Sentința civilă nr. 1286/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1286/2013
Ședința publică din data de 21 Iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. GREFIER I. D. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta M.
D., împotriva pârâtei A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N., având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza s-a judecat în fond la data de 31 mai 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pronunțarea hotărârii fiind amânată, din lipsă de timp pentru deliberare, pentru data de 7 iunie 2013, 14 iunie 2013, respectiv pentru data de azi 21 iunie 2013.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta M. D. a chemat în judecată pârâta A. J. pentru P. și I. S. B. -N., solicitând în principal anularea ca nelegală a Deciziei nr. 1. /_, iar în subsidiar, modificarea Deciziei nr. 1. /_
/_ în sensul reducerii cuantumului înscris în art. 2 de la 40.565 lei la 22.817,81 lei.
În motivare, s-a arătat că prin Decizia nr. 291/_ emisă de către SC Electrica SA, începând cu data de_ i-a fost suspendat contractul individual de muncă, conform art. 51 litera
"a" din Legea nr. 53/2003, Codul Muncii, reclamanta intrând în concediul pentru îngrijirea copilului până la 2 ani, începând cu data menționată beneficiind de concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani și de indemnizația aferentă, stabilită prin Decizia Agenției Județene pentru plăți și inspecție socială BN, până la data de_, când și-a reluat raporturile de muncă.
La un an de la reluarea raporturilor de muncă, reclamanta a fost înștiințată de către pârâtă să se prezinte la sediul ei pentru unele lămuriri, iar apoi i-a fost comunicată Decizia nr. 1. din_ prin care a fost înștiințată că este obligată să restituie suma de 40.5651ei, pe care ar fi încasat-o în mod necuvenit în perioada_ -_ .
La data de_ a adus unele lămuriri pârâtei iar la data de_ sub nr. 3431/2012 a înregistrat plângere prealabilă împotriva deciziei nr. 1. /_ arătând totodată și motivele pentru care apreciază că decizia atacată este nelegală.
Astfel, pentru aplicarea acestei măsuri, pârâta a apreciat că prin înregistrarea reclamantei, la data de_, ca persoană fizică autorizată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul BN a devenit comerciant iar în această calitate ar fi dobândit venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Veniturile profesionale sunt definite de art. III din OUG nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 și în nici un caz nu se referă la veniturile obținute din autorizarea unei persoane fizice.
După înregistrarea reclamantei ca persoană fizică autorizată la ORC nu a desfășurat activitate profesională, în sensul OGR nr. 148/2005, modificată. Veniturile obținute nu au avut un caracter permanent, astfel încât să poată fi considerate venituri profesionale, care ar atrage suspendarea plății indemnizației. Astfel, în toată această perioadă au fost efectuate către reclamantă unele plăți într-un cuantum de aproximativ 8500 lei, astfel încât este greu de crezut că reclamanta ar fi riscat suspendarea plății indemnizației, care se acorda într-un cuantum superior față de aceste plăți sporadice. Dacă intenția sa era să inducă în eroare organele statului, așa cum i se comunică în
răspunsul la plângerea prealabilă, că nu și-ar fi îndeplinit obligația instituită prin art. 14 din OGR 148/2005 nu s-ar fi autorizat ca persoană fizică și ar fi lucrat "la negru".
Decizia este nelegală, căci autorizarea unei persoane fizice într-un domeniu de activitate nu atrage suspendarea plății indemnizației începând cu ziua următoare, astfel că, potrivit art. 14 din OGR nr. 148/2005 nici nu era obligatoriu să anunțe pârâta despre această situație.
Prin decizia atacată se dispune recuperarea sumelor încasate necuvenit, însă anterior emiterii deciziei nu i-a fost suspendată plata indemnizației astfel încât după această dată să o fi încasat nelegal. Totodată, dacă s-ar fi apreciat că reclamanta ar fi obținut venituri profesionale, recuperarea sumelor achitate cu titlu de indemnizație trebuia să privească doar lunile în care s-au efectuat încasări și nu întreaga perioadă, până la reluarea raporturilor de muncă. Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta a fost nevoită să depună un efort suplimentar, pe lângă faptul că a trebuit să se îngrijească de fiul său, care suferă de o maladie destul de rară și care necesită o atenție sporită din acest motiv.
Recuperarea acestei sume prin decizia de imputare, la o dată ulterioară celei în care s-ar fi putut dispune suspendarea, respectiv reluarea plății este nelegală, pentru că procedând în acest fel, pârâta i-a încălcat un drept recunoscut prin lege (OGR 148/2005 și HGR 1025/2006). Așadar, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 din HGR nr. 1025/2006, după suspendare "reluarea plății drepturilor suspendate se face în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (7) și (8) și la art. 13 din ordonanța de urgență". Ori, fiind obligată să restitui indemnizația pentru întreaga perioadă anterioară încetării plății indemnizației nu mi s-a mai conferit posibilitatea recunoscută de lege de a- i fi reluată plata după suspendare și bineînțeles de a evita o altă suspendare a plății ei. Potrivit art.
30 din HGR 1025/2006 suspendarea plății/încetarea drepturilor/reluarea plății drepturilor/modificarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului se face prin decizie a directorului executiv al agenției teritoriale și se comunică beneficiarului în termen de 15 zile lucrătoare. Decizia prin care i-ar fi fost suspendată anterior plata trebuia să-i fie comunicată și să aibă posibilitatea să o atace în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nu să fie pusă în fața unei situații ireversibile, prin emiterea unei decizii care constituie direct titlu executoriu.
De asemenea, restituirea indemnizației în condițiile în care plata acestea nu a fost suspendată este nelegală și raportat la dispozițiile art. 26 din HGR nr. 1025/2006, căci potrivit acestui articol și a art. 11 și 12 din OUG 148/2005, "autoritățile competente au obligația de a transmite direcțiilor teritoriale, lunar, până la data de 10 a fiecărei luni, tabelul nominal cu persoanele aflate în situații de natură a genera încetarea sau suspendarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență, precum și data la care acestea s-au produs.
(2)Autoritățile prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:
primăria, pentru situațiile prevăzute la art. 11 lit. b) și la art. 12 alin. (1) lit. g) din ordonanța de urgență, precum și pentru orice modificări cunoscute de aceasta cu privire la realizarea de venituri profesionale de către beneficiari, de natură a genera încetarea sau suspendarea drepturilor prevăzute de ordonanța de urgență;
direcția generală de asistență socială și protecția copilului, pentru situațiile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a)-d) și f) din ordonanța de urgență;
c )inspectoratul județean de poliție, pentru situațiile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. e) din ordonanța de urgență."
In speță, decizia de imputare a fost emisă în urma sesizării Camerei de Conturi a județului BN și nu a unui organ dintre cele amintite anterior, și nu a fost dispusă în termenul legal de 10 zile sau a unui termen firesc, rezonabil care să-mi dea posibilitatea remedierii situației create.
Așadar, pentru aceste motive se apreciază că decizia atacată este lipsită de temei legal, motiv pentru care, în principal, a solicitat anularea ei.
Deoarece textele legale invocate anterior îi permiteau reluarea plății indemnizației după suspendare, și pentru că nu i s-a dat această ocazie, procedându-se în felul arătat mai sus, a solicitat în subsidiar și modificarea Deciziei nr. 1. din_ în sensul reducerii cuantumului înscris în art. 2 de la 40565 lei la 22817,81 lei, sumă aferentă lunilor pentru care se susține că ar fi realizat venituri profesionale.
În drept, s-au invocat prevederile OUG 148/2005, art. III din OUG 58/2010 și HGR 1025/2006, art. 112 și 274 C pr civ, art. 1,2 art. 7, 10 și urm din Legea nr. 554/2004.
Pârâta A. pentru P. și I. S. B. -N. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat în esență că decizia nr. 1. /_ a fost emisă ca urmare a faptului că în timp ce a plătit reclamantei sume de bani cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, aceasta s-a înregistrat la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul B. -N. ca persoană fizică autorizată, sub nr. F_ și în această calitate a obținut venituri din activități independente, care sunt profesionale în sensul OUG nr. 148/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, modificată și completată, omițând să îi aducă la cunoștință situația de natură a genera suspendarea dreptului la indemnizație pentru creșterea copilului.
Indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordată reclamantei începând cu data de _
, până în data de_, în cuantum lunar de 2.901 lei, în baza Deciziei nr. 125784981291/_, emisă potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 148/2010, având în vedere Cererea și declarația pe propria răspundere înregistrată la Primăria municipiului B. - Direcția Municipală de Servicii Sociale - sub nr. 62492/_, și a documentelor anexate acestora.
Indemnizația pentru creșterea copilului de 2.901 lei acordată reclamantei începând cu data de_ s-a calculat potrivit art. 1 din OUG nr. 148/2005, astfel cum era în vigoare la acea dată, la nivelul a 85 % din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni.
Începând cu data de_, cuantumul lunar al indemnizației reclamantei a fost diminuat în temeiul art. 12 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu 15 %, astfel că de la această dată nivelul indemnizației lunare pe care a plătit-o reclamantei a fost de 2.465 lei.
Începând cu data de_, cuantumul lunar al indemnizației reclamantei a crescut cu 5 % în temeiul prevederilor art. 30 alin. (2) din OUG nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, adică de la 2.465 lei la 2559 lei.
Prin pct. F al cererii și declarației pe propria răspundere nr. 6249/_, reclamanta a declarat că se obligă ca în termenul prevăzut de OUG nr. 148/2005, adică în termen de 15 zile lucrătoare, să comunice în scris Primăriei orice modificare a situației sale cu privire la realizarea de venituri profesionale care poate conduce la suspendarea drepturilor, însă nu a respectat această obligație.
Potrivit art. 12 alin.(2) din OUG nr. 148/2005, modificată și completată, "plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare".
Aserțiunea potrivit căreia reclamanta ar fi obținut venituri sporadice, care nu sunt profesionale, trimițând la prevederile art. III din OUG nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 este greșită întrucât indemnizația pentru creșterea copilului de care a beneficiat reclamanta reglementată de OUG nr. 148/2005, statuează Ia art. 1 alin. (3) :"Prin venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege: venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege."
Așa fiind, în aplicarea OUG nr. 148/2005 nu se poate prelua definiția veniturilor profesionale dintr-un alt act normativ.
În urma auditului financiar asupra unor categorii de prestații sociale, efectuat de Camera de Conturi B. -N., precum reiese din pag. 24 - 26, pct. 2, lit. a.2. din Procesul-verbal de constatare nr. 1769/_, din Anexa nr. 24 a acestuia, precum și din pag. 5 pct. 7 lit. b) din Decizia nr. 6/_, s-a constatat, pe baza confruntării situației din baza de date a subscrisei cu informațiile furnizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. -N., că reclamanta a realizat, in aceeași perioadă în care a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ceea ce înseamnă că i-a plătit sume de bani necuvenite și s-a dispus
luarea de măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciului, evidențierea în contabilitate și recuperarea acestuia, conform legislației în vigoare.
Camera de Conturi a constatat la data de_ că reclamanta, aferent anului 2010, a primit necuvenit suma de 32.225 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului.
În realizarea măsurilor dispuse de Camera de Conturi B. -N., pârâta a solicitat informații de la DGFP B. -N. în ceea ce privește veniturile pe care le-a realizat reclamanta în anii 2009 - 2011.
Prin Adresa nr. 17872/_, comunicată la data de_, DGFP B. -N. i-a adus la cunoștință că reclamanta a realizat venituri din activități independente atât în anii 2010 și 2011.
Din baza de date RECOM gestionată de Oficiul Național al Registrului Comerțului am aflat că la data de_ s-a înregistrat în Registrul comerțului, sub nr. F_, M. D. Persoană Fizică Autorizată.
Prin Adresa nr. 2890/_, a chemat reclamanta pentru a-i asculta punctul de vedere. Astfel a primit, la data de_, Decizia de impunere anuală pentru veniturile pe care le-a realizat reclamanta din activități comerciale în anul 2010 (nesemnată și neștampilată), emisă sub nr. V6301131756952/_ de Administrația Finanțelor Publice B. .
Constatând că reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului cu încălcarea prevederilor legale, ca urmare că nu și-a respectat obligația asumată pe propria răspundere, prevăzută în art. 14 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, de a comunica în scris Primăriei modificarea situației sale cu privire la realizarea de venituri profesionale care poate conduce la încetarea sau suspendarea plății indemnizației pentru creșterea copilului, pârâta a emis Decizia nr. 1. din_ privind recuperarea sumei de 40.565 lei, pe care reclamanta a încasat-o necuvenit pentru perioada_ -_, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) - (3) din OUG nr. 148/2005 modificată și completată, care dispun: " (1) Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agenției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție. 1 (2) Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 544/2004. (3) Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracțiuni săvârșite de beneficiar se recuperează de Ia acesta, în condițiile legii."
Referitor la aserțiunea că recuperarea sumelor achitate cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului trebuia să privească doar lunile în care s-au efectuat încasări și nu întreaga perioadă în care reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului, se arată că nu este în conformitate cu litera și spiritul legii din următoarele considerente:
Persoana fizică autorizată poate să desfășoare activități independente în fiecare lună, iar contravaloarea acestora să le încaseze doar ulterior, chiar și doar o dată pe an, potrivit convenției cu beneficiarul lucrărilor/serviciilor prestate, precum poate să desfășoare activități independente însă finalizarea lucrării, respectiv a serviciilor prestate să fie la o dată ulterioară, iar facturarea și plata să se realizeze dintr-o dată.
Legea nu poate fi interpretată în sensul în care devine inaplicabilă. Pârâta nu ar putea determina lunile în care reclamanta a realizat venituri din activități independente, întrucât nu are nici o competență în acest sens. Autoritatea competentă să înregistreze veniturile din activități independente este A. Națională de Administrare Fiscală, iar aceasta înregistrează respectivele venituri pe an fiscal, și nu pe luni. Tocmai din acest motiv legiuitorul a prevăzut următoarele:
în situația în care o persoană în ultimul an anterior datei nașterii copilului, timp de 12 luni, realizează venituri din activități independente, pentru a beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului va înainta dovada privind veniturile realizate în anul fiscal anterior celui în care s-a născut copilul și/sau, după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plății anticipate a impozitului, precum și copia deciziei de impunere, eliberate de autoritățile competente - art. 6 alin. (5) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006;
în cazul în care anterior datei nașterii copilului persoana a obținut venituri din activități independente, la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare prevăzute la art. 6 alin. (5) lit. b), dispune art. 191 alin. (6) din OUG nr. 148/2005 modificată și completată;
cuantumul indemnizației pentru creșterea copilului se recalculează în baza dovezilor eliberate de autoritățile competente privind veniturile efectiv realizate în perioada pentru care s-a luat în calcul venitul estimat în vederea plății anticipate a impozitului sau, după caz, pentru care s-a completat declarația pe propria răspundere - art. 192 alin. (1) din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006;
formularul de Adeverință din Anexa II la Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006 nu se utilizează pentru persoanele care anterior datei nașterii copilului realizează venituri din activități independente.
In concluzie, pârâta a plătit sume necuvenite cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului ca urmare a faptelor reclamantei, pe care nu le-a cunoscut decât în vara anului 2012, astfel că este normal și legal ca reclamanta să restituie respectivele sume.
Art. 21 din OUG nr. 148/2005 se completează cu prevederile Legii nr. 267/2009 privind Codul civil, modificată și completată, care la art. 1357 alin. (1) dispune: "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare."
In drept, se invocă prevederile Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004, ale OUG nr. 148/2010 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, ale Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2010, aprobate prin HG nr. 1026/2005, ale Codului de procedură civilă în vigoare la data introducerii acțiunii, ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Codului civil aplicabil, Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, toate modificate și completate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În soluționarea cererii formulate de reclamanta M. D. în calitate de mamă a minorului
M. Darius, născut la data de_ (f. 58 și urm. dosar), a fost emisă la data de_ de către A.
J. pentru Prestații Sociale B. -N. Decizia nr. 1. (f. 78) prin care s-a aprobat acordarea, începând cu data de_, a indemnizației pentru creșterea copilului minor menționat conform art. 1 din OUG nr. 148/2005, în cuantum de 2.901 lei lunar (cuantum ce a suferit ulterior modificări ca urmare a aplicării, începând cu data de 0_, a prevederilor art. 12 din Legea nr. 118/2010 - fiind diminuat cu 15% și rezultând o valoare de 2.465 lei lunar, iar în final, începând cu data de_, prin aplicarea art. 30 alin. 2 din OUG nr. 111/2010, acesta s-a majorat cu 5%, indemnizația lunară cuantificând 2.559 lei), situația plăților încasate de reclamantă regăsindu-se la filele 75, 76 dosar.
Plata drepturilor sus menționate a încetat conform Deciziei nr. 13104260316498/2011 (f. 77 dosar) începând cu data de_, ca urmare a împlinirii termenului pentru care au fost acordate, respectiv împlinirea de către minor a vârstei de 2 ani.
Pe perioada în care s-au încasat de către reclamantă drepturile bănești astfel stabilite, contractul individual de muncă al acesteia a fost suspendat conform Deciziei nr. 291/_ emisă de Directorul Sucursalei de Întreținere și Servicii Energetice Transilvania Nord (f.10 dosar).
Urmare a efectuării de către Camera de Conturi B. -N. din cadrul Curții de Conturi a României, în perioada_ -_, a auditului financiar asupra unor categorii de prestații sociale la A. J. pentru Prestații Sociale B. -N., s-a constatat prin Decizia nr. 6/2012 (f. 42 dosar) întemeiată pe procesul-verbal înregistrat sub nr. 1769/_ (f. 37 și urm. dosar) că, urmare a analizării informațiilor prezentate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. -N., un număr de patru persoane din rândul beneficiarilor de indemnizație pentru creșterea copilului au realizat simultan și venituri din activități independente supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, sens în care, printre măsurile dispuse de Curtea de Conturi în responsabilitatea ordonatorului principal de credite al autorității auditate, s-a numărat și aceea de a se proceda la extinderea verificării pentru beneficiarii care au fost în plată în cursul anului 2011, stabilirea întinderii prejudiciului, evidențierea în contabilitate și luarea măsurilor de recuperare a acestuia, inclusiv prin utilizarea, pentru identificarea plăților nelegale, a tuturor informațiilor deținute de alte instituții publice cu privire la veniturile profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 realizate de către beneficiari în perioada de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului.
În atare condiții, având în vedere că potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 rep. privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, "nerecuperarea
prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de conducerea entității a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani";, autoritatea pârâtă a emis (după ce în prealabil a fost convocată reclamanta pentru a da lămuririle necesare), Decizia nr. 1. din data de_ (ce face obiectul analizei în prezenta cauză și în raport cu care reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004) prin care, în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit reclamantei, s-a dispus constituirea debitului și recuperarea sumei totale de 40.565 lei reprezentând indemnizația aferentă perioadei_ -_, conform prevederilor art. 21 alin. 1 -3 din OUG nr. 148/2005 (f. 9 dosar).
Cel dintâi motiv de nelegalitate ce se impune a se analiza în cauză este cel referitor la pretinsa nemotivare a actului administrativ atacat, motiv invocat de reclamantă în notele de ședință formulate pentru termenul de judecată din data de_ (f. 81).
Sub acest aspect, tribunalul reține că în privința actului administrativ cu caracter individual, obligația motivării decurge din prevederile art. 31 din Constituție, care consacră dreptul la informație, instituind în sarcina autorităților publice obligația de a asigura informarea corectă a cetățenilor, aceasta fiind de neconceput în lipsa unei motivări adecvate a deciziilor administrative. Totodată, motivarea conferă actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.
Atât în jurisprudența comunitară cât și în cea națională s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.
Or, în condițiile în care decizia emisă de pârâtă în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit reclamantei face trimitere expresă la actul normativ (OUG nr. 148/2005) care conține prevederi clare și detaliate cu privire la coordonatele obligației stabilite în sarcina reclamantei, de natură a face posibilă, în mod rezonabil, orientarea conduitei acesteia, cu atât mai mult cu cât emiterea deciziei a fost precedată de o corespondență purtată cu reclamanta în vederea lămuririi stării de fapt și a normelor legale incidente (f. 11, 12), nu se poate reține că nu ar fi respectată în cauză exigența motivării actului administrativ.
Tribunalul mai reține că la emiterea deciziei atacate de reclamantă, autoritatea pârâtă a avut în vedere situația transmisă de DGFP B. -N. (f. 47 și urm. dosar) și care evidențiază împrejurarea că reclamanta a realizat în cursul anului 2010 și respectiv 2011 (deci în perioada în care era beneficiara indemnizației pentru creșterea copilului) venituri din activități independente, activități realizate ca urmare a înregistrării acesteia la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud ca persoană fizică autorizată începând cu data de_ (f. 18).
Raportat la celelalte criticile de nelegalitate formulate de reclamantă în raport cu emiterea Deciziei nr. 1., tribunalul constată că, în contextul în care obligația stabilirii și recuperării prejudiciului a fost stabilită în sarcina pârâtei de Curtea de Conturi prin Decizia nr. 6/2012, raportat la consecințele pe care le atrage potrivit prevederilor art. 64 din Legea nr. 94/1992 rep. nerecuperarea prejudiciilor și având în vedere totodată că acest din urmă act administrativ, nefiind anulat până la data pronunțării prezentei hotărâri, beneficiază de prezumția de legalitate și veridicitate, în mod legal s-a procedat de către pârâtă la emiterea deciziei în vederea recuperării plăților acordate necuvenit reclamantei, neavând relevanță, în împrejurările concrete ale speței, că în prealabil nu s-a procedat la suspendarea plății indemnizației în conformitate cu prevederile art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005, potrivit cu care "Plata indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1), respectiv la art. 2, se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare";.
De altfel, așa cum pertinent remarcă pârâta, nu este imputabil pârâtei faptul că anterior nu s- a procedat la suspendarea plății drepturilor, câtă vreme însăși reclamanta și-a încălcat propria obligație impusă de prevederile art. 14 din OUG nr. 148/2005, de a comunica în scris primăriei orice modificare intervenită în situația sa, de natură să determine încetarea sau suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la apariția acesteia, pentru ca ulterior, în termenul de 5 zile prevăzut la alin. 2 al aceluiași text legal, primăria să poată transmite această comunicare
agenției teritoriale, împiedicând astfel, prin propria sa omisiune, aplicarea prevederilor legale referitoare la suspendarea plății și, în mod corelativ, cu privire la posibilitatea reluării acesteia.
În privința susținerilor reclamantei în sensul că veniturile încasate nu au avut caracter permanent și că, fiind sporadice, nu s-ar încadra în categoria vizată de norma legală invocată de autoritatea pârâtă, instanța constată caracterul neîntemeiat al acestora, prevederile art. 1 alin. 3 din OUG nr. 148/2005 fiind lipsite de echivoc atunci când califică veniturile profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 ca fiind reprezentate de venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole, așa cum sunt definite de această lege
, cu menționarea faptului că în speță nu sunt incidente nici una dintre ipotezele de excepție prevăzute expres de prevederile art. 12 alin. 2 ind. 2 din OUG nr. 148/2005, conform cu care "Plata indemnizației pentru creșterea copilului nu se suspendă în situația în care beneficiarii acestei indemnizații primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creșterea copilului, altele decât cele rezultate din desfășurarea efectivă a unei activități profesionale";.
Or, activitățile menționate în certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul B.
-N. în privința persoanei fizice autorizate M. D. (activitatea principală - cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase - cod CAEN 0124 și activitatea secundară - activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea - cod CAEN 7112) se subsumează sferei veniturilor din activități independente, așa cum sunt acestea definite de art. 46 alin. 1 -3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prevederi având următorul conținut: "(1) Veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din
prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.";
Prin urmare, calificarea legală a acestor venituri ca provenind din activități independente nu este condiționată de periodicitatea încasării lor.
Din registrul-jurnal de încasări și plăți ținut de P.F.A. M. D. (f. 90 și urm. ), din Decizia de impunere anuală emisă de AFP B. pentru anul 2010 (f. 50), din facturile și extrasele decont depuse la dosar (f. 92 - 159) rezultă neîndoios faptul că, în calitate de persoană fizică autorizată, reclamanta a realizat venituri impozabile din activități independente, prin încasarea unor sume de bani în lunile mai, iunie, august, septembrie, octombrie 2010 și respectiv ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2011.
Sub aspectul individualizării sumelor plătite necuvenit reclamantei, tribunalul constată că interpretarea realizată de către autoritatea pârâtă în sensul că s-ar impune recuperarea tuturor indemnizațiilor lunare plătite în perioada_ -_ (adică de la momentul înregistrării reclamantei ca persoană fizică autorizată și până la data încetării drepturilor la încasarea indemnizației, conform Deciziei nr. 13104260316498/2011, ca urmare a împlinirii de către minor a vârstei de 2 ani) este contrară prevederilor legale incidente în cauză.
În acest sens, instanța reține că într-adevăr, în ceea ce privește modul de stabilire a veniturilor rezultate din activități independente, art. 49 și urm., respectiv art. 51 și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal fac referire la stabilirea venitului anual, fiind corecte și observațiile pârâtei privitoare la trimiterile pe care prevederile OUG nr. 148/2005 și ale HG nr. 1025/2006 le fac la venitul obținut anual, cu observația însă că toate aceste norme legale invocate de pârâtă se referă strict la stabilirea dreptului la plata indemnizației și la individualizarea (reindividualizarea cuantumului acesteia).
Or, normele legale privitoare la suspendarea plății indemnizației conținute de art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005, mai sus citate și care au incidență în cauză, nu fac trimitere la venituri anuale. Mai mult, o interpretare logică a prevederilor art. 12 alin. 6 din același act normativ
("Reluarea plății drepturilor suspendate în situațiile prevăzute la alin. (2), (2^2), (3) și (4) se face începând cu data depunerii cererii";)
, în sensul în care aceasta să poată produce efecte juridice, nu poate fi decât aceea că suspendarea plății drepturilor este condiționată exclusiv de obținerea efectivă de venituri, într-o anumită perioadă concret determinată, și nicidecum de aptitudinea/posibilitatea legală a unei persoane de a realiza astfel de venituri din activități independente. Cu alte cuvinte, nu faptul înregistrării reclamantei ca persoană fizică autorizată determină, potrivit ipotezei legale a art. 12 alin. 2 din OUG nr. 148/2005, suspendarea plății indemnizației, ci realizarea efectivă de venituri din activități independente, aspect ce nu poate fi analizat decât prin raportare directă la perioadele în care s-au realizat efectiv aceste venituri și doar dacă, în concret s-au realizat astfel de venituri, desigur. Prin urmare, din momentul în care beneficiarul prestației sociale nu mai realizează venituri din activități independente, acesta este îndrituit a formula cererea de reluare a plății conform art. 12 alin. 6 din același act normativ, dreptul său nefiind restricționat de împrejurarea că în respectivul an fiscal, ar fi obținut venituri din activități independente, condiția impusă de prevederile legale sus citate fiind aceea de a nu mai realiza, în continuare, de la data depunerii cererii de reluare a plății, astfel de venituri, în caz contrar plata indemnizației putând face din nou obiectul suspendării conform art. 12 alin. 2.
Prin urmare, față de împrejurarea că în cauză s-a probat (și acceptat de către pârâtă în cadrul concluziilor scrise) faptul că reclamanta, în calitate de persoană fizică autorizată, a realizat venituri impozabile din activități independente prin încasarea unor sume de bani doar în cursul lunilor mai, iunie, august, septembrie, octombrie 2010 și respectiv ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie și iulie 2011, tribunalul apreciază că, în împrejurările concrete ale speței, în care reclamanta, față de momentul imputării sumelor, nu a avut posibilitatea de a beneficia de prevederile legale privitoare la reluarea plății indemnizației după suspendare, apare ca o măsură echitabilă și concordantă cu imperativul protejării drepturilor și intereselor legitime ale destinatarului actului administrativ, aceea a restituirii, cu titlu de plăți necuvenite, a indemnizațiilor de creștere a copilului încasate de reclamantă exclusiv în lunile menționate (situația plăților fiind relevată de pârâtă la fila 190 dosar și cuantificând suma totală de 28.551 lei), sens în care, în temeiul prevederilor art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și a textelor legale invocate în cele ce preced, se va admite în parte și în petitul subsidiar, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. D., dispunându-se anularea parțială a Deciziei nr. 1. din_ emisă de A. J. pentru P. și I. S.
-N., respectiv cu privire la recuperarea sumei de 12.014 lei, menținând ca legală decizia menționată cu privire la suma de 28.551 lei, cu consecința respingerii celorlalte capete de cerere formulate de reclamantă.
În temeiul prevederilor art. 274 C.pr.civ., apreciind asupra culpei procesuale a părților, va obliga pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, în măsura admiterii pretențiilor acesteia, suma de 204,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte și în petitul subsidiar, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M. D., domiciliată în B., str. C.R. Vivu, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru P. și I. S. B. -N. , cu sediul în B., str. L. R., nr. 59, jud. B. -N. și, în consecință:
Dispune anularea parțială a Deciziei nr. 1. din_ emisă de A. J. pentru P. și I. S. B. -N., respectiv cu privire la recuperarea sumei de 12.014 lei, menținând ca legală decizia menționată cu privire la suma de 28.551 lei.
Respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, suma de 204,30 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. I. D. M.
Red/dact: MAP/HVA
_ /4 ex
