizia nr. 23.495/_ .

Astfel, emiterea Procesului verbal de constatare nr. 16.685/_ s-a făcut de către A.P.D.R.P. ca urmare a încălcării dispozițiilor din Contractul de

finanțare, respectiv art. 1 alin. (1) din Anexa I Prevederi Generale, precum si dispoziții cuprinse în Anexa IV Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiari privați ai Programului SAPARD la contractul de finanțare.

A subliniat faptul că emiterea procesului verbal de constatare nr. 16.685/_, titlu de creanță executoriu, potrivit OUG nr. 66/2011 si ale HG

nr. 875/2011, nu este consecința voinței unilaterale a A.P.D.R.P. ci rezultatul conduitei defectuoase a reclamantei în derularea contractului de finanțare nr. C1.10201670100083/_ . care nu a respectat obligațiile pe care si le-a asumat prin semnarea acestui contract.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia APDRP nu are temei legal privind reluarea activității de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, solicită să se observe că, așa cum a arătat anterior, în decizia prin care a fost anulat titlul de creanță stabilit de procesul verbal de constatare nr. 2261/_ se menționau următoarele: "_ în măsura în care, ulterior, se constată, de către OLAF/DLAF, prin Raportul final OLAF al cazului sau Nota de control DLAF, că fondurile nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au fost prejudiciate, APDRP va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare."

Emiterea procesului verbal de constatare nr. 16.685/_ s-a făcut după primirea de către APDRP a notei de control DLAF nr._ din_, înregistrată la APDRP sub nr. 7744/_ si a Raportului de investigații ZKA A 1340/2009-516 din_ . În baza art. 10(1) din Reg. CE 1073/1999, OLAF a înaintat APDRP Raportul investigațiilor întocmit de ZKA, iar în conformitate cu art. 12 din Reg. CE 515/1997, acest raport poate fi invocat ca dovadă în actele administrative întocmite de APDRP. Astfel în procesul verbal de constatare, APDRP a utilizat dovezile furnizate de OLAF/DLAF, preluând concluziile finale ale Raportului investigațiilor întocmit de ZKA si ale Notei de control DLAF si individualizând debitul conform acestora.

În acest fel, au fost greșite susținerile reclamantei asupra prevederilor OUG 66/2011 si HG 875/2011, întrucât art. 50 alin. (4) din OUG nr. 66/2011 dă posibilitatea viitoare a emiterii unui nou titlu de creanță, cu condiția ca acesta să țină cont strict de considerentele deciziei, fapt ceea ce, așa cum am arătat mai sus, s-a și întâmplat, în sensul că, emiterea Procesului verbal de constatare s-a făcut in baza constatărilor DLAF transmise prin Nota de control nr._ . Astfel, a arătat ca acea condiție expres menționata in Decizia de soluționare a contestației nr. 23.013/_ a fost îndeplinita conform legislației in vigoare.

Prevederile art. 31 alin. 1 si 2 au fost incorect interpretate de reclamantă în sensul în care acesta a arătat că, în conformitate cu aceste prevederi, nu putea fi reluată procedura reglementată de art. 21. In acest sens, contrar celor prezentate de SC C. SA în susținerea argumentelor sale, menționează că prevederile art. 31 alin. 1 și 2 fac referire exclusiv la situația în care printr-un prim proces verbal de constatare, valoarea debitului ar fi fost subestimată, motiv pentru care legiuitorul dă posibilitatea ca "pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului", autoritatea emitentă a Procesului verbal de constatare să emită un nou titlu de creanță pentru diferența datorată și neinclusă inițial. Or, a arătat că această situație nu se aplică speței la care face referire în prezent. La momentul primirii Notei de control DLAF nu mai exista un titlu de creanță inițial, Procesul verbal de constatare nr. 2.261/_ fiind anulat prin Decizia de soluționare a contestației nr. 23.013/_ . Astfel, consideră ca fiind eronate mențiunile reclamantei potrivit cărora cele două situații erau singurele în care APDRP putea relua activitatea de constatare a neregulilor.

În ceea ce privește faptul ca legiuitorul nu mai da posibilitatea organului emitent de a relua procedura de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a arătat că această mențiune nu este prevăzută în actele legislative invocate de contestatar. Mai mult, menționează ca emiterea titlului de creanță nr. 16.685/_ s-a efectuat fără invocarea culpei proprii, aspect pe care îl consideră nejustificat în condițiile în care din cronologia evenimentelor se desprinde în mod clar modul în care APDRP a respectat drepturile SC C. SA, inițial, prin suspendarea soluționării contestației (Decizia nr. 5960/_ ) și, ulterior, prin admiterea contestației (Decizia nr. 23.013/_ ).

De asemenea, APDRP a respectat prevederile OUG nr. 66/2011, în sensul că în conformitate cu art. 18 (1) din acest act normativ și cu Decizia nr. 23.013/_, a demarat procedura de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, în baza verificărilor DLAF, care au adus probe noi atât prin propriile investigații desfășurate de către acesta, cât și prin reverificarea efectuată de OLAF și ZKA la sediul Enders GmbH.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia nu există niciun fel de date suplimentare, necunoscute de APDRP, anterior emiterii primului titlu de creanță, actualul proces verbal reluând aceeași stare de fapt reținută de primul proces verbal, a arătat că, într-adevăr, APDRP avea cunoștință de neregulile constatate anterior emiterii procesului verbal de constatare care face obiectul prezentei cauze, însă arată că atât Nota de control DLAF nr._ din_, înregistrată la APDRP sub nr. 7744/_, cat și reverificările OLAF-ZKA prin care a fost emis Raportul de investigații ZKA A 1340/2009-516 din_ nu au făcut altceva decât să confirme existența unor nereguli.

În acest context, a subliniat că emiterea deciziei nr. 23.013/_ prin care a fost anulat titlul de creanță anterior nu s-a făcut deoarece neregula în cauză nu s-ar fi confirmat ci pentru că la data respectivă OLAF, DLAF și DNA nu își terminaseră propriile investigații, iar OLAF menționa că investigațiile la firma ENDERS vor fi reluate. Astfel, comisia de soluționare a contestației care a emis Decizia nr. 23.013/_ a considerat oportună anularea procesului-verbal de constatare inițial întrucât existau îndoieli în privința neregulilor identificate. La baza acestor îndoieli au stat chiar declarațiile contradictorii ale reprezentaților Enders GmbH, fapt pentru care instituțiile implicate au decis ca fiind oportună efectuarea reverificărilor necesare.

Așa cum s-a menționat și în Decizia de soluționare a contestației nr. 23.013/_, întrucât OLAF/DLAF/DNA nu finalizaseră investigațiile care să certifice situația de fapt, comisia de soluționare a contestației nu a mai prelungit încă o data perioada de suspendare a soluționării contestației, ci a decis admiterea acesteia. A arătat, astfel, ca în acest mod, nu a fost încălcat vreun drept la apărare a SC C. SA așa cum a menționat reclamanta, ci, din contră, această decizie a fost în favoarea SC C. SRL, atât prin anularea debitului înregistrat, cât și prin stoparea dobânzilor și penalităților care ar fi decurs ulterior.

Ulterior, reverificările OLAF desfășurate în cooperare cu ZKA la sediul Enders GmbH și constatările DLAF (instituție responsabilă la nivel național cu coordonarea activităților de luptă antifraudă și a oricărei activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene) au confirmat existența neregulilor, în baza acestora fiind demarată procedura de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, fiind emis Procesul verbal de

constatare nr. l6.685/l_ . De asemenea, contrar celor exprimate de reclamantă, a arătat ca noul Proces verbal de constatare conține date suplimentare, prin însăși verificările suplimentare și concluziile ce decurg din acestea efectuate de OLAF, ZKA si DLAF care vin să confirme neregulile prezentate.

De asemenea, a considerat ca argumentele prezentate de beneficiar nu vin să înlăture existența neregulilor constatate în urma Notei de control DLAF, prin care s-au arătat o serie de aspecte care susțin concluziile DLAF si anume, Enders GmbH nu a primit invitație pentru participarea la selecția de oferte organizata de SC C. SA, W. Weib / Weiss nu a fost niciodată angajatul companiei, documentele "Tenderer"s Declaration" si "Statement Regarding the Origin of the Goods" nu au fost întocmite de Enders GmbH, anumite mașini din oferta nu fac parte din programul de livrări al firmei Enders, s.a., toate aceste elemente demonstrând ca oferta Enders GmbH nu este autentica.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia reclamanta nu a falsificat și nu a depus nicio ofertă neautentică, a arătat că oferta ENDERS GmbH&Co KG nr. 05845/_ și înregistrată la SC C. SA sub nr. 55/_ - 865.250 EUR, fără TVA este o ofertă neautentică, așa cum reiese din Nota de control DLAF nr._ din_, adresa OLAF nr. D/009930/_, Raportul de investigații ZKA A 1340/2009-516 din_ și Raportul de investigații ZKA A "l 340/2009-

516 din_ . (Precizează că rapoartele Serviciului German de Investigații vamale au fost solicitate de OLAF acestei instituții în baza Regulamentului (CE) nr. 515/97 din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol).

Această ofertă a fost luată în calcul la procedura de atribuire a contractului de achiziții pentru utilaje tranșare porc și vită, utilaje pentru procesare carne, sistem de igienizare și accesorii. APDRP nu a fost în măsură să identifice cine a falsificat oferta în cauză, însă este obligata să efectueze toate demersurile pentru declanșarea procedurii de recuperare a sumelor devenite neeligibile ca urmare a constatării unor nereguli produse pe parcursul implementării proiectului, în cazul de față aceste constatări fiind transmise de

autorități cu competente superioare APDRP în domeniul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene.

In acest context, a învederat faptul că selecția a minim trei ofertanți presupune studierea pieței furnizorilor din domeniul vizat și alegerea acelora care, pe de o parte, satisfăceau cerințele beneficiarului în conformitate cu proiectul pe care dorea să-l implementeze, iar pe de altă parte, erau independenți și eligibili să participe în calitate de furnizori în cadrul unui proiect implementat de SAPARD, instrument financiar oferit de Uniunea Europeană pentru a cărui accesare trebuie îndeplinite o serie de criterii și condiții impuse de legislația națională și comunitară, cunoscute de beneficiari înainte de semnarea contractului de finanțare. De asemenea, existența a trei oferte implică existența a trei furnizori independenți, fapt ce asigură în raport cu obiectivele acestui tip de

licitație impus de condițiile SAPARD obținerea unor prețuri real competitive și autentice.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fata autorității contractante

pentru implementarea proiectului, incluzând aici si modul de desfășurare a procedurilor de selecție si achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora. în condițiile în care societățile ofertate au fost invitate de acesta la selecție de oferte.

Astfel, obligația reclamantei, în calitate de beneficiar al programului SAPARD, era aceea de a se asigura că absolut toate ofertele depuse erau valabile și că acestea proveneau de la companii viabile și eligibile.

Cu privire la susținerea reclamantei potrivit căreia în cauză nu există un Raport final de caz OLAF, pârâta a invocat art. 21 alin. 25 din OUG 66/2011, arătând că emiterea procesului verbal de constatare nr. 16.685/_ s-a efectuat în concordantă cu prevederile OUG 66/2011, fiind întocmit în baza Notei de control DLAF si nu a Raportului final al cazului OLAF.

Au fost invocate prevederile art. 1, 2, 9 și 10 din Regulamentul CE nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), art. 1 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, precum și art. 35 din Regulamentul nr. 1290/2005 al CE privind finanțarea politicii agricole comune, arătându-se că, din economia normativă, rezultă că raportul final se întocmește la finalizarea investigațiilor și conține faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există și concluziile investigației, acesta constituind probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului, însă raportul final al investigațiilor nu este singurul document care poate conduce la stabilirea unei nereguli.

De altfel, nu există niciun text de lege care să prevadă că raportul final este singurul document pe baza căruia se poate stabili o neregulă, din economia legislativă care reglementează gestionarea fondurilor comunitare rezultând faptul că regulile aplicate în acest domeniu se remarcă printr-o rigurozitate deosebită, cerută tocmai de caracterul nerambursabil al acestor ajutoare financiare.

Mai mult, potrivit art. 12 din Regulamentul nr. 515/1997 al Consiliului Europei privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol: ,,Constatările, atestările, informațiile, documentele, copiile certificate pentru conformitate și toate informațiile obținute de personalul autorității solicitate și comunicate autorității solicitante pe parcursul asistenței prevăzute la art. 4-11 pot fi invocate ca probe de către organismele competente ale statelor membre ale autorității solicitante."

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 7 din Secțiunea C (Prevederi Generale) a Legii nr. 316/2001, este suficient să se suspecteze eșecul unui beneficiar al Programului SAPARD în ceea ce privește respectarea obligațiilor legale sau contractuale asumate prin contractul de finanțare pentru ca România, prin instituțiile acreditate în acest sens, să urmărească acest eșec într-un mod cât se poate de riguros.

În condițiile în care există o baza legală extrem de largă care permite și obligă APDRP, în calitate de autoritate responsabilă cu gestionarea fondurilor comunitare, să procedeze la recuperarea ajutoarelor financiare folosite nelegal, lipsa raportului final al OLAF nu poate fi un motiv temeinic de a amâna recuperarea banilor folosiți nejustificat.

Totodată, a învederat faptul că în data de_ a fost înregistrat la APDRP. sub nr. 1764. Raportul final de caz nr. 27421/_ emis de OLAF

pentru beneficiarul SC C. SA. care confirmă întrutotul aspectele constatate de DLAF și de Serviciul de Investigații German, recomandarea finală a OLAF fiind de recuperare integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat.

În ceea ce privește înscrisurile reprezentate de Nota nr. 870/4457/_ a A.P.D.R.P., aprobată de conducerea M. ui A. și D. R. și adresa nr. 1075/_ a MADR, adresa DLAF nr. 7/147/_, adresa nr. 1.075/_ a MADR, Decizia nr. 21.555/_ a APDRP privind pe beneficiarul SC ANGST RO SRL, a solicitat să se observe următoarele:

Principalul motiv care a stat la baza emiterii Notei nr. 4457/_, așa cum reiese din cuprinsul acesteia, a fost punctul de vedere emis de DLAF potrivit căruia APDRP trebuie să își revizuiască procedura practicată, contrar solicitărilor imperative de recuperare integrală a finanțării transmise de OLAF, în sensul că intimata poate emite proces verbal de constatare a unei nereguli prin care să solicite recuperarea integrală a finanțării nerambursabile acordate doar în momentul în care de deține notă de control DLAF/raportul final OLAF/rechizitorii DNA.

Față de acest punct de vedere, apreciază că a demonstrat anterior, prin invocarea pe larg a regulamentelor Comisiilor Europene și a dispozițiilor legale române aplicabile (OG nr. 79/2003), că o astfel de abordare a modului de aplicare a legislației comunitare, precum și de gestionare a fondurilor comunitare este greșită.

În ceea ce privește, poziția DLAF exprimată prin adresa nr. 7/147/_, a precizat că această instituție guvernamentală a revenit asupra poziției exprimate, menționând, în adresa înregistrată la APDRP sub nr. 6034/_ că:

"Modul de gestionare si de recuperare al fondurilor SAPARD este exclusiv atributul și responsabilitatea APDRP, iar punctul de vedere menționat nu are forța juridică a unei opinii legale obligatorii pentru nicio entitate publică sau privată".

În concluzie, raportat la înscrisurile invocate de reclamantă, a arătat că, masurile administrative sunt aplicate de către A.P.D.R.P., și nu de către DLAF sau MADR și astfel, responsabilitatea acțiunilor fiind în sarcina exclusivă a APDRP, opiniile externe nejustificate cu argumente legale comunicate instituției intimate neputând fi aplicate ad-literam fără a fi respectată legislația națională și europeană în materie.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia APDRP a emis titlul de creanță cu ignorarea punctului de vedere al reclamantei, astfel cum este prevăzut de art. 21 din OUG nr. 66/2011, a arătat că SC C. SA a transmis punctul de vedere în ultima zi prevăzută de lege. Conform OUG 66/2011 la art.

1. "Structura verificata are dreptul sa prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul sau de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare", fără a se stabili o sancțiune în cazul în care nu este respectat termenul legal sau în cazul în care nu se depune un astfel de document. Așadar, punctul de vedere al beneficiarului se analizează la acest moment, odată cu soluționarea contestației SC C. SA si este examinat în mod obiectiv de către comisia de soluționare a contestației din cadrul APDRP în vederea emiterii unei decizii conform dispozițiilor legale.

   În ceea ce privește susținerea reclamantei potrivit căreia nu este indicat textul de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia s-a aplicat

   sancțiunea, a arătat că procesul verbal de constatare nr. 16.685/_ conține toate elementele de formă și de fond impuse de legislația specifică. Neinvocarea în concret a Regulamentului CE nr. 2988/1995 nu reprezintă un element de nelegalitate și cu atât mai mult nu reprezintă un motiv de nulitate atât timp cât procedura de recuperare a debitului a fost demarată în conformitate cu legislația națională în materie, aceasta fiind la rândul ei corelată cu legislația europeană specifică. A invocat, în acest sens si prevederile art. 1, alin (1) și (2) din OUG 66/2011.

   În ceea ce privește modul în care a fost stabilit și individualizat debitul, aspect pe care reclamanta a considerat că nu a fost prezentat în cuprinsul titlului de creanță (retragerea avantajului obținut - totală sau parțială, funcție de natura și gravitatea abaterii, de avantajul acordat sau primit și de gradul de răspundere), a precizat faptul că prin apariția OUG 66/2011 a fost instituit

   "principiul proporționalității" tocmai pentru a nu fi stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor fondurilor europene, inclusiv a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat (a se vedea preambulul la OUG 66/2011). A arătat faptul că, la emiterea Procesului verbal de constatare nr. 16.685/_, echipa de control a ținut cont de acest principiu al proporționalității (de care a ținut cont, la rândul sau, DLAF la momentul întocmirii Notei de control), fiind constituit debit doar asupra cheltuielilor aferente contractului de achiziții afectat de nereguli (1.060.630,50 lei), în condițiile în care prin Procesul verbal de constatare inițial (nr. 2261/_ ) fusese considerată neeligibilă întreaga

   finanțare acordată SC C. SA (debit inițial: 6.840.747,81 lei).

   Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia s-a încălcat dreptul la apărare al reclamantei prin lipsirea acesteia de posibilitatea de a-și exprima poziția și a se apăra înainte de a se stabili existența unei fapte și forma de vinovăție, prin necomunicarea actelor care au fost avute în vedere la emiterea procesului verbal de constatare contestat, a invocat art. 15 din OUG 66/2011 și a arătat că legiuitorul nu a prevăzut că în acest termen să poate avea loc un alt tip de corespondență, decât cea strict legată de transmiterea Proiectului de Proces verbal de constatare și respectiv, transmiterea de către beneficiar a punctului de vedere asupra acestui Proiect în forma și conținutul în care a fost emis. De asemenea, cu atât mai mult o eventuală transmitere de către echipa de control a documentelor avute în vedere la Proiectul de Proces verbal de constatare era improbabila în condițiile în care SC C. SA, așa cum a menționat, a transmis punctul său de vedere în ultima zi, iar în condițiile acestea, continuarea corespondenței dintre APDRP și beneficiar s-ar fi efectuat în afara termenului stabilit de OUG 66/2011.

   A precizat ca documentele care au stat la baza emiterii titlului de creanță, nu sunt emise de APDRP și prin urmare transmiterea lor către SC C. SA nu este posibilă, cu atât mai mult cu cât un dosar penal ce vizează același subiect este în derulare la DNA - Serviciul Teritorial Cluj.

   Având în vedere aceste considerente a solicitat respingerea prezentei acțiuni ca neîntemeiată.

   În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile: art. 115 Cod procedură civilă; OUG nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de P. pentru D. R. și P., prin reorganizarea

   Agenției SAPARD, aprobată cu modificări prin Legea 198/2006; OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în

   obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 578/2011; Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr._ din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare, cu modificările și completările ulterioare; contractul de finanțare nr. C 1.1. /_ încheiat între A. de P. Pentru D. R. și P. cu beneficiarul S.C C. S.A. în calitate de beneficiar; Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

   Analizând materialul probator administrat în cauză, curtea reține următoarele:

   În fapt

   , între reclamantă și pârâtă a intervenit contractul pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală SAPARD-ROMANIA nr. C 1. 1.

   /_ (f. 71-103, vol. I), având ca obiect înființarea unei fabrici de procesare carne cu o capacitate de 14t/zi în mun. B., str. Abatorului, nr. 3, reclamanta a beneficiind, cu ocazia implementării proiectului, de o finanțare nerambursabilă în valoare de 7.010.000 lei.

   Astfel cum reiese din sentința civilă nr. 64/_ pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj (f. 59-61, vol. I), prin procesul verbal de constatare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 2261/_ de către pârâta A. de P. pentru D. R. și P. s-a stabilit în sarcina reclamantei SC C. SRL un debit în valoare totală de 6.840.747,81 lei, din care suma de 5.130.560,86 lei datorată bugetului Uniunii Europene, iar 1.710.186,95 lei bugetului public național, la punctul 2 din Capitolul 11 menționându-se că valoarea debitelor constituite reprezintă valoarea integrală a finanțării nerambursabile, astfel contractul de finanțare fiind reziliat.

   Prin procesul verbal de constatare anterior menționat s-a reținut că reclamanta a încălcat o serie de prevederi legale, precum și contractul de finanțare, prevederi enumerate la Capitolul 7 din procesul-verbal contestat, prin aceea că s-a folosit de o ofertă neautentică emanând de la o societate germană ENDERS Gmbh & CO KG în procedura de selecție a furnizorilor de utilaje destinate investiției realizate de SC C. SRL din fonduri SAPARD în baza

   contractului de finanțare C 1. 1. /_ . Tot în cuprinsul acestuia s-a menționat că furnizarea de documente care nu sunt autentice în sprijinul cererilor SAPARD este considerată tentativă de fraudă a bugetului european și a celui național prin care se acordă finanțare SAPARD.

   Împotriva acestui proces verbal a formulat contestație administrativă reclamanta SC C. SRL prin care s-a solicitat anularea în întregime a actului contestat și a măsurilor dispuse prin acesta, iar prin decizia nr. 23013/_ emisă de către pârâtă s-a admis contestația formulată de reclamantă, dispunându-se anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare nr. 2261/_ precum și toate documentele subsecvente. Totodată s-a precizat că în măsura în care ulterior se constată de către OLAF/DLAF, prin

   raportul final al cazului sau nota de control DLAF, că fondurile nerambursabile acordate prin Programul SAPARD au fost prejudiciate, APDRP va demara din nou procedura de recuperare debite, conform legislației în vigoare.

   Prin sentința civilă nr. 64/_ pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, s-a constatat ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de anulare a măsurii de constituire a debitului în cuantum de 6.840.747,81 lei, cu majorările și penalitățile aferente, dispusă prin procesul verbal de constatare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 2261/_ de către pârâtă, s-a

   dispus anularea acestui proces-verbal și în ceea ce privește măsura rezilierii contractului de finanțare C 1. 1. /_ și a fost respinsă cererea reclamantei de anulare în parte a Deciziei nr. 23013/_ emisă de către pârâtă.

   În motivarea acestei sentințe, rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor formulate prin decizia civilă nr. 6634/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a reținut că, dat fiind că suspiciunile de fraudă nu au fost confirmate prin raportul final al OLAF, care de altfel nu a fost finalizat, iar autoritatea competentă română a optat pentru anularea debitului constituit în baza procesului-verbal de constatare nr. 2261/_ precum și a tuturor documentelor subsecvente, cererea reclamantei de anulare a procesului verbal de constatare nr. 2261 încheiat la data de_ de către pârâta A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P. și cu privire la măsura rezilierii contractului de finanțare C 1. 1. /_ apare justificată, față de caracterul accesoriu al acestei măsurii.

   Totodată, s-a apreciat că, atâta timp cât OLAF nu a finalizat verificările în privința suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de finanțare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestația chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, nu se poate nega de plano dreptul autorităților competente de a continua cercetările demarate, efectele procesului verbal de constatare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 2261/_ nefiind reactivate în cazul unui raport final OLAF nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor va fi reluată de la început.

   Ulterior, prin procesul-verbal de constat are a neregulilor și de stabilire a

   creanțelor bugetare, contestat în cauza de față, emis de către pârâta A. de P. pentru D. R. și P. și înregistrat sub nr. 16685/_ (f. 24-30, vol. I), s-a reținut că beneficiarul SC C. SA a încheiat contractul de achiziție nr. 200612121/_ cu SC DARIMEX TECHNO SRL, în condițiile în care, în cadrul procedurii de achiziție, beneficiarul a prezentat o ofertă ce prezintă indicii de fals și nu este recunoscută de emitent, astfel că s-a apreciat că au fost

   încălcate prevederile contractului de finanțare și ale anexelor acestuia, nerespectându-se principiul celor 3 oferte, fapt ce a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri SAPARD în cuantum de 1.060.630,50 lei, pentru care s-a dispus recuperarea.

   În ceea ce privește situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, curtea reține că, la stabilirea împrejurării că reclamanta și-ar fi nesocotit obligația de a obține oferte de la cel puțin 3 furnizori, organul constatator arată că a avut în vedere ca documente probante: nota de control DLAF nr._ din data de_, contractul de finanțare nr. C 1. 1. /_ cu anexele acestuia și actul

   adițional la contract, dosarul cererii de plată tranșa IV și dosarele de achiziții bunuri.

   Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat contestație, înregistrată sub nr. 20756/_ (f. 160-173, vol. I), soluționată prin decizia nr. 23495/_ (f. 31- 38), în sensul respingerii acesteia.

   Prin procesul-verbal nr. 32761/_ (f. 39-42, vol. I), de asemenea contestat în prezenta procedură, pârâta A. de P. pentru D. R. și P. a procedat la stabilirea creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate la debitul principal în cuantum de 1.060.630,50 lei stabilit prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 16685/_ .

   Reclamanta SC C. SA a formulat contestație și împotriva acestui proces- verbal prin care au fost stabilite debitele accesorii în cuantum de 18.917 lei (f. 174-188, vol. I), cale de atac respinsă prin decizia nr. 2652/_ (f. 44- 47, vol. I).

   La data de_, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 152 (f. 158, vol. I), reclamanta a înțeles să vireze în contul pârâtei suma de 1.060.630,50 lei, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont depus la dosar la fila 159, vol. I, aceasta a virat către pârâtă, la data de_, și suma de 18917 lei, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, notificând însă expres pârâta cu privire la faptul că efectuează această operațiune de virare a sumelor de bani pentru a împiedica demararea procedurilor de executare silită, care i-ar paraliza activitatea, și curgerea de dobânzi pe parcursul soluționării căilor de atac promovate (f. 150- 157, vol. I).

   La data de_, reclamanta SC C. SA a sesizat instanța de judecată, solicitând anularea proceselor-verbale înregistrate sub nr. 16685/_ și nr. 32761/_, anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. 23495/_ și nr. 23495/_ și obligarea pârâtei la restituirea către aceasta a sumelor de 1.060.630,50 de lei și 18.917 de lei, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume, invocând următoarele motive în susținerea acțiunii formulate, ce urmează a fi analizate în continuare:

   1. nelegalitatea reluării procedurii de constatare a neregulilor și inexistența unor date suplimentare care să nu fi fost cunoscute anterior pârâtei,

   2. nelegalitatea emiterii procesului-verbal înregistrat sub nr. 16685/_ în absența raportului final al OLAF, singura probă admisibilă în procedurile administrative și judiciare,

   3. încălcarea dreptului la apărare al reclamantei ca urmare a emiterii procesului-verbal contestat cu ignorarea punctului de vedere al reclamantei și prin necomunicarea către reclamantă a documentelor probante evidențiate în cuprinsul acestuia,

   4. omisiunea indicării în cuprinsul procesului-verbal dacă stabilirea creanței bugetare în sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancțiunea administrativă sau ambele și neindicarea în concret a textului de lege din dreptul intern sau comunitar în baza căruia se aplică,

   5. împrejurarea că reclamanta nu a falsificat și nu a depus nicio ofertă neautentică pentru a susține proiectul "Înființare fabrică de procesare carne 14t/zi, jud. B. -Năsăud, loc. B., str. Abatorului, nr. 3";.

1. În ceea ce privește susținerile reclamantei referitoare la nelegalitatea

   relu ăr ii procedur ii de cons tatare a neregul ilor ș i inex is tenț a un or d ate supl ime n tare

   necunoscute anterior pârâtei

   , curtea reține că, în conformitate cu prevederile art.

   31 alin. 1 și 2 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare poate fi reluată de aceeași sau altă structură de control prevăzută la art. 20 dacă, până la data împlinirii termenului de prescripție, apar alte date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor sau apar erori de calcul care influențează rezultatele acestora, în aceste condiții putându-se emite un nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru eventuale diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului.

   Totodată, în conformitate cu art. 14 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 66/2011, datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanță, constau, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare inițial.

   Ori, astfel cum reiese din prevederile art. 31 alin. 1 coroborate cu cele ale alin. 2 ale aceluiași articol, legiuitorul reglementează, în cuprinsul acestui articol, situația în care, după emiterea unui prim proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, proces-verbal care își produce pe deplin efectele, autoritatea competentă păstrează dreptul de a mai proceda la o activitate specifică de constatare care să se finalizeze cu încheierea unui nou proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

   În cauza de față însă, această ipoteză legală nu se regăsește, în raport de împrejurarea că primul proces-verbal emis de către pârâta A. de P. pentru

   D. R. și P., respectiv cel înregistrat sub nr. 2261/_, nu și-a produs efectele specifice în ceea ce o privește pe reclamantă, acesta fiind retractat de către autoritatea emitentă.

   În același sens sunt și cele reținute în sentința civilă irevocabilă nr. 64/_ pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel Cluj, în cuprinsul căreia s-a apreciat, cu autoritate de lucru judecat, că, atâta timp cât OLAF nu a finalizat verificările în privința suspiciunilor de fraudă ce planează asupra contractului de

   finanțare perfectat de reclamantă, iar pârâta a admis contestația chiar în considerarea acestui fapt, fără a analiza temeinicia măsurilor dispuse prin procesul verbal contestat, autoritățile competente aveau dreptul de a continua cercetările demarate, efectele procesului verbal de constatare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 2261/_ nefiind reactivate în cazul unui raport final OLAF nefavorabil reclamantei, ci procedura de recuperare a debitelor fiind reluată de la început, astfel cum au procedat autoritățile constatatoare în prezenta cauză.

   Ori, în raport de efectele pe care le produce sentința amintită între părțile litigante, curtea constată că se impune în cauză respingerea apărărilor reclamantei privitoare la reluarea procedurii de constatare a neregulilor ca fiind neîntemeiate.

   Prin urmare, curtea apreciază că procedurii derulate de către pârâta A. de P. pentru D. R. și P. nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 31 alin.

   1 și 2 din OUG nr. 66/2011, în sensul că aceasta ar contraveni acestor dispoziții legale, neputând fi considerată o procedură reluată în vedere identificării eventualelor diferențe necesare până la acoperirea integrală a prejudiciului, ci această etapă a investigațiilor pârâtei, împreună cu cea care a demarat la data efectuării primelor investigații în anul 2011 constituie o singură procedură, care s-a finalizat cu încheierea procesului-verbal înregistrat sub nr. 16685/_, contestat în cauza de față.

   Se impune o astfel de concluzie și în raport de împrejurarea că procesul de constatare inițial, înregistrat sub nr. 2261/_, a fost anulat, astfel că acesta nu poate produce niciun efect juridic, prin urmare nici acela susținut de către reclamantă de a fi condus la finalizarea unei proceduri de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ulterior căreia pârâta nu ar fi putut proceda la reluarea acesteia decât în cazurile și condițiile restrictive reglementate de art. 31 alin. 1 și 2 din OUG nr. 66/2011.

   Ca atare, având în vedere cele mai sus arătate, curtea constată că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei vizând împrejurarea că pârâta nu s-a aflat în posesia unor date suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, întrucât această condiție este prevăzută de legiuitor în ceea ce privește procedura de reluare a verificărilor, situație de fapt care nu se regăsește în cauză, astfel cum s-a arătat.

2. Referitor la alegațiile reclamantei privitoare la împrejurarea că pârâta A. de P. pentru D. R. și P. a emis procesul-verbal înregistrat sub nr. 16685/_ cu toate că, nici la această dată, nu deținea raportul final al OLAF, curtea reține că, în cuprinsul acestui proces-verbal s-a menționat că acesta s-a fundamentat pe următoarele documente probante: nota de control DLAF nr._ din data de_, contractul de finanțare nr. C 1. 1. /_ cu anexele acestuia și actul adițional la contract, dosarul cererii de plată tranșa IV și dosarele de achiziții bunuri, mențiuni care atestă împrejurarea că la emiterea acestui act de control nu a fost avut în vedere un raport final al OLAF.

   De altfel, în prezenta cauză, raportul final al OLAF a fost depus la filele 21- 54, vol. II, iar cuprinsul acestuia probează împrejurarea că acest document este întocmit ulterior întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, fiind înregistrat la pârâtă sub nr. 1764/_ .

   Cu toate acestea însă, deși este de necontestat, astfel cum s-a arătat, că raportul final OLAF nu exista la data încheierii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, curtea nu poate considera întemeiate apărările reclamantei în sensul că acest raport final este singurul act al OLAF care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre.

   Astfel, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. 1 și 2 din Regumalentul (CE) nr. 1073/99 privind investigatiile efectuate de Oficiul European Antifraudă, la încheierea unei investigații efectuate de către oficiu, acesta redactează un raport, sub autoritatea directorului, menționând faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există, și concluziile investigației, inclusiv recomandările directorului oficiului privind măsurile ce ar trebui luate, la redactarea acestor rapoarte luându-se în considerare cerințele procedurale prevăzute în legislația națională a statului membru respectiv. Rapoartele redactate pe această bază constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale

   statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali. Acestea sunt supuse acelorași reguli de apreciere ca și cele aplicabile rapoartelor administrative redactate de către inspectorii administrativi naționali și au aceeași valoare ca și acele rapoarte.

   Totodată, potrivit art. 10 alin. 1 din același act normativ comunitar, fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 11 din acest regulament și dispozițiilor din Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, oficiul poate înainta în orice moment autorităților competente ale statelor membre respective informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

   Ori, astfel cum reiese din texte legale citate, curtea constată că intenția legiuitorului comunitar a fost aceea de a acorda raportului final OLAF o valoare probatorie egală cu cea a rapoartelor administrative redactate de inspectorii administrativi naționali, iar nu de a statua în sensul că acest raport reprezintă unica probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare a statelor membre.

   În acest sens sunt și dispozițiile art. 10, potrivit cărora se recunoaște un drept al OLAF de a înainta în orice moment autorităților statelor membre informațiile obținute în cursul investigațiilor externe.

   Ori, documentele care cuprind aceste informații obținute în cursul investigațiilor externe ale OLAF, fiind emise de o autoritate a Uniunii Europene, constituie acte autentice, cărora legea procedurală română le recunoaște valoare probatorie, astfel că nu se pot reține ca fiind întemeiate alegațiile reclamantei în sensul că toate celelalte documente emise de OLAF, cu excepția raportului final, sunt lipsite de valoare probatorie în cauza de față.

   Prin urmare, împrejurarea că procesul-verbal în cauză s-a întemeiat pe nota de control DLAF nr._ din data de_, iar nu pe un raport final al OLAF nu este de natură să conducă la nulitatea actului administrativ de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în ceea ce o privește pe reclamantă.

3. Asupra susținerilor reclamantei referitoare la emiterea de către pârâtă a procesului-verbal contestat cu înc ăl c are a drep tulu i s ău l a ap ăr are

   , curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 14 și 15 din OUG nr. 66/2011, înainte de aprobare, proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare se prezintă structurii verificate, acordându-se acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, structura verificată având dreptul să prezinte în scris structurii de control prevăzute la art. 20 punctul său de vedere cu privire la constatările acesteia în termen de 5 zile

   lucrătoare de la data primirii proiectului procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

   De asemenea, conform alin. 21 al art. 21, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină, printre alte elemente, și mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. 14 și 15.

   În cauză, astfel cum reiese din susținerile concordante ale părților, reclamanta a comunicat pârâtei punctul său de vedere la data de_, data expediției poștale, ultima zi a termenului limită legal de 5 zile. Ca urmare a împrejurării că acest punct de vedere a fost expediat prin poștă, acesta a ajuns

   la instituția pârâtă la data de_ (conform confirmării de primire, f. 149, vol. I). Pârâta a procedat la încheierea procesului-verbal contestat la data de_, ulterior expirării termenului limită legal de 5 zile, însă anterior primirii punctului de vedere al reclamantei.

   Astfel cum reiese din această situație de fapt, instanța constată că sunt reale afirmațiile reclamantei în sensul că, la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 16685/_, pârâta nu a luat în considerare și punctul său de vedere.

   Curtea reține că, în raport de împrejurarea că prevederile art. 21 alin. 21 din OUG nr. 66/2011 sunt imperative, dar și având în vedere faptul că acest act normativ nu menționează nicio sancțiune în cazul nerespectării acestor dispoziții legale, cum este cazul în cauza de față, sancțiunea aplicabilă acestui act administrativ este nulitatea relativă virtuală, reglementată de art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia actele îndeplinite cu neobservarea

   formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

   Ori, în raport de aceste dispoziții legale și având în vedere scopul edictării prevederilor art. 21 alin. 14 și 15 din OUG nr. 66/2011, respectiv acela ca debitorul să își poată prezenta punctul său de vedere în cursul procedurii administrative, curtea constată că, deși în faza incipientă a procedurii punctul de vedere al reclamantei nu a fost avut în vedere, cu ocazia soluționării contestației administrative, cât și în fața prezentei instanțe, reclamanta și-a exercitat dreptul la apărare neîngrădit, astfel că, în ansamblul procedurii, nu se poate aprecia că dreptul la apărare al acesteia a fost în asemenea măsură vătămat încât această lezare nu s-ar putea înlătura decât prin anularea procesului-verbal în cauză.

   Prin urmare, exclusiv acest motiv, al neluării în considerare a punctului de vedere al reclamantei, cu ocazia emiterii procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, nu este de natură să impună în cauză anularea acestui act administrativ.

   Pentru aceleași considerente, curtea reține că apar ca fiind neîntemeiate și susținerile reclamantei în ceea ce privește omisiunea pârâtei de a-i comunica documentele probante menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare, având în vedere că nicio dispoziție a OUG nr. 66/2011 nu stabilește o astfel de obligație în sarcina autorității emitente a procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât nici art. 21 alin. 21, care reglementează cuprinsul procesului-verbal, nu enumeră ca fiind obligatorie menționarea documentelor probante în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

4. Privitor la alegata omisiune a indic ăr ii în cupr insul pro cesulu i-verbal

   d ac ă s tab il ire a cre an țe i buge tare în s arc in a recl aman te i cons titu ie o măsur ă s au o

   s ancț iune a ad min is tr ativ ă

   , curtea reține că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 4 din Regulamentul (CE) nr. 2988/95, procedurile de aplicare a controalelor, măsurilor și sancțiunilor comunitare sunt reglementate prin legislația statelor membre, cu condiția respectării dreptului comunitar aplicabil.

   Potrivit art. 21 alin. 21 din OUG nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanței bugetare trebuie să conțină următoarele elemente: denumirea autorității emitente, data la care a fost emis,

   datele de identificare a debitorului sau a persoanei împuternicite de debitor, cuantumul creanței bugetare stabilite în urma constatărilor, motivele de fapt, temeiul de drept, numele și semnătura conducătorului autorității emitente, ștampila autorității emitente, posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și autoritatea la care se depune contestația, mențiuni privind punctul de vedere al debitorului și poziția exprimată de structura de control competentă, ca urmare a aplicării prevederilor alin. 14 si 15.

   Astfel cum reiese cu claritate din cuprinsul acestui text legal, împrejurarea dacă creanța bugetară stabilită în sarcina reclamantei constituie o măsură sau o sancțiunea administrativă nu reprezintă, în opțiunea legiuitorului, o mențiune obligatorie a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, astfel că această prezumtivă omisiune nu este de natură să atragă în cauză nulitatea acestui act administrativ, după cum în mod eronat susține reclamanta

   În ceea ce privește alegațiile reclamantei privitoare la neindicarea în concretîn cuprinsul procesului-verbal a textului de lege din dreptul intern sau comunitar

   în baza căruia a fost stabilită creanța bugetară, din analiza cuprinsului procesului- verbal, curtea reține că în acesta se menționează în mod expres, la rubrica "baza legală a verificării";, dispozițiile legale interne și comunitare care reglementează posibilitatea autorității naționale de a efectua verificarea, de a constata eventualele nereguli și de a stabili sancțiunea aplicabilă, iar la rubrica "temeiul de drept";, sunt evidențiate dispozițiile contractului de finanțare nr. C 1. 1.

   /_ nerespectate de către reclamantă, printre care și cele ale art. 17 alin. 3 și 4, care stabilesc că, în cazul încălcării de către beneficiar a acestui contract, autoritatea contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și că beneficiarul are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite.

   Curtea reține că, în contextul materiei specifice deduse judecății, în cadrul căreia acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile persoanelor private din țările membre ale Uniunii Europene se realizează prin intermediul încheierii unor contracte de finanțare între autoritatea statală competentă și persoana privată solicitantă, noțiunea de "temei de drept"; enumerată în cuprinsul art. 21 alin. 21 precitat, la care trebuie să se raporteze autoritatea cu ocazia constatării neregulilor și a stabilirii creanțelor bugetare, trebuie considerată ca având în vedere și prevederile contractului de finanțare intervenit între părți.

   În susținerea acestei concluzii sunt și dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din din OUG nr. 66/2011, care definesc noțiunea de "neregulă";, reținând că aceasta constituie orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții […].

   Prin urmare, însuși legiuitorul consideră că încălcările sancționabile pot viza și nerespectarea unor prevederi contractuale, astfel că se constată că, prin evidențierea în mod expres în cuprinsul procesului-analizat a clauzelor contractuale nerespectate și a celor care prevăd sancționarea acestor abateri convenționale, pârâta A. de P. pentru D. R. și P. a respectat dispozițiile art. 21 alin. 21 privitoare la indicarea temeiului de drept care a stat la baza activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

5. Referitor la susținerile reclamantei în sensul că aceasta nu ar falsificat

ș i nu ar f i depus n ic io of ertă ne au ten tic ă pen tru a susț ine pro iec tul

"Înființare

fabrică de procesare carne 14t/zi, jud. B. -Năsăud, loc. B., str. Abatorului, nr. 3";, curtea reține că în cauză s-a probat împrejurarea că, în cadrul procedurii de achiziție care a condus la încheierea contractului nr. 200612121/_ cu SC DARIMEX TECHNI SRL, reclamanta SC C. SA, în

calitate de beneficiar, a prezentat o ofertă care ulterior nu a fost recunoscută de către cel alegat ca fiind emitentul acesteia, fără însă a fi probată și implicarea culpabilă a reclamantei în falsificarea ofertei în cauză.

În conformitate cu art. 7 alin. 1 din contractul cadru intervenit între părți (f. 71-74, vol. I), acest contract obligă părțile să respecte întocmai și cu bună- credință fiecare dispoziție a acestuia în conformitate cu principiul obligativității contractului între părțile contractante, în temeiul art. 969 din Codul civil și dispozițiilor Acordului multianual de finanțare încheiat între România și Comisia Comunităților Europene.

Potrivit dispozițiilor art.1899 alin. 2 din Codul civil în vigoare la data petrecerii faptelor imputate reclamantei, buna-credință se presupune întotdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință.

Dispozițiile art. 17 alin. 1 din anexa I privind prevederile generale ale contractului de finanțare (f. 76-82), definesc conținutul noțiunii contractuale de

"neregularitate";, pentru care beneficiarul este ținut a răspunde, aceasta fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune a beneficiarului, care printr-o cheltuială neeligibilă, are ca efect prejudicierea Comunității Europene și a României.

Aceste dispoziții sunt în strânsă legătură cu cele ale art. 17 alin. 4, care stipulează că, în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului, acesta are obligația de a restitui integral valoarea finanțării primite din partea autorității contractante, în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării.

Ori, interpretând aceste dispoziții contractuale, instanța constată că răspunderea contractuală a beneficiarului față de autoritatea contractantă nu poate interveni în absența culpei, respectiv vinovăției beneficiarului, condiție care nu este îndeplinită în cazul reclamantei SC C. SA, care a acționat cu bună-credință în derularea procedurii de achiziție finalizată cu încheierea contractului nr. 200612121/_ cu SC DARIMEX TECHNO SRL.

Astfel, asupra acestui aspect, curtea reține că, potrivit adresei emise de ENDERS GmbH ca răspuns la solicitarea reclamantului (f. 68-70, vol. I), această societate a arătat că înțelege să confirme că oferta nr. 05845/_, prezentată în copie acesteia, trebuie să fie pentru reclamantă ca o ofertă originală a societății ENDERS, dat fiind faptul că este scrisă pe o hârtie originală a societății ENDERS și este prevăzută cu ștampila societății.

Totodată, prin rezoluția din_, emisă în dosarul nr. 47/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj (f. 273-276, vol. III), s-a dispus, în ceea ce privește infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene, neînceperea urmăririi penale față de Ciui Mihai Florin, angajat al reclamantei, și M. I., administrator la SC C. SA.

În cuprinsul acestui act procedural penal s-a reținut că, în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că oferta cu nr. 05845/_ emisă pe numele ENDERS GmbH & Co.KG nu a fost recunoscută de reprezentanții acestei societăți comerciale ca fiind emisă în mod oficial de aceasta și că în cauză nu au rezultat date concludente care să confirme faptul că persoanele cercetate ar fi cunoscut că oferta este în realitate o ofertă falsă sau că ar fi existat o înțelegere frauduloasă între administratorul SC C. SA și SC DARIMEX TECHNO SRL. S- a arătat că SC C. SA nu a fost singura societate comercială care, în cadrul unor proceduri de selecție de oferte, a prezentat oferte emise de ENDERS GmbH

& Co.KG, din raportul întocmit de OLAF rezultând că au fost identificate 20 de oferte emise pe numele acestei ultime societăți, aspect care reprezintă un element în plus în stabilirea lipsei intenției frauduloase a reprezentanților SC C. SA.

Asupra aceluiași aspect al vinovăției, în cuprinsul raportului final Olaf (f. 38-54, vol. II), se reține, la pct. 6.6, că, în ceea ce privește intenția din partea beneficiarului SC C. SA, nu au fost identificate dovezi specifice care să ateste că aceasta a avut cunoștință că oferta sau documentele suport erau false și că procedura de licitație a fost trucată.

Prin urmare, curtea constată că în cauză a fost făcută dovada că societatea reclamantă, prin administratorul reprezentant legal al său, a putut considera cu bună-credință, exclusivă de culpă, oferta nr. 05845/_, ca fiind o ofertă conformă, realizată de societatea ENDERS GmbH & Co.KG, având în vedere

împrejurările că aceasta a fost înaintată imprimată pe o hârtie originală a acestei societății și în cuprinsul acesteia se regăsea ștampila societății. Totodată, acestei oferte i-a fost anexat un extras din certificatul de înmatriculare al societății la Camera de Comerț din Germania, cu nr. de înregistrare HRA 541 (f. 121-123, vol. I).

Curtea reține că obligația a cărei nerespectare se impută societății reclamante este reglementată în anexa IV a contractului de finanțare privitoare la instrucțiunile de achiziții pentru beneficiarii măsurilor 1.1, 3.1, 3.4 (f. 86-94, vol. I), care arată, la pct. 1, că sunt costuri eligibile ale oricăror servicii, bunuri și

lucrări mai mari de echivalentul în Ron a 10.000 de Euro, dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori, ofertele conforme reprezentând oferte comparabile care răspund în cea mai mare parte cerințelor din cererile de oferta și sunt transmise de entități economice reale, verificabile de către experții evaluatori.

Totodată, la pct. 23 lit. e, se arată că sunt cheltuieli neeligibile în cadrul Programului SAPARD costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în Ron a 10.000 de Euro, pentru care beneficiarul nu a obținut oferte de la cel puțin trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declarația de cheltuieli.

Cu toate acestea, dispozițiile pct. 20 din aceeași anexă IV stabilește obligația beneficiarului la primirea ofertei, respectiv aceea de a le înregistra, arătând totodată că ofertele primite vor fi considerate conforme dacă sunt compatibile din punct de vedere al valorii, performanțelor tehnice și al obiectului acestora, acestea trebuind să poată fi verificabile din punct de vedere al emitentului și al conținutului.

Ori, astfel cum s-a arătat mai sus, oferta nr. 05845/_ era un înscris original și conținea elementele privitoare la emitentul acesteia, iar beneficiarul

nu avea obligația de a proceda la o verificare la amănunțită a ofertei în cauză, astfel că nu se poate reține că acesta nu și-a îndeplinit din culpă obligația contractuală de a obține oferte de la trei furnizori.

Dimpotrivă, în cauză s-a probat că societatea comercială ENDERS GmbH

& Co.KG are o existență obiectivă, că oferta în cauză a fost realizată pe hârtia originală și cu utilizarea ștampilei acestei societății, că acesteia i-a fost anexat un extras din certificatul de înmatriculare al societății la Camera de Comerț cu nr. de înregistrare HRA 541, care proba existența societății în cauză, astfel că susținerile reprezentantului societății ENDERS GmbH & Co.KG în sensul că această ofertă nu a fost realizată de către societatea sa sunt singurele elemente care conduc la concluzia autorității contractante în sensul neconformității ofertei în cauză, alegații care însă nu sunt susținute de nicio altă probă administrată în cauză. Mai mult, același reprezentant apreciază că, pentru societatea reclamantă, oferta în cauză nu putea fi decât o ofertă originală.

Aceeași apreciere, de altfel, se regăsește și în cuprinsul raportului final Olaf (f. 38-54, vol. II), întocmit ulterior întocmirii procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat, în care se menționează la pct. 2.18, de către investigator, că, în lipsa unui material martor, destinatarii ofertelor ar fi putut crede că acestea erau autentice.

În acest context, trebuie reținut că reclamanta a manifestat diligență în îndeplinirea propriilor obligații, aspect care reiese din împrejurarea că aceasta a înțeles să încheie cu SC M&V C. ING TOUR SRL un contract de prestări de servicii de consultanță în vederea obținerii de finanțare în cadrul programului SAPARD și de consultanță pe parcursul derulării investiției (f. 105-112, vol. I), alegând astfel, în scopul îndeplinirii conforme a obligațiilor sale, să fie asistată de persoane cu un grad de expertiză ridicat în materie.

Ori, în raport de toate aceste constatări, curtea reține că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. 16685/_, a fost emis de către pârâta A. de P. pentru D. R. și P. cu încălcarea prevederilor convenționale privitoare la răspunderea contractuală culpabilă a beneficiarului finanțării, astfel că, în absența probării culpei reclamantei SC C. SA în nerespectarea clauzelor contractuale privitoare la prezentarea a unui număr de trei oferte conforme, se impune constatarea că actul administrativ analizat în cauză este netemeinic.

Pentru aceste motive, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta A. de P. pentru D. R. și P., și va anula procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 16685/_ și decizia nr. 23495/_ .

În aplicarea principiului resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, având în vedere caracterul subsecvent și dependent al procesului-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 32761/_ și al deciziei nr. 2652/_

, acte emise de pârâtă, față de actele administrative mai sus menționate, curtea va dispune anularea și a acestor acte administrative.

Totodată, întrucât reclamanta a avansat, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 152 (f. 158, vol. I), în contul pârâtei, suma de 1.060.630,50 lei, debitul principal, iar potrivit extrasului de cont depus la dosar la fila 159, vol. I, și suma de 18.917 lei, debitele accesorii stabilite în sarcina sa, în vederea restabilirii

situației anterioare actelor administrative anulate, cu acoperirea pagubei suferite de către reclamantă ca urmare a lipsirii sale de aceste sume și având în vedere și solicitarea expresă a SC C. SA în acest sens, se va dispune restituirea către reclamantă a sumelor de 1.060.630,50 de lei și 18.917 de lei, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.

În aplicarea art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâta fiind parte căzută în pretenții, va fi obligată aceasta la plata către reclamantă a sumei de 56,6 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate în prezenta cauză (f. 1 verso și 22, vol. I).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC C. SA, CUI 5., cu sediul în B., str. N. T., nr. 23-25, județul B. - Năsăud în contradictoriu cu A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P., cu sediul în B., str. Știrbei V., nr. 43, sector 1 și în consecință:

Anulează procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 16685/_

, decizia nr. 23495/_, procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate încheiat la data de_ și înregistrat sub nr. 32761/_ și decizia nr. 2652/_, acte emise de A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P. .

Dispune restituirea către reclamanta SC C. SA a sumelor de 1.060.630,50 de lei și 18.917 de lei virate către pârâtă în temeiul actelor anulate, precum și a dobânzii legale aferente acestor sume.

Obligă pârâta A. DE P. PENTRU D. R. ȘI P. la plata către reclamantă a sumei de 56,6 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE GREFIER

1. M. ION M. N.

Red.A.M.I./dact. C.G.

4 ex/_

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Sentința civilă nr. 4519/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 257/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 664/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 1538/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 1286/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 609/2013. Contencios. Anulare act administrativ Sentința civilă nr. 4895/2013. Contencios. Anulare act administrativ Decizia civilă nr. 5751/2013. Contencios. Anulare act administrativ