Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 743/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 743/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 879/107/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 743/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. Ș.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Completul de judecată a fost legal constituit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr.1409 /C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță mandatarul ales al intimatului reclamant, avocat T. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că anterior fixării primului termen de judecată, în cauză a fost parcursă procedura prealabilă; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mandatarul intimatului reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat, împrejurare față de care, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul A., ca fiind legală și temeinică, dată în conformitate cu considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene, în sensul că reclamantul intimat este îndreptățit la restituirea dobânzii începând de la momentul plății taxei și nu doar de la momentul formulării cererii de restituire.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar, reprezentând onorariul avocațial.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față :
Prin sentința administrativă nr. 1409/C./2014 pronunțată de Tribunalul A. – Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate; s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. și în consecință au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală calculată conform C.Pr.Fisc. aferentă sumei de 3513 lei, pentru perioada cuprinsă de la data de 5.11.2008 și până la data procedurii prealabile – 31 10 2011 și la plata în favoarea reclamantului a sumei de 483 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii formulează recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
Se arată în recurs că reclamantul a obținut restituirea taxei de poluare precum și dobânda legală începând cu data cererii de restituire și că în raport de dispozițiile art. 70 al 1 cod pr. fisc. organele fiscale au fost în imposibilitate de a restitui dobânda de la data plății. Se critică și cuantumul cheltuielilor de judecată,apreciindu-se că se impunea reducerea onorariului de avocat prin prisma criteriilor reglementate de art.451 alin.2 C.pr. civ .
Recursul pârâtelor este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea în contencios administrativ în dosar nr._/107/2011 reclamantul în contradictoriu cu pârâtele DGFP A. și AFP A. I. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâtelor la plata diferenței taxei de prima înmatriculare și a dobânzii fiscale (calculata conform prevederilor Codului de Procedura Fiscala) aferente sumei de 3515 lei, pentru perioada cuprinsă de la data cererii de restituire a diferenței taxei de prima înmatriculare și până la data procedurii prealabile .
Prin sentința nr.2454/C./2012 a Tribunalului A., pronunțată în dosarul nr._/107/2011 al Tribunalului A., s-a dispus restituirea către reclamant a sumei achitată cu titlu diferență taxă de prima înmatriculare, precum și plata de către pârâte a dobânzii fiscale începând cu data formulării cererii de restituire și până la data plății efective.
Este incontestabil că în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz și că potrivit art.120 al.1 teza finală din Codul de procedură fiscală, acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cu toate acestea, reclamantul are dreptul la plata dobânzii de la data achitării taxei. Aceasta întrucât, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat de Constituția României, se impune înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor art. 124 si 70 din Codul de procedura fiscala in ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscala, în condițiile în care, la data de 18.04.2013 Curtea Europeana de Justiție prin hotărârea pronunțată in afacerea C-565/11, M. I., s-a pronunțat in sensul ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim național, precum cel in discuție din litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În ce privește scadența dobânzii Curtea de Justiție a Comunităților Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru funcționarea Uniunii Europene, a stabilit, prin Hotărârea din 18.04.2013, în cauzaC-565/11, M. I. c/ Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu că, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, ZuckerfabrikJülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, punctul 65).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, punctele 27 și 28).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
În speță, s-a constatat că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Înlăturarea de la aplicare a actului normativ național care instituie obligativitatea plății taxei de poluare , duce în mod logic la constatarea că taxa plătită de reclamant pentru prima înmatriculare a autoturismului său în România a fost urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ceea ce o supune repetițiunii conform art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, la cererea acestuia, la care se adaugă, în compensație, pentru lipsirea de folosința acestei sume de bani, dobânda legală aferentă, conform art. 124 Cod procedură fiscală, calculată de la data achitării taxei, conform celor dispuse de CJUE în Cauza I. C-565/11.Reclamantul a solicitat și instanța a admis cererea potrivit principiului disponibilității pentru plata dobânzii doar de la data de 5 11 2008. De remarcat că termenul de prescripție de 5 ani care a început să curgă pentru dobânzile solicitate începând cu 5.11.2008 reglementat de art.135 C.pr. fiscală a fost întrerupt prin cererea de chemare în judecată admisă pentru restituirea taxei,de la care curge un nou termen de prescripție.
În consecință, pentru aplicarea prioritară a dreptul comunitar, potrivit art. 148 al. 2 si art. 20 al. 2 din Constituție, acțiunea a fost corect admisă, nefiind incidente prevederile art. .488 pct. 8 C. pr.civ ..
Față de cele ce preced potrivit art. 496 si 498 Cod pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de DGRFP B. în nume propriu și pentru AJFP A..
Reclamantul intimat a solicitat obligarea recurentelor pârâte la plata cheltuielilor de judecată avansate în recurs, cerere fondată, astfel că în temeiul art. 453C.p.civ., pârâtele recurente vor fi obligate să plătească reclamantului intimat 250 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul apărătorului justificat cu chitanță la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței nr.1409 /C./2014 pronunțată de Tribunalul A.– Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
Obligă pârâtele recurente să plătească reclamantului intimat 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. Ș. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. F.M.
Tehnored. H.A./6 ex./18.02.2015
Jud. fond G.C.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 47/2015. Curtea de Apel... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 433/2015.... → |
|---|
