Pretentii. Sentința nr. 253/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 50/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 599/2015
Ședința publică de la 10 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Judecător M. N.
Judecător N. D.
Grefier L. A.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 2530/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 223 alin. 3 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința administrativă nr. 2530/2014 Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul P. L. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. prin AFP Sibiu și AFM București pe care le-a obligat să restituie reclamantului suma de 5433 lei cu titlu de taxa de poluare, dobânda legală aferentă de la data încasării și până la data plății acesteia, cu 1300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în conformitate cu contractul de v/c, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului depuse la filele 8-16, reclamantul a achiziționat în 06.01.2012, dintr-un stat membru al UE - în speță Spania - autoturismul marca Citroen.
La 20.12.2012, conform chitanței . nr._ reclamantul a achitat taxa de poluare în sumă de 5433 lei, în baza Deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule nr._/20.02.2012, comunicată reclamantului la aceeași dată.
Având în vedere prevederile OUG nr. 50/2008 cu modificarile si completarile ulterioare, exista obligatia platii taxei de poluare cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fara ca textul sa faca distinctia intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia și respectiv intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezulta ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara.
Potrivit insa art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene ;Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
In plus, nici un stat membru nu aplică asupra produselor provenind din alte state membre vreo o forma de impozitare interna, de natura sa asigure protectia indirecta a altor produse.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparatie cu produsele interne.
Analizand dispzitiile OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare, rezulta ca pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe la o noua inmatriculare taxa pe poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania, dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania.
Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru iar cumparatorii sunt orientati, din punct de vedere fiscal, sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Conform jurisprudentei Curtii Europene de Justitie, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricare ar fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene), trebuie sa excluda orice posibilitate ca produsele importate sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare, nationale si sa nu produca in nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 TFUE (fost art. 90 din Tratatul C.E) se refera la produsele provenind din alte state member si supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, ori Statul R. nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, respectiv pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania (second-hand) cu ocazia vanzarilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a pronuntat o hotarare preliminara in cauza I. T. c. Statul R. prin M. Economiei si Finantelor, Directia Generala a Finantelor Publice Sibiu, Administratia Finantelor Publice Sibiu, Administratia Fondului pentru Mediu si M. M., afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instantei europene priveste compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei de poluare percepute in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 in forma sa initiala, aplicabila in perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra Romaniei, a decis ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretarii art. 110 TFUE din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe intrebari adresate Curtii de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Prin aceasta hotarare, Curtea a reluat considerentele expuse in hotararea in cauza C-402/09 T., apreciind ca modificarile succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importantă, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelorde ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala, conditii in care reglementarea mentionata are ca efect descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre.
In opinia Curtii, competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata, interdictia de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre in raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevazuta de art. 110 TFUE, trebuie sa se aplice de fiecare data cand taxa respectiva este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizand productia nationala.
Curtea a apreciat ca toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, similare cu cele puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit ca obiectivul protectiei mediului ar putea fi realizat, fara favorizarea produselor nationale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabila oricarui vehicul pus in circulatie in Romania.
Astfel, Curtea a decis ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor inmatriculate pentru prima data in Romania dupa . O.U.G. nr. 50/2008, desi nediscriminatorie, creeaza un efect protectionist pe piata, descurajand importul de masini de ocazie fara a descuraja in egala masura si cumpararea de masini de ocazie existente pe piata nationala anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instantei europene confirma jurisprudenta Curtii creata prin pronuntarea hotararii in cauza C-402/09 T., prin care a aratat ca art. 110 TFUE se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor autovehicule de ocazie avand aceeasi vechime si acceasi uzura de pe piata nationala”.
Taxa pe poluare instituita prin dispozitiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achizitii intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curtii fiind obligatorie pentru instanta din Romania ce a adresat intrebarea preliminara si in egala masura pentru toate instantele nationale care sunt sesizate cu o problema similara.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si inlaturata discriminarea constatata, prevazandu-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012 faptul că:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine;
a) cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul national a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul national, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 a aplicarii dispozitiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate precum și ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă așadar că la acest moment considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind mentinuta discriminarea intre vehiculele de ocazie cumparate din alte state membre, si vehiculele de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Dispozitiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.
Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, revizuita in anul 2003- „ Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.
În ceea ce privește data de la care se va calcula dobânda fiscală, instanța, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României va înlătura de la aplicare dispozițiile art.124, art.120 și 70 din Codul de procedură fiscală în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală. Aceasta întrucât la data de 18.04.2013 Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea pronunțată în afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat precizând că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în litigiu, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Având în vedere considerentele expuse mai sus s-a dispus admiterea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu AJFP Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu și pe cale de consecință pârâtele vor fi obligate la restituirea către reclamant a sumei de 5433 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante, plus dobânda legală calculată de la achitării din 20.02.2012 și până la momentul restituirii integrale a sumei.
În baza art.453 alin1 C. va dispune pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1300 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, prin care solicită modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se susține că taxa de poluare percepută în temeiul Legii nr.9/2012 nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context se susține că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente. S-a mai susținut că AFP Sibiu nu are legitimare procesuală pasivă, taxa constituind venit la bugetul Fondului pentru mediu.
S-a mai invocat că acțiunea era inadmisibilă prin lipsa capătului de cerere privind contestarea titlului de creanță și că au fost acordate în mod greșit dobânzile în măsura în care titlul nu a fost desființat.
Sentința a fost criticată și sub aspectul cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că nu se datorează, instituția recurentă îndeplinind o obligație de serviciu.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul formulat de pârâta AFP Sibiu prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit și, pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prevalându-se de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din T.C.E. (actualul art. 110 T.F.U.E.), de art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României, prealabil, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sibiu, solicitând restituirea sumei, dar răspunsul a fost negativ.
Instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că, raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii, este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin M. Finanțelor ș.a., aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligația de plată a taxei intervenea atât cu ocazia înscrierii în evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
OUG nr. 1/2012 a adus suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012.
Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că, începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit că acei contribuabili care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, și acest act normativ menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții, Curtea constată că, neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii nr. 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată de cel din urmă act normativ, este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Astfel, în mod corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr. c106/77.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei de poluare încasată nelegal, Curtea reține că relevante sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa pentru emisiile poluante, conform art. 10 din Legea nr. 9/2012, se stabilește, se verifică și se colectează de către organul fiscal competent, potrivit OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar conform art. 7 alin. 4 din același act normativ cererea de restituire se depune la organul fiscal competent, care este ținut să o soluționeze.
În speță, organul fiscal competent, ce a calculat și a colectat taxa, este Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu, iar în virtutea acestor atribuții, tot această instituție publică este ținută să soluționeze cererea de restituire, ceea ce în plan procesual îi conferă legitimare procesuală pasivă.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația Fondului pentru Mediu, instituția publică ce gestionează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule colectată conform Legii nr. 9/2012, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a obligat, atât Administrația Fondului pentru Mediu, cât și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, succesoare a Administrației Finanțelor Publice Sibiu, la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile recurentei nefiind întemeiate.
Raportat la considerentele expuse anterior, soluția de restituire a taxei pentru emisiile poluante conform art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, la cererea reclamantului, este corectă, iar pentru lipsa de folosință a sumelor achitate cu titlu de taxă de poluare, reclamantul este îndreptățit și la dobânda fiscală de la data plății taxei, conform Hotărârii Curții Europene de Justiție pronunțată în Cauza I..
Apoi, fiind căzută în pretenții, este legală obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariul de avocat, care este proporțional cu activitatea desfășurată.
În temeiul art.453 C.pr.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de AJFP Sibiu împotriva sentinței nr. 2530/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului P. L. suma de 700 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2015.
Președinte, M. I. | Judecător, M. N. | Judecător, N. D. |
Grefier, L. A. |
Red. - tehn. NM
Ex. 5/2015
Jud. fond: B. G.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 594/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 603/2015.... → |
|---|
