Sentința civilă nr. 8828/2013. Contencios. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8828/2013
Ședința publică din 23 Mai 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: A. R.
Grefier: A. D.
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta SC F. A. SI D. F. S. PRIN A., în contradictoriu cu pârâtul M.
C. T., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că la data de 23 mai 2013, prin serviciul registratură, pârâtul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 mai 2013 cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de azi.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, formulată la data de 11 aprilie 2012 reclamanta SC F. A. ȘI D. F. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C.
T., a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.747.999,18 RON, cu titlu de daune materiale pentru încălcarea principiului echilibrului financiar al contractului de concesiune nr. 4414/_ .
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în temeiul contractului de concesiune nr. 4414/_ încheiat cu pârâtul, societatea s-a obligat la edificare unei zone de agrement turistic cuprinzând construirea unui lac artificial, amenajarea unei zone de campare, amenajarea unei plaje cu nisip și a căilor de comunicație, aleilor și parcărilor aferente. Societății i-a fost eliberată Autorizația de construire nr. 49/6474 din_, achitând taxa pentru autorizația de construire prevăzută de art. 267 alin. 3 Cod fiscal (1% din valoarea totală a lucrărilor de construcții). Lucrările au fost finalizate la începutul anului 2010, fiind recepționate de Primăria M. ui C. T. .
Mai arată reclamanta că ulterior autoritatea publică locală a emis din oficiu Decizia de impunere nr. 215 din_, stabilind în sarcina societății o obligație de plată de 1.304.477 RON, cu titlu de taxă pentru foraje și excavări și Decizia nr. 5561 din_, prin care s-au stabilit în sarcina societății și obligații fiscale accesorii în
cuantum de 443.522,18 RON, suma totală fiind de 1.747.999,18 RON. Societatea reclamantă a invitat pârâtul la conciliere, solicitând autorității publice plata acestei sume de bani, însă, astfel cum rezultă din procesul-verbal de conciliere directă din_, părțile nu au reușit să ajungă la un acord.
Reclamanta menționează faptul că, cu ocazia elaborării caietului de sarcini, la momentul semnării contractului de concesiune și pe parcursul executării lucrărilor la care s-a obligat societatea reclamantă, M. C. T. nu a informat-o niciodată despre existența unei taxe pentru foraje și excavări și nici despre cuantumul exorbitant al acesteia. Această taxă a fost impusă societății în anul 2010, ca urmare a unui control al Curții de Conturi.
Reclamanta susține că taxa impusă depășește de 88 de ori valoarea taxei pentru emiterea autorizației de construire și reprezintă 87% din valoarea totală a lucrărilor care fac obiectul contractului de concesiune, iar ca urmare a impunerii taxei pentru foraje și excavări și urmare a manoperelor concedentului care nu și-a îndeplinit corespunzător obligația de informare, echilibrul financiar al contractului de concesiune a fost rupt.
Pârâtul M. C. T., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondată, și a arătat că instituția nu a procedat la modificarea unilaterală a contractului de concesiune și nu a impus concesionarului să efectueze alte lucrări decât cele cuprinse în contractul de concesiune. A arătat totodată că taxa pentru emiterea autorizației de foraje și excavări este prevăzută de art. 267 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, decizia nefiind deci emisă de autoritatea publică contractantă.
A mai arătat pârâtul că reclamanta avea obligația de a cunoaște prevederile legale în vigoare și în consecință necesitatea eliberării unei autorizații de foraje și excavări atâta timp cât construirea lacurilor artificiale s-a făcut prin excavare. Apreciază că instituția publică nu avea obligația de a informa societatea cu privire la necesitatea obținerii unei astfel de autorizații, motiv pentru care principiul echilibrului financiar prevăzut de OUG nr. 54/2006 nu a fost niciodată afectat în cadrul contractului de concesiune 4414/_ încheiat între reclamantă și M. C. T. .
Din actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
La data de_, între Primăria M. ui C. T. și S.C. "F. A. și D.
F. "; S.R.L., s-a încheiat contractul de concesiune nr. 4414 având ca obiect concesionarea imobilului teren situat în extravilanul M. ui C. T. în vecinătatea râului Arieș, între stația de epurare și granița administrativă, în suprafață de 314.449 mp teren, aparținând domeniului public, din care 1. atribuiți prin hotărârea nr. 211/2001 a Prefecturii Județului Cluj, iar suprafața de 1. mp înscris în CF 87 nr. top 116, 128/a, 128/b, 128/c, 127/a, 127/b, scopul concesiunii fiind edificarea unei zone de agrement turistic. În baza contractului, reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism iar apoi, a autorizației de construire, ambele fiind eliberate în scopul amenajării zonei de agrement, sens în care ulterior, s-a trecut la executarea celor încuviințate.
Astfel, concesionarul este obligat să plătească autorității concedente o sumă de bani periodică, numită redevență, în schimbul executării serviciului public, nu este o fracțiune de preț ci tocmai pentru că autoritatea concedentă are dreptul de a pretinde o parte din beneficiile realizate din exploatare.
Deci redevența este un venit nefiscal al bugetului local al M. ui C. T., iar modul de calcul s-a stabilit la momentul încheierii contractului.
Prin decizia de impunere nr. 215/_, s-a stabilit în sarcina societății, din oficiu, obligația de plată a taxei pentru foraje și excavări în cuantum de 1.304.477 lei, întrucât, după verificarea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de concesiune, s-a reținut că pentru amenajarea a trei lacuri s-a excavat zona ce urma a fi acoperită de luciu de apă, fără a fi emisă autorizația de foraje și excavări și fără a se achita taxa.
Prin Decizia nr. 4411/2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut efectele Deciziei de impunere nr. 215/2010.
În ce privește obligația concedentului de a face cunoscute obligațiile fiscale ale reclamantei concesionare, la momentul încheierii contractului, Tribunalul amintește faptul că obligativitatea cunoașterii legii este garanția respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și a funcționării mecanismelor statului. Nimeni nu se poate sustrage legii invocând necunoașterea ei. În acest sens art. 16 alin. 2 din Constituție dispune că nimeni nu este mai presus de lege.
Principiul legalității implică subordonarea necondiționată a participanților la raportul juridic față de dispozițiile normative, însă pentru ca această conformare să poată deveni realitate, este necesar ca destinatarii normelor să-și cunoască într-o manieră clară și neechivocă drepturile și obligațiile, ceea ce se poate realiza doar când normele juridice sunt cuprinse în acte normative scrise.
Principiul legalității decurge din obligația respectării legii ca urmare a obligației de cunoaștere a legii de la momentul publicării în Monitorul Oficial.
Tribunalul apreciază ca reclamanta nu a fost indusă în eroare cu prilejul încheierii contractului de concesiune. Imprejurarea că reclamanta nu ar fi obținut profit pentru cazul în care ar fi cunoscut obligația de plată a taxei pentru foraje si escavări nu poate fi reținută ca dol în sarcina pârâtei întrucât interesele economice sunt atașate sopului pentru care o firmă comerciala se angajează într-un contract.
În concluzie, Tribunalul constatând că nu a fost încălcat principiul echilibrului financiar al concesiunii, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată si precizată de reclamanta SC F. A. ȘI D. F. S., cu sediul în Turda, str. Mihai Viteazu, nr. 45, jud. Cluj și cu sediul procesual ales la Cabinet A. Costaș Cosmin Flavius din A., str. A., nr. 3, jud. A., în contradictoriu cu pârâtul M. C. T.
, cu sediul în C. T., str. L., nr. 2, jud. Cluj. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2013.
Președinte, | Grefier, |
A. R. | A. D. |
Red. AR/tehn. AD
4 ex. _
