Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 621/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 2852/107/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 621/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. K.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal orășenesc Câmpeni împotriva sentinței nr.1433/C./2014 pronunțată de Tribunalul A.– Secția de C. Administrativ,Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul reclamant M. E., avocat P. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost parcursă etapa procedurii prealabile.
Reprezentantul intimatului reclamant depune în fața instanței, împuternicire avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin sentința administrativă nr. 1433/C./2014 Tribunalul A. - Secția de C. Administrativ, Fiscal și de Insolvență a admis excepția insuficientei timbrări și a anulat ca netimbrată cererea privind anularea Deciziei 7595/2012, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. E. în contradictoriu cu pârâtele D. B. reprezentată în teritoriu de AJFP A. în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc Cîmpeni și Administrația F. pentru Mediu pe care le-a obligat să restituie reclamantului suma de 4638 lei taxa pe emisii poluante, dobânda legală aferentă calculată conform art.124 C.pr .fiscală de la data plății precum și 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. B. reprezentată în teritoriu de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni prin care solicită casarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii.
Prin motivele de recurs se susține că noua lege nu mai face distincție între un autovehicul produs în țară și un autovehicul importat, astfel încât nu se mai poate susține că aceasta este discriminatorie și incompatibilă cu prevederile art. 110 TFUE.
Totodată prin introducerea modificărilor elementelor avute în vedere la calculul taxei, se realizează taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului, ajungându-se la reducerea cuantumului acesteia și cu 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor OG 50/2008.
În drept se invocă dispozițiile Legii 9/2012,art. 488 pct 8 Codul de procedura civilă.
Recursul nu este supus timbrajului potrivit art. 17 din L. 146/1997.
În procedura pregătirii dosarului recursul a fost comunicat intimaților iar reclamantul intimat a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Analizând recursul formulat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente:
Pe fond, se reține că prima instanța a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce priveșe regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligatia de plata a taxei intervinea atât, cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
OUG 1/2012 a dispus suspendarea aplicării unor dispozitii ale Legii nr. 9/2012. Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începand cu data intrarii in vigoare a ordonanței de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit că acei contribuabili care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, in conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, in perioada cuprinsa intre data intrarii in vigoare a acestei legi si data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normative menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Sub aspectul debitorilor obligației de restituire a taxei încasată nelegal și de plată a dobânzii legale, Curtea reține că relevant sub aspectul legitimării procesuale sunt atribuțiile delegate, care circumscriu competența administrativă a autorității publice în această materie.
Taxa de poluare instituită prin Legea 9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 alin. 1 din acest act normativ.
Însă stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 .Acest aspect este reglementat de art. 10 din Legea 9/2012.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni , cel care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
În cazul în care într-un litigiu de drept administrativ există și petite privitoare la repararea unor pagube materiale sau morale, este absolut necesar ca în raportul juridic respectiv să se afle și entitatea care are personalitate juridică și un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță.
În speță, petitul patrimonial vizează bugetul în care au fost virate sumele, respectiv cel al Administrației F. pentru Mediu care are personalitate juridică.
Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al administrației finanțelor publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Serviciul Fiscal Orășenesc Câmpeni, cât și Administrația F. pentru Mediu.
Motivul de recurs în ce privește aplicarea art.451 C.pr. civ este nefondat,pârâtul fiind corect obligat la plata cheltuielilor de judecată conform art.453 Cpr civ., respectându-se criteriile legale,onorariul de avocat acordat fiind proporțional muncii prestate de avocat și valorii pricinii .
Toate aceste considerente dovedesc legalitatea hotărârii recurate, astfel încât Curtea, în temeiul art. 496 C.p.civ. ,va respinge recursul pârâtului ca nefondat, nefiind incidente prevederile art.488 pct. 8 C.pr. civ..
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în numele și pentru pârâtul Serviciul Fiscal orășenesc Câmpeni împotriva sentinței nr.1433/C./2014 pronunțată de Tribunalul A.– Secția de C. Administrativ,Fiscal și de Insolvență în dosar nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 02 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. K. |
Grefier, C. G. |
Red. F.M.
Tehn C.G./2ex/19.02.2015
Jud. fond. M. G
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 638/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 119/2015.... → |
|---|
