Sentința civilă nr. 774/2013. Anulare act control taxe şi impozite
| Comentarii |
|
ROMÂNIA cod operator 4204 TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.774
Ședința publică din 07 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. O. M. - judecător
GREFIER: C. M. O.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra cererii formulate de reclamanta
D. A.
, domiciliată în com. Ș. nr. 882, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. P. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, A. F. P. V. de S.
, cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie nr.15, jud. M. și Ministerul M. lui - A. F. pentru M.
cu sediul în B., S. I. nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Se constată că toate susținerile și concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 28 ianuarie 2013, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțată în urma deliberării.
T.
Asupra cererii de față,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta D. A. a chemat în judecată pe pârâtele D. G. a F. P. M., A. F.
P. V. de S. și A. F. pentru M. B. solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să anuleze decizia de stabilire a taxei de poluare conform căreia a achitat suma de 2.767 lei reprezentând taxă de poluare și să oblige pârâtele să restituie această sumă, cu dobândă legală, începând cu data plății acesteia.
În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Ford din spațiul Uniunii Europene, pentru înmatricularea căruia a plătit în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, în cuantum de 2.767 lei, conform chitanței menționate în petit.
Reclamantul a mai arătat că în momentul achitării taxei erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 care înlocuiește prevederile art.214/1 și art. 214/2 din Codul fiscal, potrivit cărora taxa specială de primă înmatriculare se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau
juridică care face înmatricularea, atât pentru autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 și urm. din Legea 554/2004, rap. la art. 117 al. 1 lit.d Cod pr.fiscală, art. 148 al.2 din Constituția României coroborat cu art. 110 din TFUE și prevederile Deciziei nr. 24/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În probațiune s-au depus decizia de calcul a taxei de poluare, cererea de restituire,dovada achitării taxei de poluare, actele de proveniență ale autovehiculului.
Prin întâmpinare pârâta DGFP M. a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și excepția de inadmisibilitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M. sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
Aspectul legat de obligativitatea procedurii prealabile în domeniul contenciosului fiscal trebuie analizat mai ales prin prisma efectelor produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. Tatu împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul F. și Economiei, D. G. a F. P. Sibiu,
A. F. P. Sibiu, A. F. pentru M. și Ministerul M. lui. Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantei iar actul administrativ fiscal anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ. Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca
orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu. În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 Tatu împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral. În acest context instanța apreciază că procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală își găsește rațiunea și justificarea în condițiile în care există o minimă îndoială cu privire la legalitatea actului administrativ fiscal. În cazul concret analizat, subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României, actul administrativ fiscal în baza căruia taxa a fost percepută este lipsit de orice suport normativ prin efectul deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa încât nu există nici o îndoială cu privire la nelegalitatea acestuia, dispărând cu efect retroactiv temeiul legal în baza căruia actul administrativ a fost emis.
Prin maniera și contextul în care este invocată, procedura prealabilă administrativă reglementată de art. 205 și următoarele din Codul de procedură Fiscală este pe deplin denaturată de la scopul său legal și firesc. Astfel, această procedura nu mai este privită de către organul fiscal ca o modalitate în sprijinul contribuabilului prin care se oferă șansa administrației să-și revoce actul administrativ fiscal nelegal total sau parțial ci este invocată ca o barieră în calea restituirii unei taxe percepută cu încălcarea dreptului comunitar, taxă care ar trebuie restituită din oficiu de către organul administrației care a perceput-o subsecvent deciziei în cauza Tatu împotriva României.
Procedura administrativă este justificată din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al administrației se dă posibilitatea organului emitent sau al celui ierarhic superior să-și repare eventualele greșeli, asigurându-se astfel o cale mai rapidă de restabilire a legalității. Recursul prealabil este un mijloc de protecție al autorității publice emitente, evitând chemarea sa în judecată ca pârât, suportarea unor cheltuieli de judecată, plata unor daune mai mari particularului lezat în dreptul său și chiar lezarea principiului său în pierderea unui proces public prin care s-a dovedit nu numai ca vătămat în particular dar și că a rămas pasivă în înlăturarea acestei vătămări.
În același timp, procedura prealabilă are ca scop și protecția particularului, el având posibilitatea de a obține corelarea actului sau admiterea lui printr-o procedură administrativă, simplă, rapidă, scutită de taxă de timbru. Pe de altă parte, dacă administrația răspunde negativ la recurs fiind
considerate neîntemeiate, acesta va avea posibilitatea să-și evalueze obiectiv șansele de a câștiga procesul și va putea opta în cunoștință de cauză pentru această cale de drept. La aceste scopuri se mai pot adăuga și cel privitor la degrevarea instanțelor de contencios administrativ de acele litigii care pot fi soluționate pe cale administrativă.
Accesul la justiție, în cazul exercițiului drepturilor derivate din legislația comunitară, este limitat de reguli procedurale. Rămâne însă să stabilească dacă, dreptul autorității de a invoca excepția de inadmisibilitate întemeiată pe neparcurgerea acestor proceduri, poate fi calificat ca excesiv, nerezonabil ori disproporționat. În mod tradițional, autoritatea poate să formuleze apărări întemeiate pe excepția de inadmisibilitate, atât timp cât o procedură prealabilă a fost instituită pentru a asigura coerența ordinii juridice, protejarea intereselor generale ale comunității și valorizarea principiului securității ordinii juridice.
Cu toate acestea, instanța apreciază că această apărare a fost făcută prin deturnarea, ignorarea de la scopul pentru care dreptul a fost recunoscut și garantat, având ca unic efect blocarea posibilității contribuabilului de a-și recupera taxa percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Examinând acțiunea, care a fost legal timbrată, din coroborarea probatoriului administrat, precum și a dispozițiile legale incidente în materie, instanța reține următoarele:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei V. de S. suma de 2.767 lei cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței seria TS7 nr. 2319959 din_ , pentru auto marca Ford, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru UE.
Potrivit art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE), nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, conform alin.2 al aceluiași articol, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. Scopul general al art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 alin. 1 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (ex. articolul 90 TCE) întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu pentru care se solicită restituirea taxei de poluare.
După aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și
potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. Din perspectiva celor arătate, T. consideră că decizia de calcul a taxei de poluare este nelegală, nelegală fiind și încasarea taxei aferente și, în consecință, suma percepută trebuie restituită de către pârâte conform dispozitivului. Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, se impune acordarea dobânzii legale prevăzute de art. 3 și 6 din O.G. nr. 13/2011 începând cu data plății și până la restituirea efectivă a acesteia.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantului este întemeiată și va fi admisă în baza prevederilor art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile
invocate de pârâta D.G.F.P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S. .
Admite acțiunea
formulată și precizată de reclamanta D. A.
, domiciliată în com. Ș. nr. 882, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D.
G. a F. P. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, A.
F. P. V. de S.
, cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie nr.15, jud.
M. și Ministerul M. lui - A. F. pentru M. cu sediul în B. ,
S. I. nr.294, Corp A, sector 6 și, în consecință:
Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de A.
F. P. V. de S. .
Constată nelegalitatea încasării sumei de 2.767 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS7 nr. 2319959 din_ .
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.767 lei, cu dobânda legală, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei precum și la plata sumei de 43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2013.
Președinte G. ier
G. O. M. C. M.
Red.G.O./T-red.C.M.
_ Ex.6
DOSAR NR._ TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge excepțiile
invocate de pârâta D.G.F.P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. V. de S. .
Admite acțiunea
formulată și precizată de reclamanta D. A.
, domiciliată în com. Ș. nr. 882, județul M., în contradictoriu cu pârâtele D.
G. a F. P. M.
, cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, A.
F. P. V. de S.
, cu sediul în V. de S., str. 22 Decembrie nr.15, jud.
M. și Ministerul M. lui - A. F. pentru M. cu sediul în B. ,
S. I. nr.294, Corp A, sector 6 și, în consecință:
Dispune anularea deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de A.
F. P. V. de S. .
Constată nelegalitatea încasării sumei de 2.767 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria TS7 nr. 2319959 din_ .
Obligă pârâtele să restituie reclamantului suma de 2.767 lei, cu dobânda legală, de la data achitării și până la restituirea efectivă a sumei precum și la plata sumei de 43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi, 07 februarie 2013.
PREȘEDINTE;
