Obligaţia de a face. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 4148/107/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 353/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. P.
Judecător M. K.
Judecător M. F.
Grefier A. H.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței nr. 5057/C./2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților și a mandatarului ales al recurentului reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune dispozițiile instanței de la termenul anterior de judecată, din data de 16.12.2014.
Se mai învederează instanței faptul că intimata pârâtă a comunicat la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepției perimării, raportat la dispozițiile art. 416 NCPC.
Nemaifiind alte cereri formulate, în temeiul art. 416 NCPC, instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția perimării, invocată din oficiu.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr. 5057/C./2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. F. împotriva pârâtei Instituția P. Județului A. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor A. .
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul M. F., solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, invocând greșita aplicare și interpretare a Legii 9/2012 în forma aplicabilă anului 2013, întrucât aceasta contravine prevederilor art. 110 TFUE.
Se susține că maniera extrem de succinta în care se exprimă considerentele soluției face hotărârea data criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparență asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată, la situația concretă supusă judecății care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Omisiunea instanței de a verifica atât afirmațiile reclamantului cu privire la discriminările care exista în continuare in cuprinsul legii cât și referirile instanței la un cu totul alt temei cauzal al condamnării civile, echivalează în fapt cu lipsa analizei și, în esență, nesoluționarea acesteia . și efectiv, acela de confruntare a afirmațiilor pârtilor cu actele cauzei, de stabilire a unei situații de fapt ca rezultat al aprecieri atașate de natura cauzei, circumstanțele acesteia.
Recurentul reclamant arată că a invocat faptul că plata acestei taxe obligație legala prevăzută de Lg.9/2012 si care încalcă principiul poluatorul plătește nu se poate aplica întrucât este „discriminatorie, abuziva si confuza, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestui aspect invocat.
Un alt element de discriminare nejustificată este față de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsă în lege, care lasă loc de interpretări si abuzuri nejustificate, atâta timp cat art. 3 si 8 din Legea nr.9/2012 nu definește clar și această categorie.
Prin încheierea din 20.05.2014, luând act că părțile legal citate nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, instanța a dispus suspendarea judecății recursului, trimiterea cauzei în nelucrare în arhivă până la o nouă stăruință a părților, conform art. 411 alin.1 pct. 2 N.C.P.C..
La data de 14.11.2014, recurentul reclamant, prin mandatar, a depus la dosar o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei.
La termenul de judecată stabilit pentru data de 16.12.2014, instanța a respins cererea formulată de recurentul reclamant, dat fiind faptul că acesta nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol; a dispus din oficiu repunerea pe rol a cauzei și a invocat, din oficiu, excepția perimării, acordând un nou termen de judecată la data prezentei, pentru ca părțile să-și exprime poziția asupra excepției invocate.
Asupra perimării instanța reține că potrivit art. 416 alin.1 C.pr. civ. „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni.” Iar potrivit art. 420. alin.1 „Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.”
În cauză s-a împlinit termenul de 6 luni în care părțile au rămas în pasivitate și nu au făcut demersuri pentru judecarea recursului, astfel instanța urmează să constate perimat de drept recursul reclamantului, conform art.420 și 421 alin.2 C.pr.civ. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat de drept recursul declarat de reclamantul M. F. împotriva sentinței nr. 5057/C./2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, F. I. P. | Judecător, M. K. | Judecător, M. F. |
Grefier, A. H. |
Red. K.M.
Tehnored. H.A./ 4 ex./2.02.2015
Jud. fond M.C.C.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 108/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel ALBA... → |
|---|
