Anulare act administrativ. Decizia nr. 840/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 5405/97/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE NR.840/2015
Ședința publică din data de 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător:C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul-reclamant B. L. în contradictoriu cu intimații-pârâți P. Orașului P., . SRL prin Insolvent Consult SPRL și . împotriva Sentinței nr.1493/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant B. L., lipsă fiind reprezentanții intimaților pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul a fost motivat, iar taxa judiciară de timbru aferentă acestuia a fost achitată; recurentul-reclamant B. L. a solicitat judecarea cauzei și în lipsa acestuia și a depus în scris la dosar, precizare (f.11) prin care a solicitat repunerea în termen a recursului declarat, la care a atașat chitanța în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă prezentului litigiu (f.12); prin Serviciul Registratură al instanței, intimatul-pârât P. Orașului P., a depus în scris la dosar, întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa (f.16-17).
Curtea, procedează la identificarea recurentului-reclamant B. L., conform cărții de identitate a acestuia, datele sale de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.
Curtea, înmânează recurentului-reclamant B. L., un exemplar al întâmpinării formulată și depusă în scris la dosar de către intimatul-pârât P. Orașului P..
Recurentul-reclamant B. L., depune în scris la dosar, răspuns la întâmpinarea formulată de către intimatul-pârât P. Orașului P. (f.19).
Curtea, pune în discuție cererea formulată de recurentul-reclamant B. L., prin care acesta a solicitat repunerea în termen a recursului declarat.
Recurentul-reclamant B. L., învederează că își susține cererea de repunere în termen a recursului declarat, motivat de faptul că deși sentința a primit-o în data de 24.12.2014 nu a putut studia dosarul decât în data de 06.01.2015, iar recursul la formulat în data de 07.01.2015 și l-a comunicat cu scrisoare recomandată, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Hunedoara la data de 09.01.2015.
Curtea reține că potrivit dovezii de la fila 184 din dosarul de fond, sentința nr.1493/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ i-a fost comunicată reclamantului B. L. în data de 23.12.2014, iar recursul a fost depus la poștă la data de 07.01.2015. Ca atare recursul este declarat în termen, astfel că cererea de repunere în termen apare ca lipsită de interes și urmează a fi respinsă.
Recurentul-reclamant B. L., învederează faptul că nu mai are cereri de formulat sau probe de admninistrat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant B. L., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, sensul ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr.568/2012 emisă de P. orașului P. privind demolarea gardului la Râpa M., motivat de faptul că în acel loc P. Orașului P. nu are nici un fel de proprietate, precum și motivat de faptul că prin decizia emisă P. a hotărât să se taie gardul altor cetățeni la Pârâul Cetății, însă i-a tăiat gardul său de la Pârâul Râpa M., împrejurare ce rezultă și din expertiza efectuată în cauză. De asemenea, solicită a se dispune obligarea primarului ca în termen de 10 zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, să refacă gardul de la Râpa M., sub sancțiunea acestuia la plata unei sume de 100 lei/zi de întârziere. Totodată, solicită a fi obligată doamna expert S. A. să-i dea înapoi suma de 1000 lei care i-a fost achitată peste valoarea lucrării de expertiză, aspect recunoscut și de către aceasta la instanța de fond. Mai mult, solicită a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la instanța de fond cât și la instanța de recurs, precum și la plata cheltuielilor de transport efectuate cu deplasarea sa la această instanță, conform biletelor de călătorie pe care le depune la dosar (f.20).
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Constată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr._ reclamantul B. L. în contradictoriu cu pârâții P. orașului P., S.C. E. U. Serv S.R.L. și S.C. U. E. S.R.L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
-anularea dispoziției nr. 568/2012 emisă de pârâtul P. orașului P.;
-obligarea pârâtului P. orașului P. să-i construiască gardul demolat în baza acestei autorizații, sub sancțiunea plății unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere;
-obligarea primarului să-i plătească reclamantului suma de 400 lei reprezentând contravaloarea a 1 m3 lemn;
-evacuarea punctului de colectare gunoaie aparținând S.C. E. U. Serv S.R.L. și punctului de garare taxiuri aparținând S.C. U. E. S.R.L..
Se solicită și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, așa cum a fost precizată, reclamantul susține că prin dispoziția atacată s-a dispus nelegal dărâmarea unui gard de pe proprietatea sa, deși construirea sa a fost autorizată prin adresa_/2012. Terenul pe care curge pârâul cetății, reclamantul susține că îi aparține, fiind înscris în CF 2682 P.. Cu ocazia demolării acestui gard angajații primăriei ar fi tăiat trei fire de salcâm, pentru a căror contravaloare reclamantul a pretins suma de 400 lei. În fine se arată că pe terenul reclamantului se află amplasate fără drept și punctul de colectare gunoaie aparținând S.C. E. U. Serv S.R.L. și punctul de garare taxiuri aparținând S.C. U. E. S.R.L. a căror evacuare o solicită.
În drept cererea este nemotivată.
Prin întâmpinare pârâtul P. Orașului P. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâtul a susținut că gardul a fost construit fără autorizație de construire pe domeniul public al orașului P., domeniu atestat prin H.G. nr. 1352/2001, aceste circumstanțe făcând aplicabile dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991.
Prin Sentința civilă nr. 1493/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, prin decizia nr. 568/2012 emisă de pârâtul P. orașului P. s-a dispus în temeiul art. 28 și 33 din Legea nr. 50/1991 demolarea gardului situat la intersecția străzii Republicii cu pârâul Cetății, construit pe domeniul public al orașului P. fără autorizație de construire.
Această dispoziție a fost adusă la îndeplinire de către angajații Serviciului Public de Poliție Locală și a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență, așa cum s-a dispus în cuprinsul acesteia.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 50/1991 – „(1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului.”
În cauză, anterior emiterii acestei dispoziții, prin adresa nr._/2012 emisă de P. orașului P., reclamantul în calitate de constructor al acestui gard, fără a deține autorizație de construire, așa cum rezultă din adresa nr._/2012, a fost somat să procedeze de urgență la demolarea acestuia, pe care reprezentanții emitentului adresei susțin că a fost construit pe domeniul public al orașului P., fiind fixat ca termen de îndeplinire a acestei obligații data de 20.06.2012.
Prin H.G. nr. 1.352/2001 se atestă la domeniul public al orașului P. canalul torent Cetății, canal construit din zidărie de piatră în lungime de 380 m și lățime de 6m.
Procedând la o identificare topografică, expertul desemnat în cauză, după unele ezitări, a concluzionat că amplasamentul gardului demolat de primărie, a punctului de garare a taxiurilor aparținând S.C. U. E. S.R.L., precum și a punctului de colectare a gunoaielor aparținând S.C. E. U. Serv S.R.L. se află situate pe terenul înscris în CF 471 P., nr. top_-6834 P. în care este înscris dreptul de proprietate de proprietate al foștilor iobagi din P. anul 2001.
În concluzie, gardul în discuție nu se află pe terenul reclamantului, așa încât acesta nu este prejudiciat în drepturile sale și nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ contestat. Corelativ, împrejurarea că reclamantul n-a demonstrat dreptul de proprietate pe care se află cele două amplasamente ale societăților comerciale chemate în judecată nu justifică nici acțiunea în evacuare promovată împotriva acestora. În fine, reclamantul n-a dovedit tăierea celor trei salcâmi, de pe proprietatea sa, astfel că nici acțiunea în pretenții nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. L., solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței atacate.
În expunerea motivelor de recurs arată că, o primă critică a hotărârii constă în faptul că instanța nu a analizat atent actele și înscrisurile depuse la dosar –magistratul care a dat pronunțarea este al 5-lea perindat în cercetarea acestui dosar – din care se poate observa că gardul construit la est de Pârâul Râpa M. în continuarea balustradei podețului ce traversează acest pârâu s-a făcut cu respectarea Legii nr.50/1991.
O altă critică este aceea că în Decizia nr.568/2012 se face vorbire de demolarea gardului la intersecția Pârâului Cetății, iar gardul demolat se află pe un teren la est de Pârâul Râpa M. – teren proprietatea familiei B., înscris în CF 906 P. nr.top.(6810, 6811, 6813)/2 nr.ord.A+3.
Raportul de expertiză depus la termenul din 27.09.2013decătre expert –filele 118-123 din dosar – raport necontestat prin obiecțiuni de nici o parte -respectiv reclamanți și pârâți, contrazice în totalitate motivele de respingere a instanței de fond.
Recurentul mai solicită și obligarea expertului să-i restituie suma de 1000lei pentru care nu i s-a dat chitanță.
Prin întâmpinare, P. Orașului P. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate cât și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306(2) Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Recurentul a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr.568/2012 emisă de P. orașului P. privind demolarea gardului amplasat pe terenul de la Râpa M., motivat de faptul că în acel loc P. Orașului P. nu are drept de proprietate asupra terenului.
Curtea reține că prin decizia nr. 568/2012 emisă de pârâtul P. orașului P., s-a dispus în temeiul art. 28 și 33 din Legea nr. 50/1991 demolarea gardului situat la intersecția străzii Republicii cu pârâul Cetății, construit pe domeniul public al orașului P. fără autorizație de construire.
Dispoziție a fost adusă la îndeplinire de către angajații Serviciului Public de Poliție Locală și a Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență, așa cum s-a dispus în cuprinsul acesteia.
Din actele dosarului, contrar susținerilor recurentului, rezultă indubitabil că prin H.G. nr. 1.352/2001 se atestă la domeniul public al Orașului P.- canalul torent Cetății, iar potrivit identificării topografice, efectuate de expertul desemnat în cauză, s-a stabilit că amplasamentul gardului demolat de primărie, amplasamentul punctului de garare a taxiurilor aparținând S.C. U. E. S.R.L. și amplasamentul punctului de colectare a gunoaielor aparținând S.C. E. U. Serv S.R.L., sunt situate pe terenul înscris în CF 471 P., nr. top_-6834 P. în care este înscris dreptul de proprietate al foștilor iobagi din P. și nu pe terenul care pretinde reclamantul că îi aparține, teren care susține fără a dovedi acest aspect, că se identifică cu cel înscris în CF 2682 P..
Analizând celelalte critici invocate de recurent în cuprinsul recursului, s-a constatat că acestea privesc în exclusivitate modul în care instanța de fond a interpretat probațiunea, dar analizând înscrisurile existente la dosar, se constată că ele nu conduc la reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de fond.
Referitor la susținerile recurentului privind suma de 1000 lei, achitată expertului fără chitanță, Curtea le va înlătura ca nefondate întrucât sunt simple afirmații ale reclamantului iar față de obiectul cererii deduse judecății, aceste critici excedează cadrului procesual și nu pot face obiectul controlului judiciar al instanței de recurs.
Față de cele ce preced, Curtea, constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică și ca atare, în conformitate cu art. 312 alin.1C.pr.civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. L. împotriva sentinței nr. 1493/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. O. M. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.C.C.F./27.03.2015
A.M.M./ 6 ex./30.03.2015
Jud. fond.I. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 603/2015.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
