Obligaţia de a face. Decizia nr. 121/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 3998/85/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 121/2015
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. M.
Judecător M. M. A.
JudecătorNEAMȚIU A.
Grefier S. C. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2242/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 09.12.2014 prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către reclamantul Fratilă C. I..
De asemenea se constată că, recursul este motivat și scutit de taxă judiciară de timbru, iar recurenta pârâtă prin motivele de recurs a solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că pe rolul Tribunalului Sibiu s-a înregistrat sub dosar nr._ acțiunea formulată de reclamantul F. C. I. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2697 lei achitată cu titlu de taxe de poluare și plata dobânzii legale fiscale de la data plății și până la restituirea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism înmatriculat pentru prima dată în spațiul U.E., pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxă de poluare, percepută în temeiul O.U.G. 50/2008.
Reclamantul mai susține că plata taxei reprezintă o obligație legală ce derivă din O.U.G. 50/2008 și este impusă la prima înmatriculare în România a unui autoturism importat. Acest act normativ contravine dreptului obiectiv comunitar, potrivit cărora nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 2242/CA/2014 Tribunalul Sibiu - Secția a II a civilă și contencios administrativ și fiscal – a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, dispunând obligarea pârâtelor la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2697 lei și a dobânzii legale aferente de la data plății și până la achitarea efectivă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că taxa de poluare pentru autovehicule, instituită prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, nu se aplică autovehiculelor produse în țară și înmatriculate aici, dar se aplică autoturismelor înmatriculate deja în celelalte state comunitare și care sunt reînmatriculate în România în urma încheierii unor acte juridice translative de proprietate, precum și autovehiculelor care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, indiferent dacă sunt sau nu produse în țară.
Aceasta face ca produsele statelor membre să fie impuse suplimentar comparativ cu produsele interne similare, ajungându-se ca anumite produse să fie indirect protejate, fapt interzis de prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene.
Întrucât autovehiculul menționat în cerere a făcut deja obiectul unei înmatriculări într-un stat membru al Uniunii Europene, instanța a constatat că reclamantul nu avea obligația de a plăti taxa de poluare pentru înmatricularea acestui vehicul în România, chiar dacă acesta se află la prima înmatriculare, astfel că a admis acțiunea dispunând restituirea taxelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta arată că hotărârea pronunțată este nelegală întrucât O.U.G. nr. 50/2008 este un act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar, ea neputând fi asimilată nici cu o taxă vamală și nici cu o restricție la import.
Se mai precizează că formula de calcul a taxei de poluare reglementată de O.U.G. 50/2008 este conformă normelor europene in domeniu si în concordanță cu jurisprudența C.J.C.E. Se solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și reducerea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond.
Recursul pârâtei este întemeiat în drept pe art. 483 – 488 pct. 8 NCPC.
Recursul AJFP Sibiu este nefondat.
Cu privire la fondul cauzei se constată că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar un autoturism second hand, pentru înmatricularea autoturismului achitând taxa de poluare la data de 11.12.2008, conform OUG nr. 50/2008, în varianta nemodificată.
Taxa de poluare care face obiectul prezentei acțiuni a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, constituindu-se ca venit la bugetul F. pentru Mediu.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerea I. T., cauza C-402/09, răspunzând unei întrebări adresate de Tribunalul Sibiu cu privire la O.U.G. nr. 50/2008, în varianta nemodificată, după cum urmează:
Articolul 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, art. 110 TFUE (fostul art. 90 TCE) interzice statelor membre să aplice produselor provenind din alte state membre impozite interne mai mare decât cele aplicabile produselor naționale similare. Așa cum a subliniat Curtea la par. 52 din hotărârea pronunțată în cauza T., interdicția prevăzută la art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că vehiculele de ocazie cumpărate pe piața din România și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în România, din alte state membre, constituie produse concurente.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 în forma de la data plății taxei îndeplinește condițiile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E., consacrându-se și menținându-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import în raport cu cele similare de pe piața națională, deja înmatriculate în România.
Astfel, instanța este obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Ca atare, norma internă este incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene, efectul acesteia fiind cel de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, alegerea consumatorului fiind astfel orientată spre o anumită categorie de produse, respectiv cele exceptate de la plata taxei de poluare. Norma internă este discriminatorie și protecționistă, apreciere care se raportează la produsele autohtone, comparativ cu produsele similare de pe piața comunitară și astfel se împiedică libera circulație a mărfurilor ce provin din spațiul comunitar.
Față de toate aceste considerente, ținând cont și de faptul că deciziile Curții Europene de Justiție sunt obligatorii pentru instanțele naționale care sunt sesizate cu probleme similare cu cea pentru care s-a pronunțat o soluție, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că reclamantul este îndreptățit la restituirea taxei nelegal percepută, astfel încât criticile pe fondul cauzei formulate în recursul pârâtei sunt nefondate .
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Administrația Finanțelor Publice, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care trebuia să se pronunțe și asupra cererii de restituire. Așa fiind, având în vedere că refuzul de soluționare a cererii de restituire este actul administrativ asimilat (în sensul art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004) al Administrației Finanțelor Publice, care are capacitate de drept administrativ și organe de conducere proprii, iar repararea pagubei privește bugetul F. pentru mediu, instanța constată că au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu atât Administrația Finanțelor Publice cât și Administrația F. pentru Mediu, astfel că în mod corect au fost obligate pârâtele la restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale aferente.
Pe cale de consecință, criticile recurentei sunt nefondate, hotărârea atacată fiind legală, astfel că în baza art. 488 alin. 1 pct. 8 coroborat cu art. 498 alin. 1 NCPC recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței nr. 2242/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II – a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.01.2015.
Președinte, C. C. M. | Judecător, M. M. A. | Judecător, N. A. |
Grefier, S. C. C. |
Red. /Tehnored. C.C.M.
2 ex./ 27 ianuarie 2015
Jud. fond - P. L.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel ALBA... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 638/2015.... → |
|---|
