Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 446/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2421/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 446/2015
Ședința publică din 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător M. Ș.
Judecător D. B. D.
Grefier R. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr. 1420/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, privind pe reclamantul L. G. și pârâta Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura prealabilă a fost parcursă, iar în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 alin. 3 NCPC.
Față de actele dosarului și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința administrativă nr. 1420/C./2014 Tribunalul A. a admis acțiunea reclamantului L. G. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP B. reprezentată în teritoriu prin A.J.F.P. A. și A.F.M., obligat pârâtele la plata dobânzii fiscale aferente sumei de 2989 lei, calculată de la data plății taxei și până la data de 18.11.2012.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta AJFP A. prin DGRFP B., precum și DGRFP B. în nume propriu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului au arătat că raportat la dispozițiile legale în vigoare la momentul plății, taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu.
Critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul momentului de la care se calculează dobânda legală acordată, adică de la data achitării taxei, precizând că momentul de la care trebuia să curgă termenul era de la momentul pronunțării hotărârii sau al formulării cererii de restituire și nu la momentul la care taxa a fost achitată deoarece acest moment depinde exclusiv de reclamant, în sensul că reclamantul a solicitat și instanța a dispus restituirea taxei într-un timp mai îndelungat, prejudicindu-se astfel în mod nejustificat bugetul statului.
Totodată solicită instanței, în cazul în care se impune, să aibă în vedere dispozițiile art. 451 din C. pr. Civ, care reglementează acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat procesul, unde se arată că „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariul avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorarilor minimale, ori de câte ori vor constata motivate că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat”.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul DGRFP B. în nume propriu:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule în sumă de 2759 lei.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cea care a și fost obligată prin sentința nr. 766/C./2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/107/2012 să restituie taxa de poluare reclamantului, alături de pârâta AFM.
Curtea constată că instanța de fond a soluționat acțiunea în contradictoriu cu DGRFP B., reținând în mod greșit că aceasta este parte în prezenta cauză în locul pârâtei AFP A. I..
Potrivit art. 23 alin. 5 din HG nr. 520/2013 administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice, text de lege în conformitate cu care, având în vedere și prevederile Ordinului Președintelui ANAF nr. 2211/2013, AJFP A. este succesoarea în drepturi și obligații a AFP A. I..
În temeiul art. 22 alin. 2 N.C.pr.civ. coroborat cu art. 16 ind. 1 din Legea 554/2004 judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună admiterea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Astfel, raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță nu poate statua în mod legal asupra restituirii taxei fără ca succesorul legal în drepturi și obligații a celui în patrimoniul căruia a fost achitată această taxă să fie parte în proces.
În consecință, pentru analizarea cauzei din prisma obiectului acțiunii și finalității urmărite de reclamantă, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, în temeiul art. 496 alin.2 raportat la art. 488 pct.5 N. C.pr.civ se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru ca aceasta, să pună în discuția părților necesitatea definirii cadrului procesual adecvat, prin introducerea în proces și a AJFP A., în nume propriu.
Pentru aceste considerente, Curtea, vâzând disp. art. 498 N.C.p.civ., întrucât soluția pronunțată echivalează cu o necercetare a fondului cauzei în contradictoriu cu succesorul legal în drepturi a fostei AFP A. I., va admite recursul pârâtei, va dispune casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu privire la recursul AJFP A.:
În fața instanței de fond au avut calitatea de pârâți Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația F. pentru Mediu, iar recursul a fost exercitat de AJFP A. în nume propriu.
Întrucât aceasta din urmă nu a fost parte în fața instanței de fond, nu poate exercita calea de atac împotriva hotărârii pronunțate, motiv pentru care recursul său va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței administrative nr. 1420/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. - Secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.02.2015.
Președinte, M. I. I. | Judecător, M. Ș. | Judecător, D. B. D. |
Grefier, R. P. |
Red./Tehnored.D.D.B.
Ex.5/R.P./04.02.2015
Jud.Fond:M. G.C.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2015.... | Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr.... → |
|---|
