Sentința civilă nr. 679/2013. Contencios. Anulare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECTIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 679/2013
Ședința publică din 07 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: Ț. D. B.
Grefier: I. S.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, acțiunea formulată de reclamantele
S. G. S. J.
, cu sediul în J., P. I. J., nr. 1, jud. Sălaj și S. C.
J. S. C. N.
cu sediul în C. N., str. Gheorghe Doja, nr. 47, jud. C., ambele cu sediul procesual ales la cab. Av. R. u Catană, cu sediul profesional în C.
N., str. Gheorghe Doja, nr. 47, jud. C., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL J. , cu sediul în J., str. 1 Decembrie 1918, nr. 4 și O. J. PRIN P.
, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor precum și susținerile părților asupra fondului cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de astăzi.
T R I B U N A L U L ,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de_ sub nr._, reclamantele SC G. SRL și SC C. J. SRL au solicitat, în contradictoriu cu C. Local J. și O. J., prin primar, anularea Hotărârii C. ui Local J. nr.103/_ privind instituirea taxei de administrare P. .
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că la data de_, C. Local al orașului J. a decis aprobarea Hotărârii nr. 103/_ prin care se prevede instituirea unei taxe locale speciale în valoare de 0,012 lei/mp/lună pentru fiecare agent economic care își desfășoară activitatea în perimetrul P. ului I.
J. .
Prin adresa nr. 2790/_ ,reclamantelor li s-a pus în vedere că, începând cu luna ianuarie 2011, aveau obligația de a achita respectiva taxă locală specială, iar cuantumul a fost fixat la 600 lei/an.
Ulterior, prin adresele nr. 158/_ și nr. 761/_, administrația locală a informat reclamantele că aveau obligația de a achita, începând cu anul 2012, respectiva taxă într-un cuantum majorat semnificativ, și anume 600 lei/lună.
În data de_, reclamantele au formulat plângere prealabilă, prin care au solicitat C. ui Local J. revocarea în totalitate a Hotărârii nr. 103/2010, însă, așa cum reiese din actele depuse la dosar, răspunsul primit a fost unul negativ, motivarea municipalității fiind aceea că taxa a fost verificată sub aspectul legalității de către Instituția Prefectului jud. Sălaj, nefiind constatate încălcări ale legislației în vigoare, că taxa de administrare parc este întâlnită în majoritatea P. urilor I. e din țara noastră și că investitorii prezenți în parc (printre care și reclamantele) ar fi fost de acord cu necesitatea instituirii unei asemenea taxe.
S-a învederat instanței faptul că SC G. SRL și SC C. J. SRL, prin reprezentanții lor legali, nu și-au exprimat niciodată acordul în vederea instituirii unei asemenea taxe, așa cum în mod nereal susține pârâta.
Cât privește motivele de nelegalitate a taxei, s-a arătat că art. 282 din Codul fiscal oferă posibilitatea organelor deliberative ale autorităților publice locale să instituie taxe locale speciale, însă numai cu respectarea anumitor condiții, expres și imperativ prevăzute de lege. Aceste condiții se referă la necesitatea asigurării funcționării unui serviciu public și la perceperea respectivei taxe numai de la persoanele care beneficiază efectiv de serviciile oferite. Art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale vine să completeze norma antemenționată și arată că autoritățile deliberative vor stabili, prin regulament, domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale și modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local pentru care se propun taxele respective.
Așadar, instituirea de alte taxe locale față de cele prevăzute de Codul fiscal (art. 247-281) este permisă numai în anumite condiții, autoritatea locală neavând un drept discreționar de apreciere asupra instituirii respectivelor taxe locale.
Ideea - premisă esențială de la care pornește legiuitorul atunci când conferă autorităților deliberative vocația reglementării de taxe locale speciale este aceea conform căreia, în cadrul comunității locale, există necesitatea funcționării de servicii publice local. Conform art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004, serviciul public reprezintă activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public, iar interes legitim public înseamnă - interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice.
În anexa la HCL nr. 103/2010 se arată, după fixarea cuantumului taxei speciale, că serviciile pe care Societatea P. I. le poate presta investitorilor sunt următoarele:
servicii de consultanță în afaceri, consultanță tehnologică, studiu de piață
asigurarea accesului la utilizarea spațiilor din parcul industrial
să repare, să întrețină infrastructura din interiorul parcului
să întrețină în stare bună căile de acces în interiorul parcului, pe tot timpul anului, dar mai ales iarna, pentru înlăturarea zăpezii, poleiului
să asigure relații de colaborare cu autoritățile guvernamentale, cu autoritățile publice locale și centrale
să atragă investitori pentru dezvoltarea de activități productive și servicii
Niciuna dintre aceste activități nu se circumscrie sferei de aplicație a noțiunii
"serviciu public local", această taxă specială locală reprezentând, de fapt, o contribuție obligatorie la bugetul unei societăți comerciale la care C. Local J. este asociat.
Obligațiile SC P. I. J. SRL (societatea care administrează parcul și la care municipalitatea este asociat unic) referitoare la întreținerea infrastructurii există și în prezent, nefiind nevoie de instituirea unei taxe speciale pentru îndeplinirea acestora. Astfel, conform art. 9 din OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, societatea-administrator are o serie de obligații, printre care și următoarele:
a)să furnizeze/presteze utilitățile și serviciile necesare activităților desfășurate în parcul industrial;
b)să asigure și să garanteze nediscriminatoriu dreptul de folosință asupra infrastructurii și utilităților, potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii acestora;
c)să repare, să întrețină, să modernizeze și să dezvolte, după caz, infrastructura și utilitățile din interiorul parcului industrial;
În ceea ce privește celelalte servicii pe care municipalitatea pretinde că le-ar pune la dispoziția reclamantelor prin societatea P. I. (servicii de consultanță pentru afaceri, consultanță tehnologică, studiu de piață, asigurarea relațiilor de colaborare cu autoritățile guvernamentale, publice locale și centrale, precum și atragerea de investitori pentru dezvoltarea de activități productive si de servicii), se arată că nu se poate institui o taxă specială pentru prestarea acestora din două motive: primul dintre acestea constă în faptul că aceste servicii nu sunt unele de caracter public local, iar cel de-al doilea - se referă la faptul că reclamantele nu beneficiază efectiv de respectivele servicii și nici nu doresc o asemenea colaborare pe viitor. Mai mult, întreținerea infrastructurii este un deziderat utopic, nefiind îndeplinite astfel cerințele art. 282 alin. 3 din Codul fiscal și art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006, întrucât reclamantele nu au beneficiat și nici nu beneficiază de servicii de întreținere a infrastructurii rutiere.
Conform prevederilor art. 8 din OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, exploatarea parcului industrial se realizează pe baza de contracte comerciale încheiate între societatea-administrator și persoane juridice române sau sucursale/reprezentanțe ale companiilor din străinătate, după caz, care pot desfășura activități specifice parcurilor industriale.
Așadar, raporturile juridice ce iau naștere între societatea-administrator și investitori trebuie să aibă la bază un contract, și nu un act administrativ emis în regim de putere publică, așa cum este o Hotărâre de C.L. prin care se impune plata unei taxe locale speciale.
Procedura care ar fi trebuit urmată în cazul în care C.L. J. ar fi hotărât că are nevoie de fonduri suplimentare pentru asigurarea activității societății- administrator (SC P. I. J. SRL) trebuia să prevadă încheierea de contracte de exploatare între această entitate și investitorii ce își desfășoară activitatea în P.
ul I. . Prin astfel de contracte s-ar fi putut reglementa și anumite plăți lunare în vederea menținerii unor condiții propice de desfășurare a activităților economice în zona respectivă, însă numai cu respectarea principiului libertății contractuale.
De asemenea, este nelegal mecanismul de instituire/plată a taxei speciale locale, întrucât legea prevede că taxele speciale locale se fac venit la bugetul local,și nu în contul unei societăți comerciale, așa cum se prevede în adresele emise de C.L. J. în aplicarea H.C.L. nr. 103/2010. Reclamantele nu înțeleg nici modalitatea de calcul a cuantumului taxei prin raportare la suprafața de teren deținută, această practică fiind similară celei instituite de legiuitor în cazul calculului impozitului pe teren. Practic, dacă ar achita această taxă specială, reclamantele s-ar găsi în situația în care ar plăti două impozite locale similare.
S-a învederat instanței faptul că reclamantele dețin în proprietate terenul pe care își desfășoară activitatea și construcțiile edificate pe acesta. Din această perspectivă, reclamantele se întreabă ce s-ar fi întâmplat în situația în care nu ar fi fost localizate în parcul industrial, ci în altă zonă a orașului, în sensul dacă ar mai fi fost obligate să plătească această taxă. Din informațiile deținute de reclamante, ceilalți agenți economici de pe raza orașului J. nu sunt obligați la plata unei taxe speciale pentru întreținerea infrastructurii, iar din acest motiv HCL nr. 103/2010 este discriminatorie.
Legea solicită, ca și condiție preexistentă instituirii taxei, adoptarea de către autoritatea locală a unui regulament prin care se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local pentru care se propun taxele respective. Deocamdată, din datele furnizate, nu există indicii care să demonstreze existența unui astfel de regulament. Consecința firească în cazul adoptării unei taxe locale speciale în absența acestui act administrativ este, de asemenea, ineficacitatea hotărârii de instituire a taxei locale speciale.
S-a mai precizat faptul că, în ultima perioadă, au existat numeroase hotărâri ale instanțelor de judecată prin care s-au anulat anumite taxe speciale pentru motive care țineau de:
a)inexistența unui serviciu public local căruia să îi fie asociată taxa specială;
și
b)finanțarea unor servicii publice locale pe care autoritățile locale erau
obligate să le presteze oricum în mod gratuit.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, Legea nr. 273/ 2006 privind finanțele publice locale, Codul fiscal, Legea nr. 554/2004, Codul de procedură civilă.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.7-17,69-73 ).
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: în vederea desfășurării în bune condiții a activității societății comerciale SC P. I., s-a decis instituirea unei taxe speciale de administrare P. I. . Societățile comerciale care își desfășoară activitatea în P. ul I. J. beneficiază de anumite facilități, tocmai datorită P. ului I. . Această societate comercială, pentru a funcționa, presupune un volum mare de cheltuieli pe care nu și le permite autoritatea locală. Reclamantele ar trebui să susțină și să acorde o
atenție deosebită taxei de administrare,deoarece aceasta este o sursă de existență a
P. ului I. . Reclamantele au beneficiat și beneficiază de facilități fiscale, datorită faptului că își desfășoară activitatea în P. ul I. . În momentul în care au decis să desfășoare activități în P. ,au fost atrase de facilitățile fiscale prevăzute de legea parcurilor industriale. Aceste facilități sunt condiționate de însăși existența
P. ului I. . Dacă societățile comerciale nu vor plăti taxa,se pune în discuție însăși existența P. ului. Taxa specială de administrare s-a instituit în baza prevederilor legale, și anume: Legea nr. 273/2006- Legea finanțelor publice locale, Legea nr.215/2001- Legea administrației publice locale și Legea P. urilor I. e.
Hotărârea nr. 103/2010 privind instituirea taxei de administrare P. a fost verificată sub aspectul legalității de serviciul de specialitate al Instituției Prefectului județului Sălaj și s-a constatat că această hotărâre este legală și corectă. Potrivit prevederilor art. 30 al. 4 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, persoanele nemulțumite de instituirea unor taxe speciale pot să se adreseze autorității locale care a hotărât instituirea acestor taxe în termen de 15 zile
de la data comunicării acestora.
Hotărârea C. ui Local nr. 103/2010 a fost comunicată în data de_, în vederea punerii în aplicare și nu a fost atacată în termenul pre văzut de lege.
Instituirea taxei de administrare P. prin hotărâre și nu încheierea unor contracte, așa cum sugerează reclamantele,nu este de natură să conducă la anularea taxei.
Așa cum se poate observa, taxa de administrare în cazul de față este fixă, nu se indexează funcție de indicele de inflație sau cifra de afaceri. Din acest punct de vedere, pârâții consideră că plata taxei nu afectează financiar semnificativ societățile din parc (f.35-36).
În drept, au fost invocate, Legea nr. 273/ 2006 privind finanțele publice locale, Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri ( f.44-50,56-67,77-132).
La termenul din data de_, întrucât pârâții nu au anexat la întâmpinare vreun înscris (deși scriptic au afirmat că au depus Regulamentul privind stabilirea și încasarea taxei de administrare), s-a solicitat, în acord cu dispozițiile art.13 al. 1 din Legea nr. 554/2004, comunicarea la dosar a documentelor ce au stat la baza luării HCL nr. 103/2010, precum și a oricăror lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
La termenul din data de_, s-au comunicat la dosar,în copie, HCL nr. 103/_, Anexa la HCL nr. 103/2010, Raport privind instituirea taxei de administrare P., expunere de motive la proiectul de hotărâre privind instituirea taxei de administrare P., proiect de hotărâre nr. 83/_ privind instituirea taxei de administrare P. .
La termenul din data de_, constatând că prin adresa emisă în anul 2011, existentă la fila 17 din dosar, s-a solicitat reclamantelor achitarea unei taxe de administrare P. în cuantum de 600 lei/an, iar în adresele emise ulterior, existente în copie la filele 15 și 16 din dosar, s-a solicitat achitarea unei taxe de
administrare P. în cuantum de 600 lei/lună, instanța a pus în vedere reprezentantei pârâților să precizeze în scris dacă valoarea taxei contestate a fost modificată de la data adoptării HCL nr. 103/2010. Totodată, s-a solicitat reprezentantei pârâților să precizeze în scris dacă, raportat la mențiunile din întâmpinare, înțelege să invoce excepții în cauză. S-a mai solicitat reprezentantei pârâților să depună la dosar actul constitutiv al SC P. I. SRL și să indice dacă există vreun contract încheiat cu reclamantele (f.53).
Reprezentanta pârâților a precizat că obligația reclamantelor este de a achita taxă locală specială, în cuantum de 600 lei/an, în adresele menționate consemnându-se în mod eronat suma de plată (f.53 verso,54-55).
La termenul din data de_, s-au comunicat la dosar,în copie, actul constitutiv al SC P. I. SRL și Regulamentul privind stabilirea și încasarea taxei de administrare (f. 56-67). Totodată, reprezentantul reclamantelor a depus la dosar,în copie, un contract de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria O. ui J. și SC G. SRL, precum și un contract de închiriere încheiat între SC ROCA REAL ESTATE SRL C. -N. și SC C. SRL J. (f.69-73).
Tot la termenul din data de_ ,s-au depus,de către pârâți, precizări (f.54- 55). Întrucât pârâții nu au precizat în scris dacă au înțeles să invoce excepții în cauză, instanța a solicitat reprezentantei pârâților să facă aceste precizări, în cauză nefiind invocate excepții. De asemenea, la solicitarea instanței, reprezentanta pârâților a arătat că pentru operatorii care desfășoară activități în P. ul I. J. nu au fost acordate facilități fiscale conform art. 8 din Ordonanța nr. 65/2001 privind exploatarea parcurilor industriale, iar din discuțiile purtate cu reprezentanții altor parcuri industriale din țară a înțeles că nici unul nu percepe taxă în acest sens (f.74).
Întrucât reprezentanta pârâților a arătat că O. J. prestează servicii pentru îndepărtarea zăpezii, a poleiului,pentru iluminatul public de noapte, sens în care s- au efectuat anumite cheltuieli, instanța a pus în vedere acesteia să facă dovada susținerilor sale.
La termenul din data de_, s-au depus,de către pârâți,copiile unor înscrisuri care atestă efectuarea de lucrări în P. ul I. J. în perioada ianuarie- februarie 2012, iunie-iulie 2012, decembrie 2012 (f. 75-132).
La același termen de judecată, s-a acordat reprezentanților părților cuvântul pe fondul cauzei, iar la solicitarea reprezentantului reclamantelor, pronunțarea a fost amânată.
Analizând cauza de față, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea C. ui Local J. nr.103/_ privind instituirea taxei de administrare P. s-a decis instituirea, în sarcina fiecărui investitor / societăți comerciale din P. ul I., a unei taxe de administrare P., în cuantum de 0,012 lei/mp/lună, începând cu data de_ . În schimbul acestei taxe, fiecare investitor urma a beneficia de serviciile/activitățile prestate de către SC P. I., prezentate în referatul de specialitate anexat hotărârii și care face parte integrantă din aceasta . Serviciile/activitățile prestate de către SC P. I. constau în :
servicii de consultanță pentru afaceri,consultarea tehnologică, studiu de
piață;
asigurarea accesului la utilizarea spațiilor din parcul industrial;
să repare,să întrețină infrastructura din interiorul parcului;
să întrețină în stare bună căile de acces în interiorul parcului pe tot timpul anului, dar mai ales iarna, pentru înlăturarea zăpezii, poleiului;
să asigure relații de colaborare cu autoritățile guvernamentale, cu autoritățile publice locale și centrale;
- să atragă investitori pentru dezvoltarea de activități productive și servicii;
funcție de necesitățile și oportunitățile existente, se vor efectua și alte servicii la cererea investitorilor (f.46).
Prin adresa nr.2790/_, investitorilor din P. ul I. J. li s-a adus la cunoștință că, începând cu luna martie 2011, aveau obligația de a achita respectiva taxă locală specială, iar cuantumul a fost fixat la 600 lei/an.
Ulterior, prin adresele nr. 158/_ și nr. 761/_, administrația locală a informat reclamantele că aveau obligația de a achita, începând cu anul 2012, respectiva taxă într-un cuantum majorat, de 600 lei/lună.
În fața instanței, reprezentanta pârâților a precizat însă că obligația reclamantelor este de a achita taxă locală specială, în cuantum de 600 lei/an, în adresele menționate consemnându-se în mod eronat suma de plată (f.53 verso,54- 55).
În data de_, reclamantele au formulat o "plângere prealabilă";, solicitând revocarea în totalitate a HCL nr. 103/_ (f.11), primind însă un răspuns concretizat într-o adresă prin care se comunică, de către primarul orașului
, refuzul de revocare a hotărârii (f.14).
În data de_, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj prezenta acțiune, vizând anularea HCL J. nr. 103/_ .
Potrivit prevederilor art. 109 al. 3 C.proc.civ., neîndeplinirea plângerii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Deși în întâmpinarea formulată pârâții au precizat faptul că HCL nr. 103/2010 a fost comunicată în data de_ în vederea punerii în aplicare și nu a fost atacată în termenul prevăzut de lege, la solicitarea expresă a instanței
,
reprezentanta pârâților a arătat că nu înțelege să invoce excepții în cauză
(f. 36, 53 verso,74) .
Astfel fiind, nu vor mai fi analizate aspectele privitoare la condițiile și termenul în care un act administrativ poate fi contestat și termenul în care trebuie sesizată instanța de contencios administrativ în vederea anulării unui act emis de o autoritate publică.
Potrivit art. 8 din OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, exploatarea parcului industrial se realizează pe bază de contracte comerciale încheiate între societatea-administrator și persoane juridice române sau sucursale/reprezentanțe ale companiilor din străinătate, după caz, care pot desfășura activități specifice parcurilor industriale.
Potrivit art. 9 din OG nr. 65/2001:
Societatea-administrator are următoarele obligații:
să furnizeze/presteze utilitățile și serviciile necesare activităților desfășurate în parcul industrial;
să asigure și să garanteze nediscriminatoriu dreptul de folosință asupra infrastructurii și utilităților, potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii acestora;
să repare, să întrețină, să modernizeze și să dezvolte, după caz, infrastructura și utilitățile din interiorul parcului industrial;
să asigure accesul la utilizarea spațiilor din parcul industrial destinate folosinței comune;
să asigure administrarea spațiilor și clădirilor parcului industrial;
să gestioneze sursele financiare proprii și atrase, în conformitate cu strategia de funcționare și dezvoltare a parcului industrial;
să asigure selectarea solicitărilor de admitere de noi agenți economici în parcul industrial; lista cuprinzând agenții economici selecționați se depune la Ministerul Dezvoltării și Prognozei;
să atragă investitori pentru dezvoltarea de activități productive și servicii;
să elaboreze strategia de funcționare și dezvoltare a parcului industrial;
să asigure sprijin pentru dezvoltarea parteneriatelor interne și internaționale, consultanță pentru afaceri, consultanță tehnologică;
să asigure relațiile de colaborare cu autoritățile guvernamentale și cu autoritățile administrației publice locale și centrale.
Alte obligații specifice ale societății-administrator și ale agenților economici sunt prevăzute în contractele încheiate între aceștia.
Potrivit art. 282 din Legea nr. 571/2003 (C.fiscal):
Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
Domeniile în care consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum și cuantumul acestora se stabilesc în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale.
Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Consiliile locale, județene sau C. General al Municipiului București, după caz, nu pot institui taxe speciale concesionarilor din sectorul utilităților publice (gaze naturale, apă, energie electrică), pentru existența pe domeniul public/privat al unităților administrativ-teritoriale a rețelelor de apă, de transport și distribuție a energiei electrice și a gazelor naturale.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, impozitele și taxele locale se aprobă de consiliile locale, județene și de C. General al Municipiului București, după caz, în limitele și în condițiile legii.
Potrivit art. 30 din Legea nr. 273/2006,
Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și C. General al Municipiului București, după caz, aprobă taxe speciale.
Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru
înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.
Prin regulamentul aprobat de autoritățile deliberative se vor stabili domeniile de activitate și condițiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.
Hotărârile luate de autoritățile deliberative, în legătură cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice și juridice plătitoare, vor fi afișate la sediul acestora și publicate pe pagina de internet sau în presă.
Împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen, autoritatea deliberativă care a adoptat hotărârea se întrunește și deliberează asupra contestațiilor primite.
Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
Așadar, conform OG 65/2001, pentru constituirea si dezvoltarea unui parc industrial se acordă mai multe facilități, printre care si reduceri de impozite pentru bunurile și imobilele transmise în folosința parcului industrial.
SC P. I. SRL J. a fost constituit în temeiul OG 65/2001, prin Ordinul nr. 320/_ (f.65).
Din textele art. 282 din Legea nr. 571/2003, art. 27 din Legea nr. 273/2006 și art. 30 din Legea nr. 273/2006 rezultă că instituirea de taxe speciale se poate realiza de către C. Local, însă cu îndeplinirea următoarelor condiții:
să se înființeze un serviciu public local nou, pentru a cărui funcționare se instituie taxa specială;
serviciul public nou înființat să fie creat în interesul persoanelor fizice și
juridice, care beneficiază de serviciul public local
;
taxa să corespundă prestării unui serviciu public de către autoritatea publică;
taxa specială să se încaseze numai de la persoanele fizice și juridice care
beneficiază de serviciile publice respective
;
taxele speciale să fie utilizate numai în scopurile pentru care au fost
înființate,
adică pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare a acestor servicii .
Analizând condițiile și mecanismul de instituire a taxei speciale de administrare P. I. J., scopul ei, așa cum rezultă din Regulamentul privind stabilirea și încasarea taxei de administrare P. I. J., respectiv HCL nr.
103/2010, instanța constată că acestea nu respectă cerințele prevăzute de art. 282 din Legea nr. 571/2003 și art. 30 din Legea nr. 273/2006 și sunt în totală contradicție cu prevederile art. 8 și 9 din OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale.
C. Local J. nu a înființat servicii publice noi, pentru a căror înființare și funcționare să fie necesară perceperea unei taxe speciale. Așa cum se precizează expres în Regulamentul aprobat prin HCL nr. 103/2010, taxa specială pentru administrare P. I. J. are ca destinație finanțarea unui serviciu public deja existent la momentul instituirii acesteia (SC P. I. SRL J. ) și pentru care nu s-a făcut dovada că ar fi prestat serviciile/activitățile menționate în Anexa la HCL 103/_ (f.46).
Mai mult, din probatoriul administrat în cauză rezultă că servicii de deszăpezire,împrăștiat material antiderapant s-au prestat de Serviciul Gospodărie al
O. ui J. (f._ 2), iar serviciul public de iluminat este asigurat de SC Electrica SA (f.124-131.
Aceste servicii publice au fost create anterior instituirii taxei speciale, în interesul întregii comunități a orașului J., vizând întreținerea străzilor și a zonelor publice și iluminatul public. Prin urmare, beneficiari a unor asemenea servicii publice sunt toți cetățenii care se folosesc de serviciile de întreținerea străzilor și a zonelor publice și iluminatul public.
În aceste condiții, este nelegală obligarea numai a unei categorii de persoane la plata taxei speciale de "administrare P. ";, în condițiile în care, în concret, serviciile pentru care s-a făcut dovada prestării au vizat zone publice, iar nu zone în care își desfășoară activitatea anumite persoane juridice.
Nu există nici un temei legal, ca pentru o zonă publică, să fie obligată numai o singură categorie de persoane la suportarea cheltuielilor de întreținere și salubrizare, respectiv a cheltuielilor pentru asigurarea iluminatului public.
Instanța apreciază că nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că taxa de administrare a fost hotărâtă deoarece aceasta este o sursă de existență a P. ului
I. ,iar SC P. I. SRL, pentru a funcționa, presupune un volum mare de cheltuieli pe care nu și le permite autoritatea locală, atât timp cât, pe de o parte, potrivit prevederilor art.8 și 9 din OG nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale,societatea-administrator este obligată să furnizeze/presteze,pe bază de contracte comerciale, utilitățile și serviciile necesare activităților desfășurate în parcul industrial, să asigure și să garanteze nediscriminatoriu dreptul de folosință asupra infrastructurii și utilităților, potrivit contractelor încheiate cu beneficiarii acestora; să repare, să întrețină, să modernizeze și să dezvolte, după caz, infrastructura și utilitățile din interiorul parcului industrial;să asigure accesul la utilizarea spațiilor din parcul industrial destinate folosinței commune,etc.
Pe de altă parte, potrivit statutului existent la filele 56-64, SC P. I. SRL are ca principal obiect de activitate -activități imobiliare pe bază de comision sau contract și administrarea imobilelor pe bază de comision sau contract , (f.57), așadar raporturile juridice ce pot lua naștere între societatea-administrator și investitori trebuie să aibă la bază un contract, și nu un act administrativ emis în
regim de putere publică, așa cum este o hotărâre de consiliul local prin care se impune plata unei taxe locale speciale.
Mai mult, pârâții nu au făcut dovada că reclamantele au beneficiat și beneficiază de facilități fiscale, datorită faptului că își desfășoară activitatea în P. ul I. J. .
Destinația taxei speciale de administrare P. nu a fost menționată nici în HCL 103/2010, nici în Anexa la această hotărâre, deși, potrivit prevederilor art. 282 din Legea nr. 571/2003, astfel de taxe se pot institui doar pentru funcționarea serviciilor publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, altfel spus - taxa trebuie să corespundă prestării unui serviciu public nou de către autoritatea publică, serviciul prestat numai în interesul persoanei care o plătește. În spiritul legii, plata taxei speciale reprezintă în fapt o contraprestație a agentului economic în schimbul unui serviciu public care i se prestează lui însuși.
De asemenea, pârâții nu au făcut dovada creării unui fond special în care se colectează această taxă, destinat finanțării serviciului public prestat și nici a modului în care este finanțat acel serviciu public.
Pe lângă aspectele de nelegalitate reținute, instanța mai constată, contrar susținerilor pârâților, potrivit cărora taxa de administrare P. este fixă,că,potrivit HCL 103/2010, s-a decis instituirea, în sarcina fiecărui investitor / societăți comerciale din P. ul I., a unei taxe de administrare P. în cuantum de 0,012 lei/mp/lună, începând cu data de_ . Ori, din adresele emise pârâtei SC G. SRL rezultă că s-a solicitat acesteia achitarea,pentru anul 2011, a unei taxe de administrare P. în cuantum de 600 lei/an, iar în adresele emise ulterior, existente în copie la filele 15 și 16 din dosar, s-a solicitat,pentru anul 2011, achitarea unei taxe de administrare P. în cuantum de 6600 lei/an, respectiv - 600 lei/lună,iar pentru anul 2012 achitarea unei taxe de administrare P. în cuantum de 7200 lei/an,respectiv-600 lei/lună. Astfel, se reține că modificarea taxei de administrare parc în perioada 2010-2012 nu a avut la bază un temei legal,iar calculul privind această taxă s-a efectuat aleatoriu,în condițiile în care,potrivit contractului de vânzare cumpărare existent la filele 69-70, SC G. SRL deține în P. ul I.
J. o suprafață de 50.000 mp (taxa ce ar fi trebuit calculată, potrivit algoritmului stabilit prin HCL 103/2010-0,012 lei/mp/lună,fiind de 7200 lei /an). Astfel, nu se pot reține nici susținerile pârâților în sensul că plata taxei nu afectează financiar semnificativ societățile din parc.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite acțiunea reclamantelor și va anula Hotărârea C. ui Local J. nr.103/_ privind instituirea taxei de administrare P. .
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâții să plătească reclamantelor suma de 4085,14 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, conform înscrisurilor depuse la dosar,f.33,137-139.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantelor SC G. | SRL,cu sediul în J., P. I. | |
J. | nr.1 și SC C. J. SRL, cu sediul în C. | -N., str. Gheorghe Doja (fostă |
Lupeni) nr.47, jud. C., ambele având domiciliul procesual ales la Cabinet Individual Avocat R. u N. Cătană, C. -N., str. Gh.Doja (fostă Lupeni) nr.47, jud.
C., în contradictoriu cu C. Local J., cu sediul în J., str. 1 Decembrie 1918, nr.4, jud. Sălaj și O. J., prin primar, în consecință, anulează Hotărârea C. ui Local J. nr.103/_ privind instituirea taxei de administrare P. .
Admite cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată justificate, în cuantum de 4085,14 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din _ | ,la sediul Tribunalului Sălaj. | |
Președinte | Grefier | |
Ț. | D. B. | S. I. |
Red. Ț.D.B./ _
Dact. S.I../_
Ex.6/com.4 ex./_
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
