Sentința civilă nr. 874/2013. Contestație act administrativ fiscal

cod operator 4204

ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ *

SENTINȚA CIVILĂ NR. 874

Ședința publică din 12 februarie 2013 Completul constituit din :

PREȘEDINTE: A. S.

- judecător

G. ier: D. H.

Pe rol fiind soluționării acțiunii, după casare cu trimitere spre rejudecare, având ca obiect contestație act administrativ fiscal promovată de reclamanta SC N. S., cu sediul în Vișeu de Sus, str. Republicii, nr. 21, județul

M., înregistrată la ORC M. sub nr. J_, având CUI 3361115, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., cu sediul în B.

M., A. S., nr. 2A, județul M. .

La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru reclamanta SC N. S. Vișeu de Sus se prezintă administrator C. G., lipsă fiind pârâta D. G. a F. P. M. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul reclamantei, administrator C. G. depune la dosar un în înscris intitulat întâmpinare. Arată că arată că nu are alte cereri de formulat în cauză. Solicită cuvântul pe fond.

Neexistând alte cereri sau excepții de formulat, instanța închide faza probatorie în temeiul art. 150 Cod pr. civilă și acordă cuvântul în vederea judecării cauzei.

Reprezentantul reclamantei, administrator C. G. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Recunoaște că a depășit plafonul de TVA la

31.12.207 cu 600 Euro, precizând însă că nu a încasat acel TVA întrucât nu avea dreptul să-l încaseze în condițiile în care nu era plătitor de TVA. Menționează că societatea nu a dorit să fie plătitoare de TVA, motiv pentru care nu a făcut cerere în acest sens și nici nu i s-a atribuit un astfel de certificat.

T. văzând actele și lucrările de la dosar, reține cauza în pronunțare.

T.

Deliberând asupra cererii de față, reține următoarele :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _

, astfel cum a fost precizată ulterior(f.109-110), reclamanta SC N. S. a solicitat anularea deciziei de respingere nr. 1077/_, a deciziei de impunere nr.1595/_, precum și a raportului de inspecție fiscală din_ .

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat următoarele:

În privința impozitului pe profit, din punctul de vedere al reclamantei, acesta a fost evidențiat în documentele contabile în mod corect, fiind achitat în totalitate, astfel că în mod greșit considerăm că am fost obligați la plata unor sume suplimentare precum și a penalităților aferente.

În privința taxei pe valoare adăugată reclamanta a considerat că în mod greșit s-a apreciat de către organele fiscale o depășire a plafonului de 35.000 euro. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 152 alin.1 din Codul fiscal, ˝ persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxa numita în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute de art. 126 alin.1, cu excepția livrărilor comunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin.2 lit.b˝.

Conform mențiunilor cuprinse în deciziile atacate, subscrisa a realizat la data de_ o cifră de afaceri în sumă de 129.235 lei, plafonul pentru scutire fiind de 119.000 lei.

Analizând conținutul textului legal, se pune problema modului de stabilire a cifrei de afaceri anuale în baza căreia se stabilește acest plafon.

În ceea ce privește determinarea cifrei de afaceri anuale în baza căreia se stabilește plafonul de scutire de 35.000 euro, în sensul dispozițiilor art. 152 alin.2 din Codul fiscal, cifra de afaceri anuală reprezintă valoarea totală, fără TVA, a tuturor operațiunilor, livrări de bunuri și prestări servicii efectuate în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile, inclusiv operațiunile care ar fi scutite dacă s-ar aplica regimul normal de taxare.

Rezultă că la calculul cifrei de afaceri pentru stabilirea plafonului nu sunt luate veniturile înregistrate de o societate neplătitoare de TVA, ci veniturile pe care această firmă le-ar fi înregistrat dacă ar fi fost plătitoare de TVA.(deci trebuie scăzut TVA-ul).

Trebuie determinată cu exactitate de către un expert contabil, care a fost cifra de afaceri a reclamantei la data de_, deoarece nu a fost depășit plafonul de 35.000 euro, nefăcându-se deducerile la care a făcut vorbire.

Pârâta D. G. a F. P. M. a depus la dosar întâmpinare

prin care a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 193/_ s-a anulat acțiunea ca netimbrată, iar prin decizia nr. 3242/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat sentința în parte și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a petitului având ca obiect anularea deciziei nr. 1077/_ a Direcției Generale a F. P. a Județului M. .

Cauza a fost înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar cu nr. _

*.

Întrucât reclamanta a intrat în insolvență, în cauză a fost citat și

administratorul judiciar Best Insolvency SPRL.

Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:

Prin decizia de impunere nr. 1595/_ organul fiscal a stabilit impozit suplimentar pe veniturile microîntreprinderilor în sumă de 3.015 lei și creanțe accesorii în cuantum de 3.057 lei, precum și TVA suplimentar în cuantum de

    1. lei și accesorii în sumă de 22.575 lei(f.43-45 dosar nr._ ).

      La baza deciziei de impunere a stat raportul de inspecție fiscală din_ prin care organul fiscal a constatat următoarele:

      "

      Referitor la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor:

      În perioada_ -_ SC N. S. a fost plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor, conform art. 103 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, actualizată.

      SC N. S. a calculat și evidențiat corect impozitul pe venitul microîntreprinderilor, dar a declarat și achitat un impozit mai mic, diferența neachitată și nedeclarată fiind stabilită suplimentar de către organele inspecție fiscală.

      Astfel, impozitul pe venitul microîntreprinderilor calculat pentru anii_ și 2008 este în sumă de 1318 lei, 2012 lei, 2585 lei și 3665 lei, dar cel declarat și achitat este în sumă de 925 lei, 1464 lei, 856 lei și 3320 lei, rezultând astfel un impozit pe venitul microîntreprinderilor nedeclarat și neachitat în sumă de 393 lei cu termen de plată la data de_, 548 lei cu termen de plată la data de_, 1729 cu termen de plată la data de_ și 345 lei cu termen de plată la data de_, pentru care organele de inspecție fiscală au calculat majorările de întârziere în sumă de 3.057 lei, conform art. 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, ținând cont de termenele de plată.

      Referitor la taxa pe valoare adăugată:

      SC N. S. nu este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

      SC N. S. depășește în luna decembrie 2007 plafonul de scutire privind taxa pe valoare adăugată, de 35.000 euro, respectiv realizează venituri din prestări servicii, conform balanței de verificare încheiată la data de_, în sumă de 129.235 lei( echivalentul a 38.216 euro, la cursul de la data aderării de 3.3817 lei/euro).

      În conformitate cu prevederile art. 152 alin 1, 2 și 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, SC N. S., avea obligația să se înregistreze în scopuri de taxă pe valoare adăugată începând cu data de_, ca urmare a depășirii în luna decembrie 2007 a plafonului de scutire de 35.000 euro, echivalentul în lei la cursul aderării de 118.359 lei.

      SC N. S. nu s-a înregistrat în scopuri de taxa pe valoarea adăugată, astfel, organele de inspecție fiscală au determinat o taxă valoarea adăugată de plată în suma de 49.087 lei.

      La determinarea taxei pe valoarea adăugată s-a ținut cont de precizările pct. 62(1) lit. b din HG nr. 44/2003, privind normele de aplicare a Codului fiscal cu modificările ulterioare, respectiv societății i s-a acordat drept de deducere pentru bunurile și serviciile achiziționate în scopul realizării de operațiuni pentru care se acordă drept de deducere, începând cu data de _

      , când societatea avea obligația înregistrării în scopul de taxă pe valoarea adăugată și până la data de_ .

      Pentru neplata la termen a taxei pe valoarea adăugată determinată suplimentar, organele de inspecție fiscală au calculat majorări de întârziere în sumă de 22.575 lei, în conformitate cu prevederile art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003 privind Codul fiscal";.

      Prin decizia nr. 1077/_ organul fiscal a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere(f.21-24 dosar nr. _

      ).

      Acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată.

      1. Cu privire la impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, reclamanta nu a contestat în acțiunea introductivă această creanță, iar în precizarea de acțiune (f.109-110 din dosar nr._ ), critica sa este pur formală.

        Prin urmare, decizia de impunere sub acest aspect este temeinică și legală.

      2. Cu privire la taxa pe valoarea adăugată, T. reține că în mod corect organul fiscal a stabilit că reclamanta datorează TVA suplimentar de plată.

Astfel, reclamanta nu era înregistrată ca plătitor de TVA, iar în anul 2007, a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro realizând venituri din prestarea serviciilor în sumă de 129.235 lei (f.84-85 dosar nr._ ).

Deși în precizarea de acțiune reclamanta a contestat depășirea plafonului, fostul administrator al reclamantei a recunoscut în ședința publică din_ că a depășit plafonul prevăzut de art. 152 alin.1 Cod fiscal.

În această situație, organul fiscal competent are dreptul, conform art. 152 alin.6 Cod fiscal, să stabilească obligațiile privind taxa de plată și accesoriile aferente de la data la care reclamanta ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă, conform art. 153 din același act normativ.

În fine, în cazul depășirii plafonului prevăzut de lege, dacă persoana nu se înregistrează în scopuri de TVA, organul fiscal are obligația conform art. 153 alin 8 Cod fiscal să o înregistreze din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :

Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC N. S. , cu sediul în Vișeu de Sus, str. Republicii, nr. 21, județul M., având desemnat administrator judiciar pe Best Insolvency SPRL, cu sediul în B., sector 4, str. Radu Vodă, nr. 1, bl. 8, ap. 13, în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M. , cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, județul M. .

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi,_ .

Președinte G. ier

A. S. D. H.

în concediu de odihnă semnează grefier șef secție

Red. S.A. /_

Tehnoredact. O.M.O./_ Ex. 4

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 874/2013. Contestație act administrativ fiscal